Salt la conţinut

Salt la cuprins

Idei importante din scrisorile către corinteni

Idei importante din scrisorile către corinteni

 Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din scrisorile către corinteni

APOSTOLUL Pavel este profund preocupat de bunăstarea spirituală a congregaţiei din Corint. I s-a adus la cunoştinţă că între fraţi există neînţelegeri şi că imoralitatea este tolerată. Creştinii din Corint îi scriseseră şi ei lui Pavel, cerându-i anumite sfaturi. Prin urmare, el le trimite o primă scrisoare în jurul anului 55 e.n., când se află în Efes, în cea de-a treia călătorie de misionariat.

După cât se pare, a doua epistolă a fost scrisă câteva luni mai târziu, în continuarea celei dintâi. Întrucât condiţiile existente în secolul I, atât în interiorul, cât şi în afara congregaţiei din Corint se aseamănă în multe privinţe cu cele din timpul nostru, mesajul transmis în scrisorile lui Pavel către corinteni are o valoare deosebită pentru noi (Evr. 4:12).

‘STAŢI TREJI, RĂMÂNEŢI NECLINTIŢI, FIŢI TARI!’

(1 Cor. 1:1—16:24)

„Să vorbiţi toţi în acelaşi fel“, îndeamnă Pavel (1 Cor. 1:10). Nu există ‘altă temelie decât Isus Cristos’, temelia pe care sunt zidite calităţile creştine (1 Cor. 3:11–13). Cu privire la un fornicator din congregaţie, Pavel scrie: „Înlăturaţi-l din mijlocul vostru pe răul acela!“ (1 Cor. 5:13). ‘Corpul nu este pentru fornicaţie, ci pentru Domnul’, mai spune el (1 Cor. 6:13).

Ca răspuns la ‘lucrurile despre care i-au scris’ corintenii, Pavel le dă sfaturi înţelepte cu privire la căsătorie şi celibat (1 Cor. 7:1). Apoi, după ce analizează principiul creştin al autorităţii, vorbeşte despre desfăşurarea în ordine a întrunirilor creştine şi arată că speranţa învierii este o certitudine, Pavel dă următorul îndemn: „Staţi treji, rămâneţi neclintiţi în credinţă, purtaţi-vă bărbăteşte, fiţi tari!“ (1 Cor. 16:13).

Răspunsuri la întrebări biblice:

1:21 — Se foloseşte Iehova într-adevăr de ‘nebunie’ ca să-i salveze pe cei ce cred? Nu. Însă ceea ce foloseşte el pentru a-i salva pe oameni pare a fi nebunie pentru lume, întrucât aceasta „prin înţelepciunea ei nu l-a cunoscut pe Dumnezeu“ (Ioan 17:25).

5:5 — Ce înseamnă ‘a-l da pe omul rău pe mâna lui Satan’ pentru ca ‘influenţa carnală să fie înlăturată şi spiritul să fie salvat’? Când cineva care a comis un păcat grav şi nu s-a căit este exclus din congregaţie, el ajunge să facă iarăşi parte din lumea nelegiuită a lui  Satan (1 Ioan 5:19). În acest sens este el dat pe mâna lui Satan. Prin excludere se înlătură influenţa sa corupătoare asupra congregaţiei, ea putându-şi păstra spiritul, sau atitudinea caracteristică (2 Tim. 4:22).

7:33, 34 — Ce sunt „lucrurile lumii“ pentru care se îngrijorează cei căsătoriţi? Pavel face referire aici la lucrurile obişnuite ale vieţii, de care trebuie să se preocupe creştinii căsătoriţi. Ele includ hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa, dar nu şi lucrurile rele ale acestei lumi, pe care creştinii le resping (1 Ioan 2:15–17).

11:26 — Ce înseamnă expresiile „ori de câte ori“ şi „până când“, puse în legătură cu comemorarea morţii lui Isus? Pavel n-a spus că moartea lui Isus trebuie comemorată des. Cuvântul grecesc tradus „ori de câte ori“ înseamnă „de fiecare dată când“ sau „oricând“. Aşadar, Pavel a vrut să spună că de fiecare dată când se împărtăşesc din embleme, adică o dată pe an, la 14 nisan, creştinii unşi ‘vestesc moartea Domnului’. Ei fac aceasta „până când soseşte el“, respectiv până când Isus îi primeşte în cer prin înviere (1 Tes. 4:14–17).

