Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ce învăţăm din exemplul Mariei

Ce învăţăm din exemplul Mariei

 Ce învăţăm din exemplul Mariei

V-aţi simţit vreodată copleşiţi de o încercare neaşteptată ori de o responsabilitate primită pe nepregătite? V-a epuizat lupta de zi cu zi de a vă câştiga existenţa? Vă număraţi printre milioanele de refugiaţi care, fiind nevoiţi să-şi părăsească ţara natală, sunt cuprinşi de sentimente de confuzie şi de teamă? Aţi simţit şi voi cumplita suferinţă şi golul lăsat în urmă de moartea unei fiinţe dragi?

ŞTIAŢI că Maria, mama lui Isus, a trecut prin toate aceste încercări, ba chiar că le-a făcut faţă? Ce putem învăţa din exemplul ei?

Oameni din întreaga lume au auzit de Maria. Iar asta nu ne miră, deoarece ea a avut un rol unic în realizarea scopului lui Dumnezeu. Milioane de oameni chiar o venerează. Catolicii i se închină considerând-o Maică preaiubită şi model de credinţă, speranţă şi milostenie. Mulţi oameni au fost învăţaţi că Maria mijloceşte între om şi Dumnezeu.

Dar voi, cum o consideraţi pe Maria, mama lui Isus? Mai mult decât atât, cum o consideră Dumnezeu?

O responsabilitate unică

Maria, fiica lui Eli, provenea din tribul lui Iuda. Prima menţiune pe care Biblia o face cu privire la ea este cu ocazia unui eveniment extraordinar. Un înger a venit la ea şi i-a zis: „Pacea să fie cu tine, femeie căreia i s-a arătat o mare favoare! Iehova este cu tine“. La auzul acestor cuvinte, Maria a fost tulburată şi „se gândea ce putea însemna salutul acesta“. Îngerul i-a dezvăluit că fusese aleasă pentru a îndeplini uluitoarea şi extrem de importanta responsabilitate de a-l purta în pântece, de a-l naşte şi de a-l creşte pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1:26–33).

Ce responsabilitate a primit această tânără necăsătorită! Dar cum a reacţionat ea? Probabil, Maria s-a întrebat, şi pe bună dreptate, cine avea să o creadă. Avea oare să piardă iubirea lui Iosif, logodnicul ei, sau să ajungă de batjocura lumii dacă avea să rămână astfel însărcinată? (Deuteronomul 22:20–24) Totuşi, ea n-a ezitat să accepte această responsabilitate.

Maria s-a supus voinţei lui Iehova, Dumnezeul ei, datorită marii ei credinţe. Era convinsă că el avea să-i poarte de grijă şi a exclamat: „Iată sclava lui Iehova! Să mi se facă după cuvintele tale“. Maria era gata să înfrunte greutăţile ce o aşteptau deoarece aprecia marele privilegiu ce i se oferise (Luca 1:38).

 Când Maria i-a spus lui Iosif că era însărcinată, el s-a gândit să rupă logodna. Trebuie să fi fost o perioadă foarte grea pentru cei doi. Cât a durat aceasta, Biblia nu spune. Însă şi Maria, şi Iosif trebuie să se fi simţit extrem de uşuraţi când îngerul lui Dumnezeu i s-a arătat lui Iosif. Îngerul i-a dezvăluit că ea rămăsese însărcinată în mod miraculos şi i-a zis să o ia acasă pentru a-i fi soţie (Matei 1:19–24).

O perioadă grea

În prezent, multe femei însărcinate se pregătesc cu luni înainte pentru venirea pe lume a copilaşului lor. Maria probabil că a făcut la fel — doar era primul ei copil. Însă lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată. Cezar Augustus poruncise să se facă un recensământ: toţi trebuiau să se înregistreze în oraşul natal. Astfel, Iosif şi Maria, care era în luna a noua de sarcină, au pornit într-o călătorie de 150 km, probabil călare pe un măgar. Betleemul era înţesat de lume, iar Maria avea nevoie de un loc retras unde să nască. Dar singurul loc disponibil era un grajd. Trebuie să-i fi fost foarte greu Mariei să nască tocmai acolo. Poate că o încercau sentimente de ruşine, de teamă.

