Salt la conţinut

Salt la cuprins

Este evoluţia compatibilă cu Biblia?

Este evoluţia compatibilă cu Biblia?

 Este evoluţia compatibilă cu Biblia?

ESTE posibil ca Dumnezeu să se fi folosit de mecanismul evoluţiei pentru a-l aduce pe om în existenţă? A dirijat oare Dumnezeu lucrurile astfel încât bacteriile să devină peşti, aceştia la rândul lor să devină reptile şi apoi să evolueze în mamifere, ca într-un final, dintr-o specie de maimuţe, să apară omul? Unii oameni de ştiinţă şi lideri religioşi îşi declară credinţa atât în evoluţie, cât şi în Biblie. Ei consideră cartea biblică Geneza o povestire alegorică. Probabil vă întrebaţi: Este teoria potrivit căreia omul se trage din maimuţă compatibilă cu Biblia?

Cunoaşterea originii omului este esenţială pentru a înţelege cine suntem, încotro ne îndreptăm şi cum trebuie să trăim. Numai ştiind cum a venit omul în existenţă putem înţelege de ce permite Dumnezeu suferinţa şi care este scopul Său cu privire la viitorul omenirii. În plus, nu putem să fim în relaţii bune cu Dumnezeu dacă nu suntem convinşi că el este Creatorul nostru. Să examinăm, aşadar, ce spune Biblia despre originea omului, despre starea lui actuală şi despre viitorul său. Apoi vom vedea dacă teoria evoluţiei este compatibilă cu Biblia.

La început a fost un singur om

În general, evoluţioniştii susţin că o populaţie de animale a evoluat treptat, transformându-se într-o populaţie de oameni. Ei resping total ideea că la început a existat un singur om. Biblia spune însă cu totul altceva. Ea susţine că ne tragem dintr-un singur om, Adam, pe care îl prezintă ca pe un personaj istoric, real. Biblia ne spune numele soţiei lui şi numele unora dintre copiii săi şi ne arată în detaliu ce a făcut şi ce a zis, când a trăit şi când a murit. Isus Cristos nu a considerat relatarea biblică o poveste pentru oameni simpli şi neinstruiţi. De pildă, el se adresa unor conducători religioşi învăţaţi, când a spus: „N-aţi citit că cel care i-a creat i-a făcut de la început de sex bărbătesc şi de sex femeiesc?“ (Matei 19:3–5). Apoi a citat cuvintele despre Adam şi Eva consemnate în Geneza 2:24.

Luca, un scriitor biblic şi un istoric foarte scrupulos, a vorbit despre Adam ca despre o persoană la fel de reală ca Isus. De fapt, el a consemnat genealogia lui Isus până la primul om (Luca 3:23–38). De asemenea, Pavel, adresându-se unui auditoriu ce includea filozofi instruiţi la faimoasele şcoli greceşti, a afirmat: „Dumnezeul care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea . . . a făcut dintr-un singur om toate naţiunile oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului“ (Faptele 17:24–26). Prin urmare, Biblia învaţă în mod clar că ne tragem „dintr-un singur om“. Să ne gândim acum la un alt aspect: Este evoluţia compatibilă cu ceea ce spune Biblia despre starea iniţială a omului?

Pierderea perfecţiunii

Potrivit Bibliei, Iehova l-a făcut perfect pe primul om. De fapt, ar fi fost imposibil ca Dumnezeu  să facă lucrurile altfel. În relatarea despre creaţie se spune: „Dumnezeu a creat omul după chipul său . . . Apoi Dumnezeu a văzut tot ce făcuse şi iată că totul era foarte bun“ (Geneza 1:27, 31). Ce înseamnă însă un om perfect?

Un om perfect are voinţă liberă şi este capabil să imite perfect calităţile lui Dumnezeu. Biblia spune: „Adevăratul Dumnezeu i-a făcut pe oameni drepţi, dar ei au născocit multe alte planuri“ (Eclesiastul 7:29). Adam a ales să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Răzvrătindu-se, el a pierdut perfecţiunea atât pentru el, cât şi pentru descendenţii săi. Astfel se explică de ce, în pofida dorinţei noastre de a face binele, adesea nu reuşim. Apostolul Pavel a scris: „Fiindcă nu practic ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc aceea fac“ (Romani 7:15).

Potrivit Bibliei, un om perfect ar trebui să trăiască veşnic, bucurându-se de o sănătate perfectă. Din ceea ce i-a spus Dumnezeu lui Adam reiese cu claritate că, dacă nu s-ar fi răzvrătit, primul om nu ar fi murit niciodată (Geneza 2:16, 17; 3:22, 23). Iehova nu ar fi declarat creaţia umană ‘foarte bună’ dacă omul ar fi fost predispus la îmbolnăviri sau ar fi avut tendinţa să se răzvrătească. Pierderea perfecţiunii explică şi de ce corpul uman, deşi este proiectat într-un mod extraordinar, este predispus la malformaţii şi îmbolnăviri. Prin urmare, evoluţia este incompatibilă cu Biblia: evoluţia consideră omul modern un animal evoluat, în timp ce Biblia îl prezintă drept descendentul degradat al unui om perfect.

