Salt la conţinut

Salt la cuprins

O descoperire din vechiul regat al Lidiei dezleagă o enigmă

O descoperire din vechiul regat al Lidiei dezleagă o enigmă

O descoperire din vechiul regat al Lidiei dezleagă o enigmă

POATE n-aţi auzit niciodată de vechiul regat al Lidiei, de aceea veţi fi surprinşi să aflaţi că o descoperire din acest regat a influenţat practicile comerciale ale lumii. De asemenea, şi pentru cititorii Bibliei va fi interesant să afle că, datorită acestei descoperiri, putem înţelege o profeţie biblică ce a fost mult timp un mister. Despre ce descoperire este vorba? Înainte de a răspunde la această întrebare, să vedem câteva lucruri fascinante despre acest regat aproape pierdut în negura uitării.

Regii Lidiei domneau la Sardes, capitala regatului, regat aflat în partea de vest a ceea ce se numea pe atunci Asia Mică, adică Turcia de astăzi. Cresus, ultimul rege al Lidiei, a strâns mari bogăţii, însă în jurul anului 546 î.e.n. regatul său a fost cucerit de Cirus cel Mare al Persiei, acelaşi Cirus care a cucerit şi Imperiul Babilonian câţiva ani mai târziu.

După cât se pare, negustorii lidieni au fost printre primii care au folosit monede. Aurul şi argintul se foloseau deja de mult timp ca bani, însă, întrucât lingourile sau inelele de aur aveau mărimi diferite, oamenii erau nevoiţi să cântărească banii de fiecare dată când încheiau o tranzacţie. În Israel, de pildă, Ieremia, profetul lui Dumnezeu, a cumpărat un ogor şi a consemnat: „I-am cântărit banii: şapte sicli şi zece arginţi“ (Ieremia 32:9).

În Lidia, contemporanii lui Ieremia au descoperit însă o modalitate de a simplifica tranzacţiile comerciale: folosirea monedelor a căror greutate standard era garantată printr-o ştampilă oficială imprimată pe fiecare monedă. Primele monede din regatul lidian au fost făcute dintr-un aliaj natural din aur şi argint numit electrum. După ce a devenit rege, Cresus le-a înlocuit cu monede din argint şi din aur aproape pur. Lidienii au inventat un sistem monetar bimetalic în care 12 monede de valoare mai mică echivalau cu o monedă dintr-un metal mai preţios. Însă acest sistem lăsa loc falsificărilor, astfel că monedele puteau fi confecţionate din aur aliat cu un metal inferior. De aceea negustorii aveau nevoie de o modalitate practică de a verifica puritatea aurului.

Lidienii au descoperit o rocă neagră autohtonă numită piatră lidiană ce le putea fi de folos în acest sens. Când moneda era frecată de această piatră uşor abrazivă, lăsa urme. Prin compararea culorii acestor urme cu cea a urmelor lăsate de etalonul cu conţinut de aur cunoscut era identificată proporţia de aur a monedei. Datorită acestei pietre de încercare a purităţii metalelor, monedele puteau fi folosite cu încredere. Dar cum ne ajută aceste informaţii să înţelegem Biblia?

Pietre de încercare figurative

Întrucât testarea purităţii aurului cu ajutorul unei pietre de încercare a devenit o practică larg răspândită printre negustori, expresia „piatră de încercare“ a căpătat sensul de metodă de testare. În limba greacă, limbă în care a fost scrisă o parte a Bibliei, termenul era aplicat şi la chinul suferit de oamenii puşi la încercare prin tortură.

Cuvântul care derivă din expresia „piatră de încercare“ a ajuns să fie aplicat şi la temniceri, ei fiind cei care îi chinuiau pe deţinuţi. Astfel, în Biblie este consemnată o parabolă a lui Isus, parabola despre sclavul nerecunoscător care a fost dat pe mâna „temnicerilor“, sau, potrivit altor traduceri, a „chinuitorilor“ (Matei 18:34, Cornilescu, 1996). Iată ce afirmă despre acest verset The International Standard Bible Encyclopaedia: „Probabil întemniţarea în sine era considerată un «chin» (aşa cum, fără îndoială, şi era), iar «chinuitorii» nu erau altceva decât temnicerii“. Această informaţie ne ajută să înţelegem un text biblic interesant.

