Idei importante din cartea Luca
Cuvântul lui Iehova este viu
Idei importante din cartea Luca
DACĂ evanghelia lui Marcu a fost scrisă pentru neevrei, iar cea a lui Matei în special pentru evrei, evanghelia lui Luca li se adresează oamenilor din toate naţiunile. Scrisă între anii 56–58 e.n., cartea dă numeroase detalii despre viaţa şi serviciul lui Isus pe pământ.
Cu ochiul atent al unui medic sensibil la nevoile oamenilor, Luca povesteşte „toate lucrurile de la începuturi“, acoperind o perioadă de 35 de ani, din anul 3 î.e.n. până în 33 e.n. (Luca 1:3). Cam 60 la sută din conţinutul cărţii nu mai apare în nicio altă evanghelie.
ÎNCEPUTUL LUCRĂRII DE PREDICARE
După ce vorbeşte pe larg despre naşterea lui Ioan Botezătorul şi a lui Isus, Luca spune că Ioan şi-a început activitatea de predicare în al 15-lea an al domniei lui Tiberiu Cezar, adică în primăvara anului 29 e.n. (Luca 3:1, 2). Isus este botezat de Ioan în toamna aceluiaşi an (Luca 3:21, 22). În 30 e.n. Isus ‘se întoarce în Galileea şi predă în sinagogile lor’ (Luca 4:14, 15).
Tot atunci începe prima campanie de predicare în Galileea. El le spune mulţimilor: „Trebuie să anunţ şi altor oraşe vestea bună despre regatul lui Dumnezeu“ (Luca 4:43). Îl ia cu el pe Simon pescarul şi pe alţi câţiva şi le spune: „De acum înainte [veţi] pescui oameni vii“ (Luca 5:1–11; Mat. 4:18, 19). În a doua campanie în Galileea este însoţit de cei 12 apostoli (Luca 8:1). În a treia campanie îi trimite pe cei 12 „să predice regatul lui Dumnezeu şi să vindece“ (Luca 9:1, 2).
Răspunsuri la întrebări biblice:
1:35 — A avut ovulul Mariei vreun rol când a rămas însărcinată? Da. Altfel copilul nu putea fi urmaşul de drept al lui Avraam, Iuda şi David, aşa cum promisese Dumnezeu (Gen. 22:15, 18; 49:10; 2 Sam. 7:8, 16). Iehova a transferat viaţa perfectă a Fiului său în uterul Mariei, prin spiritul său sfânt, iar ea a rămas însărcinată (Mat. 1:18). Astfel, se pare că datorită spiritului sfânt imperfecţiunea ovulului Mariei nu a afectat copilul. Încă din primele stadii ale dezvoltării sale, embrionul nu a avut niciun defect.
1:62 — A fost Zaharia şi mut şi surd? Nu. Numai vorbirea i-a fost afectată. A fost întrebat „prin semne“ ce nume vrea să-i pună copilului, dar nu pentru că era surd. Foarte probabil că auzise ce a spus soţia lui despre acest lucru. Şi e posibil să i se fi cerut şi lui părerea, printr-un gest. Din moment ce numai vorbirea i-a fost redată înseamnă că nu-şi pierduse şi auzul (Luca 1:13, 18–20, 60–64).
2:1, 2 — Cum ne ajută menţiunea despre ‘primul recensământ’ să aflăm când s-a născut Isus? În timpul lui Cezar Augustus s-au făcut în mod sigur două recensăminte. Primul a avut loc în anul 2 î.e.n., şi a împlinit profeţia din Daniel 11:20, iar al doilea, în anul 6 sau 7 e.n. (Fap. 5:37). Ambele recensăminte s-au făcut în timpul lui Quirinius, de unde reiese că el a fost guvernatorul Siriei în două perioade diferite. Luca vorbeşte despre primul recensământ, fapt ce situează naşterea lui Isus în anul 2 î.e.n.
2:35 — În ce sens avea sufletul Mariei să fie străpuns de „o sabie lungă“? Această afirmaţie se referă la durerea pe care avea să o simtă Maria când urma să vadă că majoritatea evreilor nu-l recunosc pe Isus drept Mesia şi când fiul ei avea să moară în chinuri (Ioan 19:25).
9:27, 28 — De ce Luca afirmă că transfigurarea a avut loc „la opt zile“ după ce Isus le-a promis discipolilor că unii dintre ei „nu vor gusta nicidecum moartea“ până nu-l vor vedea mai întâi venind în Regatul său, iar Matei şi Marcu afirmă că transfigurarea a avut loc ‘la şase zile’ după ce Isus le-a făcut această promisiune? (Mat. 17:1; Mar. 9:2) Se pare că Luca adaugă două zile, o zi în care Isus a făcut promisiunea şi una în care promisiunea s-a împlinit.
9:49, 50 — De ce nu l-a oprit Isus pe omul care scotea demoni, din moment ce nu se număra printre cei ce-l urmau? Isus nu l-a împiedicat să scoată demoni deoarece congregaţia creştină nu era încă formată. Prin urmare, nu era necesar ca omul acela să-l urmeze literalmente pe Isus ca să aibă credinţă şi să scoată demoni în numele lui (Mar. 9:38–40).
Învăţăminte pentru noi:
1:32, 33; 2:19, 51. Maria a păstrat în inima ei cuvintele şi faptele care au împlinit profeţiile. Păstrăm şi noi în inimă cuvintele lui Isus despre ‘încheierea acestui sistem’ comparând ce a spus el cu ce se întâmplă azi în lume? (Mat. 24:3)
2:37. Din exemplul Anei învăţăm că trebuie să fim statornici în închinarea pe care i-o aducem lui Iehova, ‘să perseverăm în rugăciune’ şi să nu neglijăm „întrunirea noastră“. (Rom. 12:12; Evr. 10:24, 25).
