1, 2. a) Ce sfat pentru cei tineri a fost inspirat să scrie Solomon? b) De ce ar trebui să acorde atenţie acestui sfat şi creştinii care au puţin peste 50 de ani sau sunt mai în vârstă?

IEHOVA l-a inspirat pe regele Solomon să le spună tinerilor: „Adu-ţi aminte de Marele tău Creator acum, în zilele tinereţii tale, înainte să vină zilele cele rele”. La ce se referă expresia „zilele cele rele”? Solomon a folosit un limbaj poetic foarte sugestiv pentru a descrie greutăţile specifice bătrâneţii: mâinile care tremură, picioarele nesigure, dinţii care cad, vederea înceţoşată, auzul slab, părul cărunt şi spatele încovoiat. Nimeni nu ar trebui să aştepte până ajunge la o vârstă înaintată pentru a începe să-i slujească lui Iehova. (Citeşte Eclesiastul 12:1-5.)

² Mulţi slujitori ai lui Iehova care au puţin peste 50 de ani sau sunt mai în vârstă încă au energie. Chiar dacă au început să încărunţească, probabil că nu se confruntă cu toate problemele de sănătate descrise de Solomon. Ar putea aplica şi aceşti creştini mai în vârstă sfatul dat de Solomon tinerilor: „Adu-ţi aminte de Marele tău Creator”? Cum ar trebui înţeles acest sfat?

3. Ce presupune faptul de a ne aminti de Marele nostru Creator?

 ³ Chiar dacă îi slujim lui Iehova de mulţi ani, din când în când este bine să ne facem timp să medităm cu apreciere la măreţia Creatorului nostru. Viaţa este un dar extraordinar! Modul în care a fost concepută este atât de complex, încât nu-l putem înţelege pe deplin. Varietatea lucrurilor create de Iehova ne dă posibilitatea să ne bucurăm de viaţă în nenumărate feluri. Când contemplăm creaţia lui Iehova, ne sporim aprecierea pentru iubirea, înţelepciunea şi puterea sa (Ps. 143:5). Însă, când ne gândim la Marele nostru Creator, ar trebui să ne amintim şi ce pretinde el de la noi. Meditând la aceste lucruri, fără îndoială că ne simţim îndemnaţi să ne exprimăm recunoştinţa faţă de Iehova slujindu-i din plin în toate zilele vieţii noastre (Ecl. 12:13).

4. Ce ar trebui să se întrebe slujitorii lui Iehova cu multă experienţă şi de ce?

⁴ Dacă eşti mai în vârstă, întreabă-te: Ce voi face cu viaţa mea acum, cât sunt încă în putere? Ca slujitor al lui Iehova cu experienţă, ai unele ocazii pe care alţii nu le au. De exemplu, le poţi transmite celor mai tineri anumite lucruri pe care le-ai învăţat de la Iehova. Îi poţi încuraja pe alţii relatându-le unele experienţe de care te-ai bucurat în serviciul sacru. Regele David s-a rugat să aibă astfel de ocazii. El a scris: „O, Dumnezeule, tu m-ai învăţat din tinereţea mea . . . O, Dumnezeule, nu mă părăsi până la bătrâneţe şi până voi încărunţi, ca să pot vorbi despre braţul tău generaţiei viitoare, despre tăria ta, tuturor celor ce vor veni” (Ps. 71:17, 18).

5. Cum pot fraţii şi surorile mai în vârstă să le împărtăşească altora ceea ce au învăţat?

⁵ Cum le poţi împărtăşi altora înţelepciunea dobândită de-a lungul anilor? Ai putea să-i inviţi la tine acasă pe unii tineri pentru a vă bucura de o companie ziditoare. Ori ai putea să-i inviţi în predicare şi să le arăţi câtă bucurie îţi aduce serviciul lui Iehova. Elihu a spus: „Să vorbească zilele, mulţimea anilor să dezvăluie înţelepciunea” (Iov 32:7). Apostolul Pavel le-a îndemnat pe surorile cu experienţă să-i încurajeze pe alţii prin cuvinte şi prin propriul exemplu. El a scris: „Femeile în vârstă . . . să-i înveţe pe alţii ce este bine” (Tit 2:3).