13:13 — În ce sens este iubirea mai mare decât credinţa şi speranţa? Când „aşteptarea sigură a lucrurilor sperate“ se va încheia deoarece ele vor fi devenit realitate, credinţa şi speranţa nu vor mai avea acelaşi rol ca în trecut (Evr. 11:1). Iubirea este însă mai mare fiindcă rămâne pentru totdeauna.

15:29 — Ce înseamnă ‘botezul pentru a fi morţi’? Pavel nu sugerează că cei vii ar trebui botezaţi pentru cei care au murit fără să se boteze, după cum lasă să se înţeleagă anumite traduceri. El face referire aici la cufundarea creştinilor unşi într-un mod de viaţă care presupune să-şi dovedească integritatea până la moarte, după care sunt înviaţi la viaţă spirituală.

Învăţăminte pentru noi:

1:26–31; 3:3–9; 4:7. Manifestând umilinţă, nu ne vom lăuda cu realizările noastre, ci ne vom lăuda în Iehova; astfel, vom promova unitatea în congregaţie.

2:3–5. În timp ce predica în Corint, un centru al filozofiei şi erudiţiei greceşti, poate că Pavel s-a întrebat dacă avea să-şi convingă ascultătorii. Însă el nu a permis ca teama sau vreo slăbiciune să-l împiedice să-şi înfăptuiască serviciul încredinţat de Dumnezeu. Nici noi n-ar trebui ca din cauza împrejurărilor nefavorabile sau a situaţiilor noi să nu mai anunţăm vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. La fel ca Pavel, putem avea încredere că Iehova ne va ajuta.

2:16. A avea „mintea lui Cristos“ înseamnă a cunoaşte şi a ne însuşi modul său de gândire, a discerne toate faţetele personalităţii sale şi a-i urma exemplul (1 Pet. 2:21; 4:1). Cât de important este să studiem cu atenţie viaţa lui Isus şi serviciul său!

3:10–15; 4:17. Trebuie să analizăm cum efectuăm lucrarea de predare şi de facere de discipoli şi apoi să ne străduim să devenim mai iscusiţi în această privinţă (Mat. 28:19, 20). Dacă nu predăm bine, elevul nu va putea supravieţui focului care pune la încercare credinţa, iar noi vom suferi o pierdere atât de dureroasă încât propria noastră salvare va fi ca „prin foc“.

6:18. ‘A fugi de fornicaţie’ nu înseamnă a evita doar actele sexuale ce constituie porneía, ci şi pornografia, necurăţia morală, fanteziile sexuale, flirtul şi orice alt lucru ce ar putea duce la fornicaţie (Mat. 5:28; Iac. 3:17).

7:29. Soţul şi soţia nu trebuie să fie atât de absorbiţi unul de celălalt încât interesele Regatului să treacă pe un loc secundar în viaţa lor.

10:8–11. Murmurele israeliţilor împotriva lui Moise şi lui Aaron l-au jignit profund pe Iehova. Vom da dovadă de înţelepciune dacă nu ne facem obiceiul de a murmura.

16:2. Vom face cu regularitate donaţii pentru promovarea intereselor Regatului dacă avem o planificare în acest sens şi o respectăm.

 ‘CONTINUAŢI SĂ VĂ LĂSAŢI ÎNDREPTAŢI’

(2 Cor. 1:1—13:14)

Pavel îi îndeamnă pe corinteni ‘să-l ierte cu bunăvoinţă şi să-l mângâie’ pe păcătosul care a fost mustrat şi s-a căit. Deşi i-a întristat cu prima lui scrisoare, Pavel se bucură văzând că ‘au fost întristaţi până la căinţă’ (2 Cor. 2:6, 7; 7:8, 9).

