Salt la conţinut

Salt la cuprins

V-aţi întrebat vreodată?

V-aţi întrebat vreodată?

 V-aţi întrebat vreodată?

De ce a folosit Isus expresia „Ava, Tată“ când s-a rugat lui Iehova?

În limba arameică, termenul „ava“ înseamnă „tată“ sau „o, tată!“. Expresia „ava, Tată“ apare de trei ori în Scripturi şi face parte dintr-o rugăciune adresată lui Iehova, Tatăl ceresc. Dar cum era folosit cuvântul „ava“ când Isus a fost pe pământ?

În lucrarea International Standard Bible Encyclopedia se spune: „În limbajul familiar din timpul lui Isus, copiii foloseau cuvântul «ava» pentru a-şi exprima iubirea şi respectul faţă de taţii lor“. Această formulă de adresare plină de afecţiune era printre primele cuvinte pe care le învăţa un copil. Isus a folosit expresia „ava, Tată“ când i-a adresat o rugăciune fierbinte Tatălui său în grădina Ghetsimani, cu doar câteva ore înainte de moartea sa (Marcu 14:36).

Lucrarea de referinţă menţionată mai sus adaugă: „În literatura ebraică din perioada greco-romană există foarte puţine cazuri în care apelativul «ava» este folosit de cineva care i se adresează lui Dumnezeu, deoarece ar fi părut, fără îndoială, un mod de adresare lipsit de respect“. Totuşi, „Isus . . . a folosit acest cuvânt în rugăciune, ceea ce reprezintă o dovadă indirectă că el era în relaţii foarte apropiate cu Dumnezeu, aşa cum, de altfel, Isus însuşi afirmase în diferite ocazii“. Celelalte două locuri din Scripturi unde apare termenul „ava“, ambele în scrierile apostolului Pavel, arată că acest cuvânt era folosit în rugăciune şi de creştinii din secolul I (Romani 8:15; Galateni 4:6).

De ce o parte a Bibliei a fost scrisă în limba greacă?

‘Cuvintele sacre ale lui Dumnezeu le-au fost încredinţate iudeilor’, a spus apostolul Pavel (Romani 3:1, 2). Din acest motiv, prima parte a Bibliei a fost scrisă în principal în ebraică. Însă cea de-a doua parte a Bibliei, Scripturile creştine, a fost scrisă în greacă. * Cum se explică acest lucru?

În secolul al IV-lea î.e.n., soldaţii lui Alexandru cel Mare vorbeau greaca clasică în diferite dialecte, care deja începuseră să se contopească, formând greaca comună (koine). În urma cuceririlor lui Alexandru, greaca a devenit limbă de circulaţie internaţională. Pe atunci, mulţi evrei trăiau în diferite părţi ale lumii. În anul 607 î.e.n., evreii fuseseră duşi în exil în Babilon, dar, când au fost eliberaţi, o mare parte dintre ei nu s-au mai întors în Palestina. Drept urmare, mulţi evrei au învăţat greaca, uitând în cele din urmă ebraica pură (Faptele 6:1). Pentru aceştia a fost realizată Septuaginta, o traducere a Scripturilor ebraice în greaca comună.

Într-o lucrare de referinţă se afirmă că „limba greacă avea un vocabular foarte bogat, permitea o mare flexibilitate în exprimare şi era vorbită de oameni din multe naţiuni“. Greaca avea un vocabular vast şi exact, o gramatică complexă şi verbe care exprimau cu precizie multe nuanţe de sens. Această limbă „era cunoscută pe scară largă, fiind foarte potrivită pentru transmiterea de informaţii exacte“ (Dictionnaire de la Bible). Aşadar, limba greacă, în care au fost redactate Scripturile creştine, era tocmai limba de care avea nevoie creştinismul.

[Notă de subsol]

^ par. 7 Câteva fragmente din Scripturile ebraice au fost scrise în limba arameică. Se pare că Evanghelia după Matei a fost scrisă mai întâi în ebraică şi apoi tradusă în greacă tot de Matei.

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Fragment dintr-un manuscris al Septuagintei

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea Israel Antiquities Authority