În aceste momente dificile, cu siguranţă Maria şi-a descărcat sufletul în rugăciune înaintea lui Iehova, având încrederea că el se va îngriji de ea şi de copil. Mai târziu, au sosit câţiva păstori dornici să vadă copilaşul. Ei au zis că îngerii l-au numit pe copil „Salvator, . . . Cristos Domnul“. Relatarea biblică spune în continuare: „Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei“. Ea a meditat la cele spuse de păstori şi a prins putere (Luca 2:11, 16–19).

 Ce se poate spune despre noi? Probabil că şi noi ne vom confrunta cu necazuri în viaţă. De altfel, Biblia arată că „timpul şi evenimentele neprevăzute“ ne ajung pe toţi (Eclesiastul 9:11). Când asupra noastră se abat greutăţi, ne umplem de amărăciune, învinuindu-l pe Dumnezeu? N-ar fi oare mai bine să urmăm exemplul Mariei şi să ne apropiem de Iehova Dumnezeu, studiind Cuvântul său, Biblia, şi meditând la cele studiate? Aceasta ne va ajuta să suportăm necazurile.

Săracă şi departe de casă

Maria s-a confruntat şi cu alte probleme: a fost săracă şi a fost nevoită să-şi părăsească ţara natală. Aţi trecut şi voi prin asemenea situaţii? Potrivit unui raport, „circa trei miliarde de oameni (jumătate din populaţia lumii) trăiesc cu mai puţin de doi dolari pe zi“, iar alte milioane de oameni se luptă să-şi câştige existenţa chiar dacă locuiesc în aşa-zisele ţări bogate. Care este situaţia voastră? Vă simţiţi epuizaţi, uneori chiar copleşiţi din cauza luptei zilnice de a-i asigura familiei voastre hrană, îmbrăcăminte şi adăpost?

Din Biblie reiese că Iosif şi Maria nu aveau o stare materială prea bună. Evangheliile — scrise de Matei, Marcu, Luca şi Ioan — dezvăluie printre altele că, la 40 de zile după ce Maria a născut, cei doi soţi s-au dus la templu pentru a oferi jertfa cerută de Lege, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel domestic“ (Luca 2:22–24). * O astfel de jertfă putea fi adusă doar de cei care erau prea săraci pentru a oferi un berbec tânăr. De aici înţelegem că Maria şi Iosif îşi câştigau cu greu existenţa. Cu toate acestea, ei au reuşit să creeze în sânul familiei lor o atmosferă iubitoare. Fără îndoială, lucrurile spirituale erau o prioritate pentru ei (Deuteronomul 6:6, 7).

La scurt timp după naşterea lui Isus, viaţa Mariei a luat din nou o întorsătură neaşteptată. Un înger i-a zis lui Iosif să-şi ia familia şi să fugă în Egipt (Matei 2:13–15). Era a doua oară când Maria era nevoită să părăsească un loc cunoscut. De data asta însă trebuia să fugă într-o ţară străină. Întrucât în Egipt exista o mare comunitate de evrei, Maria şi Iosif au putut locui printre conaţionali. Dar, ca majoritatea celor ce trăiesc într-o ţară străină, şi ei s-au simţit probabil dezorientaţi şi s-au confruntat cu probleme. Vă număraţi şi voi printre milioanele de oameni care şi-au părăsit ţara pentru a le asigura un viitor copiilor lor ori pentru a fugi de pericole? Dacă da, puteţi înţelege prin ce a trecut Maria în Egipt.

Soţie şi mamă devotată

Cu excepţia relatărilor despre naşterea şi primii ani de viaţă ai lui Isus, evangheliile fac rareori referire la Maria. Cu toate acestea, ştim că Maria şi Iosif au avut cel puţin alţi şase copii. Poate că sunteţi surprinşi să aflaţi acest lucru. Dar să vedem ce spun evangheliile în această privinţă.

