Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să umblăm pe căile lui Iehova

Să umblăm pe căile lui Iehova

 Să umblăm pe căile lui Iehova

„Fericit este cel care se teme de Iehova, care umblă în căile sale!“ (PS. 128:1)

1, 2. De ce suntem convinşi că putem fi fericiţi?

ORICE om vrea să fie fericit. Dar una e să doreşti să fii fericit, ba chiar să cauţi fericirea, şi cu totul alta să fii fericit.

2 Un lucru e sigur: putem fi fericiţi. În Psalmul 128:1 se spune: „Fericit este cel care se teme de Iehova, care umblă în căile sale!“. Putem fi fericiţi cu o condiţie: să ne închinăm lui Dumnezeu şi să umblăm pe căile sale înfăptuindu-i voinţa. Dar cum ne influenţează acest lucru comportarea şi felul de a fi?

Să ne dovedim demni de încredere

3. Ce legătură există între a ne dedica lui Dumnezeu şi a fi demni de încredere?

3 Cei ce se tem de Iehova sunt demni de încredere, aşa cum este Iehova. El a împlinit toate promisiunile pe care le-a făcut Israelului din vechime (1 Regi 8:56). Când ne dedicăm lui Dumnezeu, noi facem cea mai importantă promisiune din viaţă, iar dacă ne rugăm mereu ne va fi mai uşor să ne respectăm promisiunea. Ne putem ruga la fel ca psalmistul David: „Tu, o, Dumnezeule, mi-ai ascultat făgăduinţele. . . . Voi cânta întotdeauna melodii pentru numele tău, ca să-mi împlinesc zi de zi făgăduinţele“ (Ps. 61:5, 8; Ecl. 5:4–6). Pentru a fi prieteni cu Dumnezeu, trebuie să ne dovedim demni de încredere (Ps. 15:1, 4).

4. Cum au privit Iefta şi fiica lui făgăduinţa făcută lui Iehova?

4 În Israelul antic, pe vremea judecătorilor, Iefta i-a făgăduit lui Iehova că, dacă-i va da  victoria în lupta cu amoniţii, va aduce ca „ofrandă arsă“ pe cel dintâi care-i va ieşi înainte la întoarcere. Şi chiar fiica sa, singurul său copil, i-a ieşit în întâmpinare. Având încredere în Iehova, şi Iefta, şi fiica sa necăsătorită au respectat făgăduinţa făcută. Deşi în Israel se punea mare preţ pe căsătorie şi pe faptul de a avea copii, fiica lui Iefta a acceptat de bunăvoie să rămână necăsătorită şi a avut privilegiul de a îndeplini un serviciu sacru la sanctuarul lui Iehova (Jud. 11:28–40).

5. Cum s-a dovedit Ana demnă de încredere?

5 Ana, o altă femeie temătoare de Dumnezeu, s-a dovedit şi ea demnă de încredere. Împreună cu soţul ei levit, Elcana, şi cu cealaltă soţie a lui, Penina, locuiau în regiunea muntoasă a Efraimului. Penina născuse câţiva copii şi îşi bătea joc de Ana, care era stearpă, mai ales când întreaga familie mergea la tabernacol. Odată, când era la tabernacol, Ana a făcut o făgăduinţă: dacă avea să aibă un fiu, avea să i-l dea lui Iehova. La scurt timp după aceea, a rămas însărcinată şi a născut un băiat căruia i-au pus numele Samuel. După ce l-a înţărcat, Ana i l-a adus lui Dumnezeu la Şilo ca să slujească „pentru toate zilele vieţii lui“ (1 Sam. 1:11). Astfel şi-a împlinit făgăduinţa, deşi atunci nu ştia că urma să aibă şi alţi copii (1 Sam. 2:20, 21).

6. Cum s-a dovedit Tihic un om demn de încredere?

6 Tihic, un creştin din secolul I, s-a dovedit un om demn de încredere şi un „slujitor fidel“ (Col. 4:7). El a călătorit cu Pavel în Grecia, în Macedonia şi în Asia Mică, ajungând probabil şi la Ierusalim (Fap. 20:2–4). Se pare că el a fost „fratele“ care l-a ajutat pe Tit ‘să administreze darul’ pentru fraţii nevoiaşi din Iudeea (2 Cor. 8:18, 19; 12:18). Când Pavel a fost închis prima dată la Roma, el l-a trimis pe Tihic cu scrisori la fraţii din Efes şi Colose (Ef. 6:21, 22; Col. 4:8, 9). Când a fost închis a doua oară la Roma, Pavel l-a trimis la Efes. De fiecare dată, Tihic s-a dovedit un mesager demn de încredere (2 Tim. 4:12). Dacă suntem demni de încredere, şi noi vom primi binecuvântări în serviciul lui Iehova.

7, 8. De ce putem spune că David şi Ionatan au fost prieteni adevăraţi?

7 Dumnezeu se aşteaptă să fim prieteni demni de încredere (Prov. 17:17). Ionatan, fiul regelui Saul, s-a împrietenit cu David. Când Ionatan a auzit că David îl ucisese pe Goliat, „sufletul lui . . . s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan a început să-l iubească la fel ca pe sufletul lui“ (1 Sam. 18:1, 3). Mai târziu, Ionatan l-a avertizat pe David că Saul voia să-l ucidă. După ce David a fugit, Ionatan s-a întâlnit cu el şi au încheiat un legământ. Mai apoi, Ionatan şi-a pus viaţa în joc luându-i apărarea lui David înaintea lui Saul. Cei doi prieteni s-au întâlnit din nou şi au promis încă o dată că se vor sprijini unul pe altul (1 Sam. 20:24–41). Când s-au întâlnit ultima dată, Ionatan i-a întărit lui David „încrederea în Dumnezeu“ (1 Sam. 23:16–18).

