Salt la conţinut

Salt la cuprins

Există destin?

Există destin?

 Cititorii întreabă

Există destin?

Unii cred că ceasul morţii le este fixat de soartă. Alţii consideră că Dumnezeu însuşi l-a stabilit. Se crede că evenimentele importante din viaţă sunt şi ele prestabilite. Dumneavoastră ce părere aveţi?

Cum aţi răspunde la următoarele întrebări: Dacă oricum nu putem face nimic pentru a ne schimba cursul vieţii, dacă acesta e deja stabilit de Dumnezeu sau de soartă, ce rost mai are să ne rugăm? Sau de ce să ne mai luăm măsuri de protecţie? De ce să nu conducem sub influenţa alcoolului sau de ce să purtăm centura de siguranţă?

Biblia nu încurajează nici pe departe un asemenea comportament care ne pune în pericol viaţa. Ea nu susţine credinţa în soartă. De exemplu, israeliţilor li s-a spus să-şi ia măsuri de precauţie în multe situaţii. Întrucât casele lor aveau acoperişul plat li s-a poruncit să construiască în jurul lui un parapet de protecţie. De ce ar mai fi dat Dumnezeu această poruncă dacă unei persoane i-ar fi fost scris să moară căzând de pe acoperiş? (Deuteronomul 22:8)

Dar cum stau lucrurile în cazul celor ce îşi pierd viaţa în dezastre naturale sau în alte împrejurări tragice pe care nu le puteau prevedea? Departe de a susţine că aşa le-a fost sortit, scriitorul biblic Solomon ne spune că ‘timpul şi evenimentele neprevăzute ne ajung pe toţi’ (Eclesiastul 9:11). Oricât de stranii ar fi împrejurările în care au loc, evenimentele tragice nu sunt hotărâte de destin.

Unii consideră totuşi că această idee nu este în armonie cu ce a spus Solomon mai înainte: „Pentru orice lucru este un timp fixat, da, un timp pentru orice lucru de sub ceruri: un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri“ (Eclesiastul 3:1, 2). Avea Solomon o concepţie fatalistă despre viaţă? Să analizăm mai îndeaproape cuvintele sale.

El nu a spus că naşterea şi moartea ne sunt hotărâte dinainte. Ideea pe care a dorit să o transmită este că nesfârşita lor succesiune este cursul obişnuit al evenimentelor pentru omul imperfect, aşa cum se întâmplă de altfel cu numeroase lucruri din cotidian. Există în viaţă suişuri şi coborâşuri, „este . . . un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde“, a mai spus Solomon. Aceste realităţi cotidiene, precum şi nenorocirile care lovesc fără veste fac parte din viaţă, iar asta e valabil pentru ‘orice lucru de sub ceruri’ (Eclesiastul 3:1–8; 9:11, 12). Prin urmare, Solomon ne îndeamnă să nu ne lăsăm atât de absorbiţi de activităţile de zi cu zi, încât să uităm de Dumnezeu (Eclesiastul 12:1, 13).

Deşi are autoritate asupra vieţii şi morţii, Creatorul nu ne stabileşte destinul. Biblia spune că Dumnezeu ne arată tuturor calea spre viaţă veşnică, dar nu ne obligă să mergem pe ea. Cuvântul său spune: „Oricine vrea, să ia apa vieţii fără plată“ (Revelaţia 22:17).

Trebuie deci să vrem ‘să luăm apa vieţii’. Viitorul nu ne este stabilit dinainte. Felul în care gândim şi alegerile pe care le facem ne influenţează decisiv cursul vieţii.