Salt la conţinut

Salt la cuprins

Sunt evangheliile demne de încredere?

Sunt evangheliile demne de încredere?

 Sunt evangheliile demne de încredere?

„Evangheliile sunt mituri, rodul imaginaţiei primilor creştini. Aşa ar trebui privite la ora actuală.“ (Burton L. Mack, profesor, specialist în studii asupra Noului Testament, ieşit la pensie)

ACEST profesor nu e singurul care gândeşte astfel. Şi alţi critici ai Bibliei au pus la îndoială autenticitatea informaţiilor din Evangheliile după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, relatări biblice despre viaţa şi activitatea lui Isus pe pământ. De ce consideră unii că evangheliile sunt mituri? Ar trebui să ne lăsăm şi noi influenţaţi de astfel de opinii şi să avem dubii cu privire la autenticitatea evangheliilor? Să analizăm câteva aspecte ale problemei.

Autenticitatea faptelor din evanghelii este pusă la îndoială

În primele 17 secole ale erei noastre, autenticitatea evangheliilor nu a fost niciodată serios contestată. Însă, în special din secolul al XIX-lea, unii profesori au lansat ipoteza că evangheliile nu sunt inspirate de Dumnezeu, ci sunt născocirea minţii omeneşti. Ei au mai afirmat că evangheliştii nu au obţinut informaţiile despre Isus de la sursă şi nu erau în stare să consemneze evenimente exacte din punct de vedere istoric. De asemenea, au considerat că asemănările în conţinut şi formă dintre primele trei evanghelii — numite şi sinoptice, care înseamnă „optică asemănătoare“ — dovedesc că scriitorii lor au copiat masiv unul de la altul. Criticii Bibliei au respins şi miracolele înfăptuite de Isus şi învierea lui, descrise în evanghelii, iar unii chiar au susţinut că Isus nici măcar nu a existat!

Unii au ajuns la concluzia că Marcu trebuie să-şi fi scris primul evanghelia deoarece se pare că nu vine cu mai nimic nou faţă de Matei şi de Luca. Chiar au presupus că Matei şi Luca n-au făcut altceva decât să împrumute pasaje de la Marcu şi să se inspire dintr-un document numit Q (din germanul quelle, care înseamnă „sursă“). Potrivit biblistului A. F. J. Klijn, această ipoteză, care câştigă teren, „i-a coborât pe scriitorii evangheliilor la nivelul unor simpli culegători de istorioare fără legătură între ele“. Dar, dacă aşa ar sta lucrurile, evangheliştii ar fi nişte plagiatori şi născocitori de mituri! Această ipoteză nu a făcut decât să le zdruncine unora convingerea că Biblia a fost scrisă sub inspiraţie divină (2 Timotei 3:16).

Evangheliile — plagiat?

Dar oare asemănările dintre evangheliile sinoptice dovedesc într-adevăr că scriitorii lor au copiat unul de la altul? Nicidecum! De altfel, Isus le-a promis discipolilor că spiritul sfânt avea ‘să le reamintească tot ce le spusese el’ (Ioan 14:26). Prin urmare, nu e de mirare că evangheliştii şi-au amintit şi au consemnat aproape aceleaşi evenimente. Bineînţeles, unii scriitori ai Bibliei au citit şi au citat din scrierile altora. Dar asta a însemnat o minuţioasă muncă de cercetare, nicidecum plagiat! (2 Petru 3:15) În plus, în The Anchor Bible Dictionary citim: „Obiceiul de a transmite  tradiţiile prin viu grai poate explica de ce memorabilele cuvinte ale lui Isus au aceeaşi formă în toate Evangheliile“.

Luca a scris că vorbise cu mulţi martori oculari şi că ‘a cercetat cu atenţie toate lucrurile de la începuturi’ (Luca 1:1–4). Putem aşadar spune că era un plagiator sau un născocitor de mituri? Dimpotrivă. După o analiză temeinică a scrierilor lui, arheologul William Ramsay a conchis: „Luca este un istoric de înaltă clasă. Nu numai că declaraţiile sale sunt demne de încredere, dar ştie şi cum să scrie istorie. . . . Merită deci încadrat în categoria celor mai de seamă istorici“.

Potrivit mărturiei primilor Părinţi ai Bisericii, inclusiv a lui Origene, teolog din secolul al III-lea, apostolul Matei a fost primul care şi-a scris evanghelia. Origene a consemnat: „Prima evanghelie a fost scrisă în ebraică de Matei, vameşul devenit apostol al lui Isus Cristos, pentru evreii convertiţi“. Evident, Matei, martor la tot ce făcuse Isus, nu a trebuit să-l plagieze pe Marcu, care nu fusese martor ocular. Dar există dovezi că Matei şi Luca au copiat de la Marcu şi din presupusul document Q?

Evanghelia după Marcu — prima evanghelie?

Teoria potrivit căreia Marcu şi-a scris primul evanghelia, iar Matei şi Luca s-au inspirat de la el „nu este susţinută de nicio dovadă  solidă“, se menţionează în The Anchor Bible Dictionary. Însă mulţi erudiţi pretind că Marcu şi-a scris primul evanghelia deoarece nu prea diferă de celelalte. Altfel „ar trebui să ne imaginăm că a tăiat în bucăţele sulul lui Luca şi al lui Matei, le-a amestecat într-o strachină şi a încropit evanghelia“, susţine Johannes Kuhn, biblist din secolul al XIX-lea.