Iosif a arătat un respect profund faţă de privilegiul Mariei de a-l purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Ca urmare, nu a avut relaţii sexuale cu ea decât după ce Maria l-a născut pe Isus. În Matei 1:25 se spune că Iosif „n-a avut relaţii intime cu ea până a născut un fiu“. Termenul „până“ din acest verset arată că, după ce Isus s-a născut, Iosif şi Maria au avut relaţii sexuale ca orice soţ şi soţie. Drept  urmare, Maria a avut copii cu Iosif — şi băieţi, şi fete —, după cum dezvăluie evangheliile. Fraţii vitregi ai lui Isus au fost Iacov, Iosif, Simon şi Iuda. Dar Maria a avut şi cel puţin două fete (Matei 13:55, 56). Toţi aceştia au fost concepuţi ca orice alţi copii. *

Maria preţuia lucrurile spirituale. Deşi Legea nu le cerea femeilor să asiste la sărbătoarea Paştelui, Maria îl însoţea an de an pe Iosif la Ierusalim — o călătorie dus-întors de circa 300 km, împreună cu o familie tot mai numeroasă! (Luca 2:41) Însă aceste călătorii erau fără îndoială momente fericite pentru familie.

În prezent, multe femei imită minunatul exemplu lăsat de Maria. Ele muncesc din greu şi cu dăruire pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin potrivit Scripturilor. Nu de puţine ori, aceste soţii devotate dau dovadă de multă răbdare, de perseverenţă şi de umilinţă. Reflectând la exemplul Mariei, reuşesc să pună lucrurile spirituale mai presus de propriile dorinţe şi de propriul confort. Ele ştiu, asemenea Mariei, că închinându-i-se lui Dumnezeu alături de soţul şi de copiii lor vor avea o familie mai unită şi mai puternică.

Odată, când Maria şi Iosif se întorceau de la o sărbătoare din Ierusalim — având probabil mai mulţi copii acum —, şi-au dat seama că Isus, în vârstă de 12 ani, nu era cu ei. Cât de îngrijorată trebuie să fi fost Maria în cele trei zile de căutări disperate! Când, în cele din urmă, ea şi Iosif l-au găsit în templu, Isus a zis: „Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui  meu?“. Relatarea biblică spune din nou că Maria „păstra cu grijă toate aceste cuvinte în inima ei“. Aceasta demonstrează o dată în plus cât de mult preţuia Maria lucrurile spirituale. Ea medita la tot ce se întâmpla în viaţa lui Isus. Ani mai târziu, le-a povestit probabil scriitorilor evangheliilor multe episoade din viaţa lui Isus care îi rămăseseră vii în amintire (Luca 2:41–52).

Înfruntă suferinţa şi îşi pierde soţul în moarte

Ce s-a întâmplat cu Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus? După ce este menţionat în treacăt în acest episod din copilăria lui Isus, Iosif nu mai este amintit deloc în evanghelii. Unii au interpretat această omisiune drept un indiciu că Iosif a murit înainte ca Isus să-şi înceapă activitatea pe pământ. * Oricum ar fi stat lucrurile, spre sfârşitul serviciului pământesc al lui Isus, Maria era, după cât se pare, văduvă. Înainte de a muri, Isus i-a încredinţat-o pe mama sa apostolului Ioan (Ioan 19:26, 27). N-ar fi făcut acest lucru dacă Iosif ar fi fost încă în viaţă.

Maria şi Iosif au trecut prin atât de multe împreună! Au primit vizita unor îngeri, au fugit de un tiran, s-au mutat de mai multe ori şi au crescut mulţi copii. Câte seri n-au stat probabil împreună vorbind despre Isus şi despre încercările cu care avea să se confrunte. Poate că nu o dată s-au întrebat dacă îl instruiau şi îl pregăteau aşa cum trebuia. Dintr-o dată însă, Maria a rămas singură!

Ţi-ai pierdut şi tu partenerul în moarte? Simţi încă durerea şi golul pe care le lasă în urmă o astfel de pierdere, chiar şi după mulţi ani? Credinţa Mariei şi convingerea că va fi o înviere i-au adus fără îndoială multă mângâiere (Ioan 5:28, 29). * Dar acestea nu i-au rezolvat problemele. Ca multe mame fără partener, Maria a trebuit să-şi crească singură copiii — o sarcină deloc uşoară.

