Salt la conţinut

Salt la cuprins

V-aţi întrebat vreodată?

V-aţi întrebat vreodată?

 V-aţi întrebat vreodată?

În ce consta munca de tâmplar a lui Isus?

Tatăl adoptiv al lui Isus a fost tâmplar, iar Isus a învăţat acelaşi meşteşug. ‘Cam la treizeci de ani’, când şi-a început serviciul pentru Dumnezeu, Isus nu era considerat doar ‘fiu de tâmplar’, ci tâmplar în toată regula (Luca 3:23; Matei 13:55; Marcu 6:3).

Probabil că în oraşul unde a crescut se căutau unelte agricole, precum pluguri şi juguri, confecţionate în principal din lemn. Însă se pare că un tâmplar făcea cu regularitate şi mobilier, precum mese, scaune, băncuţe şi cufere, dar şi uşi, ferestre, încuietori de lemn, grinzi şi lucrări de construcţie.

Într-una din ilustrările sale, Ioan Botezătorul a menţionat securea, o unealtă pe care Isus şi alţi tâmplari o foloseau probabil la tăiatul copacilor. După ce doborau copacul făceau din el scânduri chiar acolo sau îl duceau în atelierul lor şi-l prelucrau. Fără îndoială că tâmplarul trebuia să fie puternic ca să facă această treabă (Matei 3:10). Isaia menţionează şi alte unelte folosite de tâmplarii din vremea lui: „Cioplitorul în lemn întinde sfoara de măsurat, îl trasează cu creta roşie, îl lucrează cu dalta, îl trasează cu compasul“ (Isaia 44:13). Săpăturile arheologice au dezvăluit că în timpurile biblice se foloseau fierăstraie metalice, ciocane de piatră şi cuie de bronz (Exodul 21:6; Isaia 10:15; Ieremia 10:4). Foarte probabil şi Isus le-a folosit.

Cine erau „bancherii“ menţionaţi de Isus într-o ilustrare, şi ce făceau ei?

Isus a vorbit despre un stăpân care şi-a mustrat astfel sclavul leneş: „Trebuia să-mi fi dat arginţii la bancheri, iar la venire aş fi primit cu dobândă ce este al meu“ (Matei 25:27).

În timpul lui Isus nu existau instituţii bancare de proporţiile celor de azi. Totuşi, încă dinainte de secolul I, cămătarii plăteau dobânzi la banii depozitaţi la ei şi percepeau dobânzi foarte mari la banii împrumutaţi. Potrivit The Anchor Bible Dictionary, în Grecia secolului al IV-lea î.e.n. se practicau împrumuturile cu dobândă. În perioada de pace romană dobânzile anuale la împrumuturile din Imperiul Roman oscilau între 4 şi 6 la sută.

Legea mozaică interzicea perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate israeliţilor nevoiaşi (Exodul 22:25). Totuşi, după cum citim în ilustrarea lui Isus, era normal să primeşti dobândă pentru banii depozitaţi la cămătari, sau „bancheri“. Aşadar, această ilustrare, ca de altfel multe dintre ilustrările lui Isus, era inspirată dintr-o realitate a vremii.