6. De ce sunt preţioşi slujitorii lui Iehova mai în vârstă?

⁶ Dacă ai experienţă în serviciul lui Iehova, poţi face mult pentru a-i ajuta pe alţii. Gândeşte-te la lucrurile pe care le cunoşti în prezent, dar pe care nu le cunoşteai acum 30 sau 40 de ani. Ştii cum să aplici principiile biblice în multe situaţii din viaţă. Ştii cum să predici adevărul într-un mod care sensibilizează inima. Dacă eşti bătrân de congregaţie, ştii cum să-i ajuţi pe fraţii care fac un pas greşit (Gal. 6:1). Probabil că ai învăţat cum să supraveghezi unele activităţi din congregaţie, diferite departamente la congrese sau construirea de săli ale Regatului. Poate că ştii cum să vorbeşti cu medicii despre unele tehnici medicale prin care se evită folosirea sângelui. Chiar dacă te-ai botezat de curând, ai o preţioasă experienţă de viaţă. De exemplu, dacă ai crescut copii, ai dobândit multă înţelepciune. Slujitorii lui Iehova mai în vârstă îi pot ajuta mult pe fraţii şi surorile lor de credinţă învăţându-i, îndrumându-i şi încurajându-i. (Citeşte Iov 12:12.)

7. Ce instruire preţioasă le pot oferi fraţii mai în vârstă celor mai tineri?

⁷ Cum i-ai putea ajuta şi mai mult pe alţii? Probabil că le-ai putea arăta celor mai tineri cum să înceapă şi să conducă  studii biblice. Dacă eşti soră, le-ai putea ajuta pe mamele tinere să aibă un bun program de activităţi spirituale în timp ce se îngrijesc de copilaşii lor? Dacă eşti frate, i-ai putea învăţa pe fraţii tineri să ţină cuvântări cu entuziasm şi să predice mai eficient vestea bună? Le-ai putea arăta cum îi vizitezi pe fraţii şi surorile în vârstă pentru a le oferi încurajare? Chiar dacă nu mai ai aceeaşi vigoare ca înainte, ai încă multe ocazii de a-i instrui pe cei mai tineri. Biblia spune: „Frumuseţea tinerilor este forţa lor, iar splendoarea bătrânilor este părul lor cărunt” (Prov. 20:29).

8. Ce a făcut apostolul Pavel când a fost mai în vârstă?

⁸ Apostolul Pavel i-a slujit din plin lui Iehova chiar şi când a fost mai în vârstă. După ce a fost eliberat din închisoare, în jurul anului 61 e.n., el ar fi putut să rămână în Roma şi să predice acolo, având în vedere că slujise mulţi ani ca misionar şi trecuse prin multe greutăţi (2 Cor. 11:23-27). Fără îndoială că fraţii din Roma s-ar fi bucurat ca el să rămână acolo şi să-i ajute în continuare. Însă Pavel a văzut că în alte zone era şi mai multă nevoie de ajutor. De aceea, el şi-a reluat activitatea de misionar. Împreună cu Timotei şi Tit, el a mers la Efes, apoi pe insula Creta şi, probabil, în Macedonia (1 Tim. 1:3; Tit 1:5). Nu ştim dacă a ajuns şi în Spania, dar ştim că îşi propusese să meargă şi acolo (Rom. 15:24, 28).

9. Când s-a mutat Petru ca să slujească unde era mai multă nevoie de ajutor? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁹ Probabil că apostolul Petru avea peste 50 de ani când s-a mutat pentru a sluji unde era mai multă nevoie de ajutor. De unde ştim? Dacă era de aceeaşi vârstă cu Isus sau puţin mai în vârstă, înseamnă că avea aproximativ 50 de ani în 49 e.n., când s-a întrunit cu ceilalţi apostoli la Ierusalim (Fap. 15:7). La puţin timp după aceea, Petru s-a mutat în Babilon, probabil pentru a le predica iudeilor care locuiau acolo în număr mare (Gal. 2:9). El era în Babilon când a scris prima sa scrisoare inspirată, în jurul anului 62 e.n. (1 Pet. 5:13). Deşi mutarea într-o altă zonă presupune şi unele dificultăţi, Petru nu a permis ca vârsta să-i răpească bucuria de a-i sluji din plin lui Iehova.