Ideea că Dumnezeu a dirijat procesul evoluţiei pentru a-l aduce în existenţă pe om este incompatibilă şi cu ceea ce spune Biblia despre personalitatea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu s-a folosit de mecanismul evoluţiei înseamnă că el l-a adus pe om în starea sa actuală, caracterizată de boală şi suferinţă. Însă Biblia spune despre Dumnezeu: „Stânca — lucrările sale sunt perfecte, căci toate căile sale sunt dreptate. Un Dumnezeu al fidelităţii, în care nu este nedreptate; el este drept şi nepărtinitor. Ei au făcut ce este rău; ei nu sunt copiii lui, defectul este al lor“ (Deuteronomul 32:4, 5). Prin urmare, suferinţa cu care se confruntă astăzi omenirea nu este rezultatul acţiunii lui Dumnezeu care ar fi dirijat evoluţia, ci al acţiunii unui singur om care a pierdut perfecţiunea pentru el şi pentru descendenţii lui deoarece s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Dar să analizăm încă un aspect: Este evoluţia compatibilă cu ceea ce spune Biblia despre Isus?

Poate cineva să creadă atât în evoluţie, cât şi în creştinism?

„Cristos a murit pentru păcatele noastre.“ Aşa cum probabil ştiţi, aceasta este una dintre învăţăturile fundamentale ale creştinismului (1 Corinteni 15:3; 1 Petru 3:18). Pentru a înţelege de ce această afirmaţie nu este compatibilă cu  teoria evoluţiei, trebuie să înţelegem mai întâi de ce îi numeşte Biblia pe oameni păcătoşi şi ce efect are păcatul asupra noastră.

Toţi oamenii sunt păcătoşi în sensul că nu pot să imite în mod perfect calităţile minunate ale lui Dumnezeu, cum ar fi iubirea şi dreptatea. Biblia spune: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Biblia învaţă că păcatul este cauza morţii. În 1 Corinteni 15:56 se spune: „Ghimpele care produce moartea este păcatul“. Păcatul moştenit este, de fapt, şi cauza bolii. Isus a arătat că există o legătură între boală şi starea noastră păcătoasă. El i-a spus unui paralitic: „Păcatele îţi sunt iertate!“, iar omul a fost vindecat (Matei 9:2–7).

Însă în ce fel ne este de folos moartea lui Isus? Biblia îl prezintă pe Isus Cristos în contrast cu Adam: „Aşa cum toţi mor prin Adam, tot aşa toţi vor fi readuşi la viaţă prin Cristos“ (1 Corinteni 15:22). Dându-şi viaţa ca jertfă, Isus a plătit preţul pentru păcatul pe care l-am moştenit de la Adam. Astfel, toţi cei ce manifestă credinţă în Isus şi ascultă de poruncile sale vor primi ceea ce a pierdut Adam: perspectiva de a trăi veşnic (Ioan 3:16; Romani 6:23).

Înţelegeţi atunci de ce teoria evoluţiei este incompatibilă cu creştinismul? Dacă cineva nu crede că „toţi mor prin Adam“, cum poate crede că „toţi vor fi readuşi la viaţă prin Cristos“?

De ce sunt atraşi oamenii de teoria evoluţiei

Biblia arată cum ajung astfel de învăţături să fie atât de populare. Ea spune: „Va fi un timp când [oamenii] nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, potrivit dorinţelor lor, îşi vor strânge învăţători care să le gâdile urechile şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr, îndreptându-se spre istorisiri neadevărate“ (2 Timotei 4:3, 4). Deşi este prezentată de obicei în termeni ştiinţifici, teoria evoluţiei este în realitate o doctrină religioasă. Ea predă o filozofie de viaţă şi o atitudine faţă de Dumnezeu. Preceptele ei fac în mod subtil apel la egoismul omului şi la tendinţa lui spre independenţă. Mulţi care cred în evoluţie declară că au credinţă şi în Dumnezeu. Însă nu-l consideră pe Dumnezeu Creatorul tuturor lucrurilor şi nu cred că el va interveni în treburile omului şi că îi va judeca pe oameni. Aceasta este o doctrină care le gâdilă urechile.