El îi mai încurajează pe corinteni ‘să fie pe atât de bogaţi în ce priveşte darul lor generos, pe cât erau de bogaţi în toate’. După ce li se adresează împotrivitorilor săi, apostolul le dă tuturor un ultim sfat: „Continuaţi să vă bucuraţi, să vă lăsaţi îndreptaţi, să apreciaţi mângâierea pe care o primiţi, să gândiţi în acelaşi fel, să trăiţi în pace“ (2 Cor. 8:7; 13:11).

Răspunsuri la întrebări biblice:

2:15, 16 — În ce sens „suntem o mireasmă plăcută a lui Cristos“? În sensul că respectăm normele Bibliei şi le împărtăşim altora mesajul ei. Deşi pentru cei nedrepţi o asemenea „mireasmă“ este respingătoare, pentru Iehova şi cei sinceri ea este plăcută.

5:16 — De ce se afirmă despre creştinii unşi că ‘nu cunosc pe nimeni potrivit cărnii’? Ei nu se uită la oameni „potrivit cărnii“, adică nu-i favorizează pe unii datorită rasei, stării materiale, originii etnice ori apartenenţei naţionale. Ceea ce contează în ochii lor sunt relaţiile spirituale pe care le au cu colaboratorii creştini.

11:1, 16; 12:11 — În ce sens a fost Pavel iraţional în relaţiile cu corintenii? Este posibil ca unii corinteni să fi crezut că Pavel era lăudăros şi iraţional din cauza lucrurilor pe care era nevoit să le spună pentru a-şi apăra apostolatul.

12:1–4 — Cine a fost „dus în paradis“? Întrucât Biblia nu vorbeşte despre nicio altă persoană care să fi avut o astfel de viziune, iar pasajul urmează versetelor în care Pavel îşi apără apostolatul, putem trage concluzia că el îşi relata propria experienţă. Ceea ce a văzut apostolul era probabil paradisul spiritual de care avea să se bucure congregaţia creştină din „timpul sfârşitului“ (Dan. 12:4).

Învăţăminte pentru noi:

3:5. Versetul arată că Iehova este cel care îi califică pe creştini în vederea lucrării de predicare. El face aceasta prin intermediul Cuvântului său, al spiritului său sfânt şi al părţii pământeşti a organizaţiei sale (Ioan 16:7; 2 Tim. 3:16, 17). Prin urmare, trebuie să studiem în mod sârguincios Biblia şi publicaţiile bazate pe Biblie, să ne rugăm stăruitor pentru a primi spirit sfânt şi să ne facem obiceiul de a asista şi de a susţine întrunirile creştine (Ps. 1:1–3; Luca 11:10–13; Evr. 10:24, 25).

4:16. Pentru ca Iehova ‘să ne înnoiască din zi în zi omul lăuntric’, trebuie să profităm cu regularitate de măsurile luate de el în acest sens. Să nu lăsăm să treacă nicio zi fără să facem ceva pentru a ne întări relaţiile cu Dumnezeu.

4:17, 18. Amintindu-ne că „necazul este de-o clipă şi uşor“, vom putea să-i rămânem loiali lui Iehova când ne confruntăm cu probleme.

5:1–5. Cât de frumos exprimă Pavel sentimentele creştinilor unşi faţă de speranţa lor cerească!

10:13. Ca regulă generală, dacă nu am fost repartizaţi să slujim într-o zonă unde este mai mare nevoie de vestitori, trebuie să lucrăm doar în teritoriul congregaţiei noastre.

13:5. Pentru ‘a verifica dacă suntem în credinţă’, trebuie să ne examinăm conduita în lumina normelor biblice. Ca ‘să dovedim ce suntem’, este necesar să ne evaluăm spiritualitatea — să vedem, de pildă, cât de mult ne-am dezvoltat „capacitatea de înţelegere“ şi cât de cuprinzătoare sunt lucrările noastre de credinţă (Evr. 5:14; Iac. 1:22–25). Aplicând sfatul înţelept dat de Pavel, vom putea continua să umblăm pe calea adevărului.

[Legenda fotografiei de la paginile 26, 27]

Ce se înţelege prin cuvintele „ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar“? (1 Cor. 11:26)