 Putem trage concluzia că, după moartea lui Iosif, Isus a devenit susţinătorul familiei. Pe măsură ce fraţii lui au crescut, şi ei au putut să-şi asume unele responsabilităţi familiale. Când Isus „avea cam treizeci de ani“, a plecat din casa părintească şi şi-a început activitatea (Luca 3:23). Majoritatea părinţilor sunt cuprinşi de sentimente contradictorii când copiii lor pleacă de acasă. Întrucât investesc în copiii lor mult timp, eforturi şi sentimente, părinţii simt un gol uriaş după plecarea lor. A părăsit şi copilul vostru casa părintească pentru a-şi atinge obiectivele? Sunteţi mândri de el, dar în acelaşi timp aţi vrea să-l aveţi mai aproape? Atunci probabil că înţelegeţi ce a simţit Maria când Isus a plecat din casa părintească.

Încercări neaşteptate

Maria a mai trecut printr-o încercare, la care probabil nu se aştepta. În urma predicării lui Isus, mulţi l-au urmat, dar nu şi propriii fraţi. „Fraţii săi nu manifestau credinţă în el“, spun Scripturile (Ioan 7:5). Maria le-a dezvăluit probabil ce îi spusese îngerul, şi anume că Isus era „Fiul lui Dumnezeu“ (Luca 1:35). Cu toate acestea, pentru Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, Isus nu era decât fratele lor mai mare. Maria trăia, aşadar, într-o familie cu convingeri religioase diferite.

S-a descurajat oare Maria şi s-a resemnat? Nicidecum! Odată, când predica în Galileea, Isus a fost invitat într-o casă pentru a lua masa, iar o mulţime s-a adunat să-l asculte. Cine era afară căutând să-i vorbească? Maria şi fraţii lui! De fapt, ori de câte ori Isus era aproape de casă, Maria îl urma şi, după cât se pare, îi lua şi pe ceilalţi fraţi ai lui Isus cu ea, sperând ca ei să-şi schimbe atitudinea faţă de el (Matei 12:46, 47).

Vă regăsiţi în această situaţie? Vă străduiţi să-l urmaţi pe Isus în timp ce ceilalţi membri ai familiei voastre urmează o cu totul altă cale? Nu vă descurajaţi şi nu renunţaţi! Mulţi, asemenea Mariei, şi-au încurajat cu răbdare familia ani la rând până când au observat o schimbare. Dumnezeu preţuieşte perseverenţa voastră, indiferent dacă alţii reacţionează sau nu la eforturile voastre (1 Petru 3:1, 2).

 Cea mai grea încercare

Potrivit Scripturilor, ultima încercare cu care s-a confruntat Maria a fost şi cea mai sfâşietoare. Ea şi-a văzut fiul preaiubit murind în chinuri, după ce fusese respins de propriul popor. Moartea unui copil, indiferent de vârsta lui, a fost descrisă drept „cea mai grea pierdere“, „cea mai devastatoare lovitură“. Aşa cum fusese profeţit cu zeci de ani înainte, Maria s-a simţit ca şi cum ar fi fost străpunsă de o sabie (Luca 2:34, 35).

A permis Maria ca această ultimă încercare să o distrugă afectiv ori să-i slăbească credinţa în Iehova? Nu! Scripturile ne dezvăluie că Maria se afla ulterior printre discipolii lui Isus ‘stăruind cu ei în rugăciune’. Şi nu era singură! Cu ea erau şi ceilalţi fii ai ei, care începuseră să aibă credinţă în fratele lor mai mare. Câtă mângâiere trebuie să-i fi adus Mariei acest lucru! (Faptele 1:14) *

Rămânându-i fidelă lui Dumnezeu şi fiind o mamă şi o soţie devotată, Maria a avut o viaţă plină şi frumoasă. A trecut prin experienţe ce au îmbogăţit-o spiritualiceşte. A depăşit multe încercări. Când ne confruntăm cu dificultăţi neaşteptate sau când suntem îngrijoraţi din cauza unor probleme familiale, exemplul ei de fidelitate şi de perseverenţă ne poate fi de folos (Evrei 10:36).