Susţinătorii evoluţiei sunt adesea motivaţi nu de fapte, ci de propriile lor ‘dorinţe’, probabil dorinţa de a fi bine văzuţi într-o comunitate ştiinţifică în care evoluţia este o doctrină general acceptată. Profesorul de biochimie Michael Behe, care şi-a dedicat întreaga viaţă studierii complexelor funcţii interne ale celulelor vii, a arătat că cei ce susţin evoluţia structurii celulare nu au niciun fundament pentru ceea ce predau. În legătură cu pretinsa evoluţie la nivel molecular, Behe a scris: „Evoluţia moleculară nu are o bază ştiinţifică. . . . Nicio publicaţie din literatura ştiinţifică — reviste prestigioase, cărţi sau reviste de specialitate — nu descrie cum a avut loc sau cum ar fi putut avea loc evoluţia moleculară a unui sistem biochimic complex real. . . . Afirmaţia conform căreia evoluţia moleculară darwinistă ar fi avut loc nu este decât o mare lăudăroşenie“.

Probabil vă întrebaţi: Dacă evoluţioniştilor le lipsesc dovezile, de ce îşi promovează ideile cu atâta vehemenţă? Behe explică: „Mulţi oameni, inclusiv mulţi oameni de ştiinţă cunoscuţi şi respectaţi, pur şi simplu nu vor să existe ceva mai presus de natură“.

Mulţi clerici îmbrăţişează doctrina evoluţiei din dorinţa de a părea mai înţelepţi. Ei se aseamănă cu cei descrişi de apostolul Pavel în scrisoarea sa către creştinii din Roma: „Ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este dezvăluit în mijlocul lor . . . Căci calităţile sale nevăzute, da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute, aşa că ei sunt fără scuză. Fiindcă, deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu,  nu l-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu i-au mulţumit, ci gândirea lor a devenit deşartă, iar inima lor fără pricepere s-a întunecat. Deşi spun că sunt înţelepţi, au înnebunit“ (Romani 1:19–22). Aşadar, cum putem evita să fim înşelaţi de învăţători falşi?

Credinţa în Creator este bazată pe dovezi

În definiţia pe care o dă credinţei, Biblia scoate în evidenţă importanţa dovezilor. Ea spune: „Credinţa este aşteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd“ (Evrei 11:1). O credinţă autentică în Dumnezeu se bazează pe dovezi care demonstrează existenţa unui Creator. Biblia arată şi unde putem găsi aceste dovezi.

Unul dintre scriitorii inspiraţi ai Bibliei, David, a scris: „Te voi lăuda pentru că sunt făcut într-un mod înfricoşător şi minunat“ (Psalmul 139:14). Faceţi-vă timp să meditaţi la extraordinarul proiect după care este alcătuit corpul nostru şi al altor organisme vii şi veţi fi impresionaţi de înţelepciunea Făuritorului nostru! Fiecare părticică din miile de sisteme ce cooperează pentru a ne ţine în viaţă este proiectată în mod ideal. De asemenea, universul fizic oferă dovezi ale ordinii şi preciziei matematice cu care a fost creat. Întocmai cum a scris David, „cerurile anunţă gloria lui Dumnezeu, întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor sale“ (Psalmul 19:1).

Însăşi Biblia este o bogată sursă de dovezi în favoarea Creatorului. Faceţi-vă timp să analizaţi armonia celor 66 de cărţi ce o alcătuiesc, superioritatea normelor morale pe care le susţine şi exactitatea cu care s-au împlinit profeţiile conţinute de ea şi veţi găsi nenumărate dovezi că Biblia este opera Creatorului! Înţelegând învăţăturile Bibliei, veţi avea o şi mai mare încredere că această carte reprezintă într-adevăr Cuvântul Creatorului. De exemplu, când înţelegem de ce permite Dumnezeu suferinţa, ce este Regatul lui Dumnezeu, care este viitorul omenirii şi cum putem fi fericiţi, găsim de fapt dovezi incontestabile ale înţelepciunii divine. Veţi avea probabil aceeaşi reacţie ca Pavel: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile sale şi cât de necuprinse căile sale!“ (Romani 11:33).

Pe măsură ce veţi examina dovezile, iar credinţa voastră va creşte, vă veţi convinge că atunci când citim Biblia, ascultăm de fapt cuvintele Creatorului însuşi. El a spus: „Eu am făcut pământul şi l-am creat pe om pe el. Eu am întins cu mâinile mele cerurile şi am dat poruncă întregii lor armate“ (Isaia 45:12). Cu siguranţă, nu veţi regreta că aţi făcut efortul de a examina dovezile ce arată că Iehova este Creatorul tuturor lucrurilor!

[Text generic pe pagina 14]

Apostolul Pavel le-a spus grecilor învăţaţi: ‘Dumnezeu . . . a făcut dintr-un singur om toate naţiunile oamenilor’

[Text generic pe pagina 15]

Evoluţia consideră omul modern un animal evoluat; Biblia îl prezintă însă drept descendentul degradat al unui om perfect

[Text generic pe pagina 16]

„Evoluţia moleculară nu are o bază ştiinţifică“

[Text generic pe pagina 17]

Cât de impresionaţi suntem de înţelepciunea Creatorului nostru când observăm extraordinarul proiect după care sunt alcătuite organismele vii!