O enigmă elucidată

Cititorii sinceri ai Bibliei au fost mult timp nedumeriţi cu privire la sfârşitul lui Satan. Biblia spune: „Diavolul . . . a fost aruncat în lacul de foc şi de sulf, unde erau deja fiara şi profetul fals. Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, pentru totdeauna şi veşnic“ (Revelaţia 20:10). Cu siguranţă, nu ar fi în armonie cu dreptatea şi iubirea divină ca Iehova să condamne pe cineva la viaţă veşnică în chinuri (Ieremia 7:31). În plus, Biblia spune că viaţa veşnică este un dar, nu o pedeapsă (Romani 6:23). Prin urmare, textul din Revelaţia 20:10 este scris într-un limbaj simbolic. Fiara şi lacul de foc sunt simbolice (Revelaţia 13:2; 20:14). Este cumva şi chinul simbolic? Ce ar putea el să însemne?

Aşa cum am văzut deja, termenul grecesc pentru „chin“ derivă dintr-un cuvânt care înseamnă „piatră de încercare“ şi se poate referi la chinul pe care îl constituie întemniţarea. Astfel, chinul veşnic al lui Satan poate simboliza închiderea lui pe veşnicie în cea mai sigură temniţă, moartea.

Piatra de încercare lidiană ne ajută să înţelegem cu privire la „chinul“ veşnic al lui Satan încă un lucru care este în armonie cu iubirea lui Dumnezeu. În unele limbi, „piatra de încercare“ semnifică norma cu ajutorul căreia este verificat un anumit lucru. De pildă, în limba română, expresia denotă un mijloc sau criteriu de verificare a valorii sau a autenticităţii unui lucru. Prin urmare, „chinul“ veşnic al lui Satan sugerează faptul că judecata primită de el va fi o piatră de încercare veşnică ce ar putea fi folosită în situaţia în care s-ar mai răzvrăti cineva împotriva lui Iehova. Dacă cineva va mai contesta vreodată modul lui Iehova de a guverna, nu va mai fi nevoie ca Iehova să acorde o perioadă lungă de timp pentru ca persoana respectivă să-şi dovedească afirmaţiile.

Cunoscând motivul pentru care comercianţii de pretutindeni au adoptat piatra de încercare lidiană şi cunoscând sensul figurat al expresiilor ce au derivat din acest termen, putem înţelege ce se va întâmpla cu Satan. Sfârşitul lui va sluji pentru totdeauna ca „piatră de încercare“ pentru judecată şi astfel nu va mai fi niciodată necesar ca Dumnezeu să tolereze răzvrătirea (Romani 8:20).

[Text generic pe pagina 23]

Chinul simbolic al lui Satan sugerează faptul că judecata primită de el va sluji pentru totdeauna ca „piatră de încercare“

[Harta de la pagina 21]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Marea Neagră

LIDIA

SARDES

Marea Mediterană

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Ruine din anticul Sardes

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

În antichitate, banii se cântăreau cu balanţa

[Provenienţa ilustraţiei]

E. Strouhal/Werner Forman/Art Resource, NY

[Legenda fotografiilor de la paginile 22, 23]

Testul de verificare a purităţii aurului cu piatra de încercare a supravieţuit până în zilele noastre

[Provenienţa fotografiilor]

Monede: Prin amabilitatea Classical Numismatic Group, Inc.; piatră de încercare: Science Museum/Science & Society Picture Library

[Provenienţa fotografiei de la pagina 21]

Monedă din electrum: Prin amabilitatea Classical Numismatic Group, Inc.