10, 11. Relataţi o experienţă despre unii fraţi mai în vârstă care s-au mutat pentru a sluji unde era mai multă nevoie de ajutor.

¹⁰ În prezent, mulţi slujitori ai lui Iehova care au puţin peste 50 de ani sau sunt mai în vârstă constată că situaţia li s-a schimbat şi că îi pot sluji lui Iehova şi în alte moduri. Unii s-au mutat în zone unde este mai multă nevoie de ajutor. De exemplu, Robert a scris: „Eu şi soţia mea aveam în jur de 55 de ani când ne-am dat seama că puteam face mai mult în serviciul lui Iehova. Fiul nostru nu mai locuia cu noi, iar părinţii noştri muriseră. În plus, ei ne lăsaseră moştenire o mică sumă de bani. Am făcut un calcul şi am constatat că, dacă ne vindeam casa, pentru care mai aveam de plătit rate, ne rămâneau suficienţi bani ca să plătim restul împrumutului şi să ne descurcăm până când eu ieşeam la pensie. Am aflat că în Bolivia mulţi oameni acceptau să studieze Biblia, iar costul vieţii era scăzut. Aşa că am hotărât să ne mutăm acolo. Nu ne-a fost uşor să ne adaptăm, deoarece totul era foarte diferit de ceea ce însemnase viaţa noastră în America de Nord. Însă eforturile ne-au fost răsplătite din plin”.

¹¹ Robert a adăugat: „Acum viaţa noastră gravitează în jurul activităţilor congregaţiei. Unii dintre cei cu care am studiat s-au botezat. O familie cu care am studiat locuieşte în condiţii modeste într-un sat  aflat la peste 10 kilometri de oraş. Însă, în fiecare săptămână, deşi nu le este uşor, toţi vin în oraş la întruniri. Ne bucurăm mult să vedem progresul acestei familii. Fiul lor cel mai mare chiar a început pionieratul regular!”.

12, 13. Relataţi o experienţă despre un frate care, după ce a ieşit la pensie, a început să-i slujească lui Iehova într-un teritoriu de limbă străină.

¹² Fraţii şi surorile mai în vârstă pot fi de mare ajutor în congregaţiile şi în grupele de limbă străină. În plus, ei pot găsi multă bucurie predicând în astfel de teritorii. De exemplu, Brian a scris: „După ce am trecut de 65 de ani, vârsta de pensionare în Marea Britanie, eu şi soţia mea am avut o perioadă fără prea multe activităţi. Copiii nu mai locuiau cu noi şi rareori găseam persoane interesate cu care să conducem studii biblice. Într-o zi însă am întâlnit un tânăr chinez, care lucra în domeniul cercetării la universitatea din oraş. El a acceptat o invitaţie la întrunirile de la sala Regatului, iar apoi am început cu el un studiu biblic. După câteva săptămâni, el a venit la studiu cu un coleg chinez. După alte două săptămâni, a mai venit cu un coleg, apoi cu încă unul.

¹³ Când al cincilea chinez a solicitat un studiu biblic, mi-am spus: «Faptul că am 65 de ani nu înseamnă că trebuie să ies la pensie din serviciul lui Iehova». Aşa că am întrebat-o pe soţia mea, care este mai tânără cu doi ani decât mine, dacă i-ar plăcea să învăţăm limba chineză. Am folosit un curs audio. Asta s-a întâmplat acum zece ani. Predicarea într-un teritoriu de limbă străină ne-a făcut să ne simţim din nou tineri. Până acum am studiat Biblia cu 112 chinezi! Majoritatea au participat sau participă la întruniri. Una dintre fostele noastre eleve slujeşte alături de noi ca pionieră”.

14. a) Ce nu trebuie să uite fraţii şi surorile mai în vârstă? b) Cum îi încurajează exemplul lui Pavel pe cei mai în vârstă?