2:41–50. Iosif a pus lucrurile spirituale pe primul plan în viaţă şi a avut grijă să satisfacă necesităţile fizice şi spirituale ale familiei sale. El le-a lăsat un excelent exemplu capilor de familie.
4:4. N-ar trebui să treacă zi fără să ne gândim la lucrurile spirituale.
6:40. Un om care îi învaţă pe alţii din Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie un exemplu pentru ei, să facă ce spune.
8:15. Ca să ‘păstrăm [cuvântul lui Dumnezeu] şi să aducem rod cu perseverenţă’ trebuie să-l înţelegem, să-l preţuim şi să ni-l însuşim. Este necesar să medităm şi să ne rugăm când citim Biblia şi publicaţiile biblice.
ULTIMA ETAPĂ A SERVICIULUI LUI ISUS PE PĂMÂNT
Isus îi trimite pe alţi 70 de discipoli în fiecare loc din Iudeea unde urma să ajungă el (Luca 10:1). El însuşi merge „din oraş în oraş şi din sat în sat, predând“ (Luca 13:22).
Cu cinci zile înainte de sărbătoarea Paştelui din 33 e.n., Isus intră în Ierusalim călare pe un măgar. Venise timpul împlinirii cuvintelor pe care le spusese discipolilor: „Fiul omului trebuie să îndure multe suferinţe, să fie respins de bătrâni, de preoţii principali şi de scribi şi să fie omorât, iar a treia zi să fie sculat din morţi“ (Luca 9:22, 44).
Răspunsuri la întrebări biblice:
10:18 — La ce se referea Isus când le-a spus celor 70 de discipoli: „L-am văzut pe Satan căzut deja din cer ca un fulger“? Isus nu a spus că Satan fusese deja înlăturat din cer, deoarece acest lucru s-a întâmplat la scurt timp după întronarea lui în cer în 1914 (Rev. 12:1–10). Nu putem face afirmaţii categorice în această privinţă. Totuşi, vorbind despre un eveniment viitor ca şi cum s-ar fi petrecut deja, se pare că Isus întărea ideea că evenimentul va avea loc în mod sigur.
14:26 — Cum trebuie înţelese cuvintele lui Isus potrivit cărora cei ce-l urmează trebuie ‘să-şi urască’ rudele? În Biblie cuvântul „a urî“ are uneori sensul de a iubi mai puţin un lucru sau o persoană (Gen. 29:30, 31). Creştinii ‘îşi urăsc’ rudele în sensul că le iubesc mai puţin decât pe Isus (Mat. 10:37).
17:34–37 — Cine sunt „acvilele“ şi ce este „corpul“ unde se adună ele? Cei ‘luaţi’, sau eliberaţi, sunt asemenea acvilelor cu vedere pătrunzătoare. „Corpul“ la care se adună ele îl reprezintă pe adevăratul Cristos în timpul prezenţei sale invizibile şi hrana spirituală pe care Iehova o pregăteşte pentru ei (Mat. 24:28).
22:44 — De ce era Isus atât de tulburat? Din mai multe motive. Isus se gândea cu îngrijorare cum avea să se răsfrângă asupra lui Iehova Dumnezeu şi asupra numelui Său faptul că urma să fie ucis ca un răufăcător. Mai mult, Isus era pe deplin conştient că viaţa lui eternă şi viitorul întregii omeniri depindeau de fidelitatea sa faţă de Iehova.
23:44 — O eclipsă de soare a fost cauza întunericului de trei ceasuri? Nu. Eclipsele de soare au loc numai când este lună nouă, nu când este lună plină, cum se întâmplă la Paşti. Întunericul din ziua morţii lui Isus a fost un miracol făcut de Dumnezeu.
Învăţăminte pentru noi:
11:1–4. Există mici diferenţe între acest pasaj biblic şi rugăciunea-model pe care, cu 18 luni înainte, Isus a inclus-o în Predica de pe munte. De aici înţelegem că în rugăciunile noastre nu trebuie să repetăm mereu aceleaşi cuvinte (Mat. 6:9–13).
11:5, 13. Deşi ştim că Iehova este dispus să ne răspundă la rugăciuni, trebuie totuşi să continuăm să ne rugăm (1 Ioan 5:14).
11:27, 28. Cheia adevăratei fericiri este îndeplinirea cu fidelitate a voinţei lui Dumnezeu, nicidecum relaţiile de familie sau realizările materiale.
11:41. Când facem daruri de îndurare, motivaţia noastră ar trebui să fie bunăvoinţa şi iubirea sinceră faţă de alţii.
12:47, 48. Cel ce are responsabilităţi mari, dar nu se achită bine de ele este mai de condamnat decât acela care nu ştie sau nu înţelege pe deplin care-i sunt responsabilităţile.
14:28, 29. Este înţelept să nu cheltuim mai mult decât ne putem permite.
22:36–38. Isus nu le-a cerut discipolilor să poarte armă pentru autoapărare. Faptul că ei purtau săbii în noaptea când el a fost trădat i-a dat ocazia să-i înveţe un lucru extrem de important: „Toţi cei care iau sabia de sabie vor pieri“ (Mat 26:52).
[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]
Iosif le-a lăsat un bun exemplu capilor de familie
[Legenda ilustraţiei de la pagina 32]
În Evanghelia lui Luca găsim numeroase detalii despre viaţa şi activitatea lui Isus pe pământ