Ce se poate spune însă despre închinarea ce i se aduce Mariei? Are aceasta suport biblic?

[Note de subsol]

^ par. 17 Una din păsări era adusă ca ofrandă pentru păcat (Leviticul 12:6, 8). Aducând-o, Maria recunoştea că şi ea, asemenea tuturor oamenilor imperfecţi, moştenise păcatul de la Adam, primul om (Romani 5:12).

^ par. 26 În opinia unora, o dovadă că Iosif a murit este că, spre deosebire de alţi membri ai familiei lui Isus (mama, fraţii şi surorile lui), el nu este menţionat în consemnarea biblică referitoare la serviciul lui Isus. De pildă, Biblia spune că Maria s-a implicat din plin la nunta din Cana, ba chiar a luat iniţiativa când s-a ivit o situaţie neaşteptată, însă despre Iosif nu spune nimic (Ioan 2:1–11). În plus, cei din oraşul natal al lui Isus l-au numit pe Isus „fiul Mariei“, nu fiul lui Iosif (Marcu 6:3).

^ par. 28 Pentru informaţii suplimentare referitoare la învierea promisă de Biblie, vezi capitolul 7 din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 6]

 A avut Isus fraţi şi surori?

Da. Unii teologi au încercat să pună la îndoială acest adevăr, deşi evangheliile menţionează acest lucru de mai multe ori (Matei 12:46, 47; 13:54–56; Marcu 6:3). Cu toate acestea, erudiţii au remarcat două aspecte legate de teoriile potrivit cărora Maria nu a avut alţi copii. În primul rând, ei au observat că aceste teorii sunt promovate pentru a susţine o doctrină ce a apărut mult mai târziu: învăţătura Bisericii potrivit căreia Maria a rămas pururi fecioară. În al doilea rând, la o examinare mai atentă, teoriile nu rămân în picioare.

De exemplu, „fraţii“ menţionaţi în evanghelii sunt, potrivit uneia dintre aceste teorii, fraţi vitregi ai lui Isus — fii ai lui Iosif dintr-o căsnicie anterioară. Totuşi, dacă teoria ar fi adevărată, Isus nu ar fi avut dreptul legitim al întâiului născut de a moşteni tronul lui David (2 Samuel 7:12, 13).

Potrivit altei teorii, aceşti fraţi ar fi verişori ai lui Isus, deşi Scripturile greceşti folosesc cuvinte diferite pentru „frate“, „verişor“ şi „rudă“. Eruditul Frank Gaebelein spune că aceste teorii teologice sunt neverosimile. El conchide: „Termenul «fraţi» se referă mai degrabă la . . . fiii Mariei şi ai lui Iosif şi, în concluzie, la fraţii lui Isus după mamă“.

[Chenarul de la pagina 7]

 A avut curajul să-şi schimbe religia

Maria s-a născut într-o familie de evrei şi a practicat religia iudaică. Mergea la sinagogă, cum se numea locul de închinare iudaic, şi la templul din Ierusalim. Însă, pe măsură ce cunoştinţa ei despre scopul lui Dumnezeu creştea, Maria a înţeles că tradiţiile strămoşilor ei nu mai erau aprobate de Dumnezeu. Conducătorii religioşi evrei l-au ucis pe Mesia, Fiul ei. Înainte de a muri, Isus le-a spus: „Iată! Casa vă este părăsită şi lăsată vouă“ (Matei 23:38). Dumnezeu nu a mai binecuvântat religia în care crescuse Maria (Galateni 2:15, 16).

Când congregaţia creştină a venit în existenţă, Maria trebuie să fi avut în jur de 50 de ani. Ce avea să facă? S-a gândit oare că, fiind născută în religia iudaică, trebuia să rămână loială tradiţiilor strămoşeşti? Şi-a zis ea că era prea în vârstă ca să-şi schimbe religia? Nicidecum! Întrucât a înţeles că Dumnezeu binecuvânta acum congregaţia creştină, Maria a avut credinţa şi curajul să-şi schimbe religia.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Fuga în Egipt

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Cea mai grea încercare pentru o mamă