N-ar trebui să ne surprindă că Evanghelia după Marcu vine cu cele mai puţine lucruri noi, pentru că de fapt e şi cea mai scurtă. Dar aceasta nu dovedeşte că a fost scrisă prima. În plus, afirmaţia că Marcu nu vine cu nimic nou nu are niciun temei. Relatarea sa dinamică şi concisă conţine peste 180 de pasaje şi detalii interesante pe care nu le găsim în Matei şi Luca. Este într-adevăr unică! (Vezi  chenarul de la pagina 13.)

Dar documentul Q?

Unii consideră că documentul Q a fost o sursă de inspiraţie pentru Matei şi Luca. James M. Robinson, profesor de religie, afirmă: „Fără îndoială, documentul Q este cel mai important text creştin de care dispunem“. Această afirmaţie este surprinzătoare deoarece acest document nici nu există şi nimeni nu poate dovedi că a existat vreodată. Dispariţia lui e cu atât mai surprinzătoare cu cât erudiţii susţin că trebuie să fi avut şi cópii. În plus, Părinţii Bisericii nu au citat niciodată din el.

Să reflectăm la următorul aspect: Se presupune că documentul Q a existat şi că susţinea ipoteza potrivit căreia evanghelia lui Marcu a fost scrisă prima. Dar oare aşa nu se clădeşte o ipoteză pe altă ipoteză? Într-o astfel de situaţie, e bine să ţinem cont de următorul proverb: „Omul simplu crede orice cuvânt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge“ (Proverbele 14:15, Cornilescu, 1996).

Evangheliile — autentice şi demne de încredere

Prin speculaţiile şi ipotezele lor nefondate, criticii Bibliei i-au determinat pe mulţi să nu mai dea atenţie relatărilor demne de încredere despre Isus. Evangheliile demonstrează clar că pentru primii creştini viaţa, serviciul, moartea şi învierea lui Isus nu erau simple mituri. Sute de martori oculari au confirmat că aceste fapte au avut într-adevăr loc. Primii creştini, care au fost dispuşi să înfrunte persecuţii şi chiar moartea ca să-l urmeze pe Isus, au înţeles că toată credinţa lor nu ar fi avut niciun rost dacă viaţa şi învierea lui Isus ar fi fost pură ficţiune (1 Corinteni 15:3–8, 17, 19; 2 Timotei 2:2).

Referindu-se la controversele iscate de misteriosul document Q şi de ipoteza că Marcu şi-ar fi scris primul evanghelia, George W. Buchanan, profesor de teologie, spune: „Cei ce se concentrează pe ipotezele despre originea evangheliilor nu se mai concentrează pe studiul lor“. Această idee este în armonie cu sfatul dat de apostolul Pavel colaboratorului său Timotei: ‘Să nu dai atenţie unor istorisiri neadevărate şi unor genealogii care nu duc la nimic, ci, mai degrabă, dau naştere la întrebări decât să împartă ceva de la Dumnezeu în legătură cu credinţa’ (1 Timotei 1:4).

Evangheliile sunt demne de încredere. Conţin relatări autentice ale unor martori oculari. Scriitorii lor au făcut cercetări laborioase şi ne-au dezvăluit multe detalii interesante despre viaţa lui Isus. Prin urmare, ca şi Timotei, urmăm îndemnul lui Pavel: „Rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi pe care ai fost convins să le crezi“. Da, avem motive întemeiate să considerăm că „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu“. Iar cele patru evanghelii nu fac excepţie! (2 Timotei 3:14–17)

[Chenarul de la pagina 13]

 Dacă Evanghelia după Marcu nu ar fi fost scrisă nu am fi ştiut că:

Isus s-a uitat de jur împrejur plin de indignare şi adânc mâhnit de insensibilitatea inimii lor (Marcu 3:5);

Ioan şi Iacov mai erau numiţi Boanerghes, sau Fiii Tunetului (Marcu 3:17);

femeia cu hemoragie cheltuise tot ce avea ca să se vindece (Marcu 5:26);

Irodiada avea duşmănie pe Ioan Botezătorul şi că Irod se temea de Ioan şi îl ocrotea (Marcu 6:19, 20);

Isus le-a spus discipolilor să se odihnească puţin (Marcu 6:31);

fariseii îşi spălau mâinile până la cot (Marcu 7:2–4);

Isus a luat copiii în braţe (Marcu 10:16);

Isus a simţit iubire pentru tânărul conducător (Marcu 10:21);

Petru, Iacov, Ioan şi Andrei l-au întrebat deoparte (Marcu 13:3);

un tânăr şi-a lăsat veşmântul de in şi a fugit (Marcu 14:51, 52).

În plus, o ilustrare a lui Isus şi două miracole sunt relatate doar în Evanghelia după Marcu (Marcu 4:26–29; 7:32–37; 8:22–26).

Evanghelia după Marcu conţine numeroase detalii care nu se găsesc în celelalte evanghelii. Vom aprecia mai mult această carte biblică dacă ne vom face timp să medităm profund la valoarea lor.