¹⁴ Nu toţi fraţii şi surorile care au trecut  de 50 de ani pot face lucruri noi în serviciul lui Iehova. Unii au o sănătate şubredă, în timp ce alţii trebuie să se îngrijească de părinţii lor în vârstă sau să se ocupe de copiii aflaţi în grija lor. Nu uita că Iehova apreciază tot ce faci în serviciul său. De aceea, în loc să te descurajezi din cauza lucrurilor pe care nu le poţi face, bucură-te de ceea ce poţi face. Gândeşte-te la exemplul apostolului Pavel. Ani la rând, el a stat în arest la domiciliu şi n-a putut să-şi continue călătoriile misionare. Însă, ori de câte ori era vizitat de cineva, Pavel îi vorbea din Scripturi şi îi întărea credinţa (Fap. 28:16, 30, 31).

15. De ce sunt fraţii şi surorile în vârstă foarte preţioşi?

¹⁵ Iehova preţuieşte ceea ce fraţii şi surorile în vârstă pot face în serviciul său. Solomon a recunoscut că „zilele cele rele” ale bătrâneţii nu sunt cea mai uşoară perioadă din viaţă. Însă Biblia ne aminteşte că Iehova preţuieşte ce fac cei în vârstă pentru a-l lăuda (Luca 21:2-4). Congregaţiile apreciază exemplul de credinţă şi de perseverenţă al fraţilor şi surorilor în vârstă.

16. a) Ce privilegii nu a avut probabil Ana? b) Ce a putut să facă Ana pentru a-i aduce închinare lui Dumnezeu?

¹⁶ Biblia vorbeşte despre o femeie pe nume Ana, care a continuat să-l laude cu fidelitate pe Iehova la bătrâneţe. Ea era văduvă şi avea 84 de ani când s-a născut Isus. Probabil că ea nu a trăit suficient de mult ca să devină un discipol al lui Isus, să fie unsă cu spirit sfânt sau să predice vestea bună despre Regat. Însă Ana s-a bucurat de ceea ce a putut face. De exemplu, dimineaţa şi seara, ea mergea în curtea templului şi se ruga în gând aproximativ o jumătate de oră, timp în care preotul ardea tămâie înaintea lui Iehova. Biblia spune că „ea nu lipsea niciodată de la templu şi îndeplinea noapte şi zi un serviciu sacru” (Luca 2:36, 37). Într-o astfel de ocazie, când l-a văzut pe Isus, care se născuse de puţin timp, Ana „le-a vorbit despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului” (Luca 2:38).

17. Cum i-am putea ajuta pe cei în vârstă sau pe cei infirmi să susţină închinarea adevărată?

¹⁷ În prezent, ar trebui să căutăm modalităţi de a-i ajuta pe fraţii în vârstă sau infirmi. Deşi îşi doresc mult, unii rareori pot să participe la întruniri şi la congrese. În unele locuri, congregaţia ia măsuri pentru ca fraţii în vârstă să asculte programul la telefon. În alte locuri, acest lucru nu este posibil. Cu toate acestea, fraţii şi surorile care nu reuşesc să participe la întruniri pot susţine închinarea adevărată. De exemplu, rugăciunile lor contribuie la succesul congregaţiei. (Citeşte Psalmul 92:13, 14.)

18, 19. a) Cum pot fraţii şi surorile în vârstă să-i încurajeze pe alţii? b) Pentru cine este valabil îndemnul: „Adu-ţi aminte de Marele tău Creator”?

¹⁸ Poate că fraţii şi surorile în vârstă nici nu-şi dau seama cât de mult îi pot încuraja pe alţii. Să ne amintim de Ana. Chiar dacă a mers cu fidelitate la templu mulţi ani, ea nu s-a gândit, probabil, că exemplul ei îi va încuraja pe alţii secole mai târziu. Despre iubirea Anei faţă de Iehova s-a scris în Scripturi. Fără îndoială, şi iubirea ta faţă de Dumnezeu este scrisă în inimile fraţilor tăi de credinţă. Nu este de mirare că în Cuvântul lui Dumnezeu se spune: „Părul cărunt este o coroană de frumuseţe când se găseşte pe calea dreptăţii” (Prov. 16:31).

¹⁹ Toţi avem limite şi nu putem face tot ce ne dorim în serviciul lui Iehova. Însă, cât timp mai avem puţină vigoare, să fim hotărâţi ‘să ne aducem aminte de Marele nostru Creator înainte să vină zilele cele rele’ (Ecl. 12:1).