Salt la conţinut

Salt la cuprins

Naşterea din nou — Ce se realizează prin ea?

Naşterea din nou — Ce se realizează prin ea?

 Naşterea din nou — Ce se realizează prin ea?

DE CE a vorbit Isus despre ‘naşterea din spirit’ în contextul botezului cu spirit sfânt? (Ioan 3:5) Cuvântul „naştere“ are şi sens figurat, sensul de „început“. Vorbim, de pildă, despre „naşterea unui popor“. Aşadar, expresiile „naştere“ şi „naşterea din nou“ înseamnă un nou început, o schimbare radicală, în relaţiile dintre Dumnezeu şi cei botezaţi cu spirit sfânt. Dar cum se produce această schimbare?

Când a explicat cum îi pregăteşte Dumnezeu pe unii oameni pentru guvernarea cerească, apostolul Pavel a folosit un exemplu din viaţa de familie. El le-a scris creştinilor din vremea sa că aveau să fie ‘adoptaţi’ şi că Dumnezeu avea să se poarte cu ei „ca şi cu nişte fii“ (Galateni 4:5; Evrei 12:7). Această comparaţie ne ajută să înţelegem ce schimbare are loc în viaţa celui ce este botezat cu spirit sfânt. Să revenim la exemplul despre băiatul care vrea să se înscrie la şcoala pentru copii de altă naţionalitate.

Schimbare prin adopţie

Băiatul din exemplul nostru nu se poate înscrie la acea şcoală deoarece nu are naţionalitatea cerută. Dar într-o bună zi are loc o schimbare majoră. Cineva de naţionalitatea respectivă îl adoptă legal. Băiatul are acum aceleaşi drepturi ca şi copiii de acea naţionalitate, inclusiv dreptul de a învăţa la şcoala lor. Adopţia i-a deschis perspective cu totul noi.

Înţelegem din acest exemplu ce se întâmplă într-un domeniu mult mai important, mai exact în cazul celor care sunt născuţi din nou. Iată câteva similitudini. Băiatul va fi primit în şcoală numai dacă are naţionalitatea respectivă. Dar îndeplinirea acestei cerinţe nu depinde de el. În mod asemănător, există oameni care vor primi un loc în Regatul lui Dumnezeu, sau în guvernul său ceresc, dar numai dacă sunt ‘născuţi din nou’. Însă îndeplinirea acestei cerinţe nu ţine de voinţa lor deoarece naşterea din nou depinde de Dumnezeu.

Cum s-a schimbat situaţia băiatului? Prin procesul legal de adopţie. Deşi a rămas aceeaşi persoană, are acum un nou statut. Da, pentru el acesta a fost un nou început,  ca şi cum s-ar fi născut din nou. A devenit fiu cu drepturi depline în familia tatălui său adoptiv, având în plus dreptul să înveţe la şcoala respectivă.

În mod similar, Iehova a ales un grup de oameni imperfecţi pe care i-a adoptat, dându-le statutul de fii ai săi. Apostolul Pavel, membru al acelui grup, le-a scris colaboratorilor săi în credinţă: „Aţi primit un spirit de adopţie ca fii, spirit prin care strigăm: «Ava, Tată!» Spiritul însuşi depune mărturie împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu“ (Romani 8:15, 16). Aşadar, prin procesul de adopţie, acei creştini deveniseră membri ai familiei lui Dumnezeu, sau „copii ai lui Dumnezeu“ (1 Ioan 3:1; 2 Corinteni 6:18).

Desigur, procesul adopţiei întreprins de Dumnezeu nu a schimbat natura acestor creştini, întrucât ei au rămas în starea de imperfecţiune (1 Ioan 1:8). Însă, aşa cum a explicat Pavel în continuare, după ce au fost îndeplinite cerinţele legale pentru adopţie, ei au primit un nou statut. În acelaşi timp, spiritul lui Dumnezeu a sădit în aceşti fii adoptaţi convingerea că vor fi alături de Cristos în cer (1 Ioan 3:2). Această convingere de nestrămutat le-a schimbat complet percepţia asupra vieţii (2 Corinteni 1:21, 22). Da, ei au cunoscut un nou început, o naştere din nou.

Biblia spune despre cei care sunt adoptaţi de Dumnezeu: „Ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani“ (Revelaţia 20:6). Alături de Cristos, fiii adoptaţi ai lui Dumnezeu vor primi un loc în Regatul, sau guvernul, ceresc al lui Dumnezeu. Apostolul Petru le-a spus colaboratorilor săi că „o moştenire nepieritoare, neîntinată şi care nu se veştejeşte“ le „este rezervată în ceruri“ (1 Petru 1:3, 4). Într-adevăr, o moştenire de mare valoare!

Dar peste cine vor domni din cer cei care se nasc din nou? Răspunsul la această întrebare îl găsiţi în articolul următor.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

În ce context a vorbit apostolul Pavel despre adopţie?