8 Ionatan a murit într-un război cu filistenii (1 Sam. 31:6). Iată cum s-a exprimat David  într-un cântec de jale: „Sunt îndurerat pentru tine, fratele meu Ionatan! Erai plin de farmec pentru mine! Iubirea ta era minunată pentru mine, mai presus de dragostea femeilor“ (2 Sam. 1:26). Ceea ce i-a unit a fost o iubire sinceră, prietenească, fără niciun fel de conotaţii sexuale. David şi Ionatan au fost prieteni adevăraţi.

Să fim întotdeauna umili

9. Cum scoate în evidenţă capitolul 9 din Judecătorii importanţa umilinţei?

9 Pentru a fi prieteni cu Dumnezeu, trebuie să fim umili (1 Pet. 3:8; Ps. 138:6). Relatarea din Judecătorii, capitolul 9, scoate în evidenţă importanţa umilinţei. Iotam, fiul lui Ghedeon, a spus: „Odată, copacii s-au dus să ungă un rege peste ei“. Au fost propuşi măslinul, smochinul şi viţa-de-vie, reprezentând oameni de mare valoare ce nu căutau să domnească peste semenii lor. Dar mărăcinele, bun doar de pus pe foc, a reprezentat domnia lui Abimelec, un om orgolios, un ucigaş, care avea ambiţia să stăpânească peste alţii. Abimelec „a stăpânit ca prinţ peste Israel trei ani“, dar a murit prematur (Jud. 9:8–15, 22, 50–54). Cât de important este să fim umili!

10. Ce învăţăm din relatarea despre Irod care ‘nu i-a dat glorie lui Dumnezeu’?

10 În secolul I e.n. au existat tensiuni între îngâmfatul rege Irod Agripa al Iudeii şi locuitorii oraşelor Tir şi Sidon. Mai târziu, aceştia au căutat să facă pace cu regele. Odată, când Irod ţinea un discurs, ei au strigat: „Glas de dumnezeu, nu de om!“ Pentru că Irod a acceptat aceste cuvinte măgulitoare, îngerul lui Iehova l-a lovit pe loc. A avut astfel o moarte îngrozitoare „pentru că nu-i dăduse glorie lui Dumnezeu“ (Fap. 12:20–23). Dacă suntem buni vorbitori sau dacă predăm cu măiestrie învăţăturile biblice, să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru ceea ce ne permite să facem! (1 Cor 4:6, 7; Iac. 4:6)

Să fim curajoşi şi tari

11, 12. Cum ne arată experienţa lui Enoh că Iehova le dă putere şi curaj slujitorilor săi?

11 Dacă umblăm cu modestie pe căile lui Iehova, el ne va da curaj şi putere (Deut. 31:6–8, 23). Enoh, al şaptelea de la Adam, a fost curajos şi a umblat cu Dumnezeu. Astfel, şi-a păstrat o conduită ireproşabilă în mijlocul unor oameni răi (Gen. 5:21–24). Iehova l-a întărit pe Enoh să le transmită un mesaj de condamnare pentru că vorbele şi faptele lor erau nelegiuite. (Citeşte Iuda 14, 15.) Dai şi tu dovadă de curaj anunţând judecăţile divine?

12 La Potopul din zilele lui Noe, Iehova a executat judecata împotriva celor răi. Dar profeţia lui Enoh ne încurajează şi pe noi, arătându-ne că, în curând, oamenii nelegiuiţi din zilele noastre vor fi distruşi de miriadele sfinte ale lui Dumnezeu (Rev. 16:14–16; 19:11–16). Ca răspuns la rugăciunile noastre, Iehova ne dă curaj să anunţăm mesajul despre judecăţile sale şi despre binecuvântările Regatului.

13. De ce putem fi siguri că Dumnezeu ne va da curaj şi putere ca să facem faţă necazurilor?

13 Ne trebuie curaj şi putere de la Dumnezeu ca să facem faţă necazurilor. Să ne amintim, de pildă, că Esau s-a căsătorit cu două femei hetite, iar „ele au fost un motiv de amărăciune pentru Isaac şi pentru Rebeca“, părinţii lui Esau. Rebeca se plângea: „Sunt dezgustată de viaţă din cauza fiicelor lui Het. Dacă [fiul nostru] Iacob îşi ia cumva soţie ca acestea, dintre fiicele lui Het, dintre fiicele acestei ţări, atunci la ce bun să mai trăiesc?“ (Gen. 26:34, 35; 27:46). Isaac a trecut la acţiune trimiţându-l pe Iacob să-şi găsească o soţie printre slujitorii lui Iehova. Deşi Isaac şi Rebeca n-au putut schimba situaţia lui Esau, Dumnezeu le-a dat înţelepciune, curaj şi putere ca să-şi păstreze loialitatea. El va face acelaşi lucru şi pentru noi, dacă îi cerem ajutor în rugăciune (Ps. 118:5).

14. Cum a dat dovadă de curaj o fetiţă israelită?

14 Secole mai târziu, o fetiţă israelită a fost răpită de o trupă de jefuitori şi a ajuns  servitoare în casa comandantului armatei siriene, Naaman, care era bolnav de lepră. Fetiţa, care auzise de miracolele înfăptuite de Dumnezeu prin profetul Elisei, a dat dovadă de curaj spunându-i soţiei lui Naaman: ‘Dacă stăpânul meu s-ar duce în Israel, profetul lui Iehova l-ar vindeca’. Naaman s-a dus în Israel şi a fost vindecat miraculos (2 Regi 5:1–3). Ce exemplu demn de urmat le-a lăsat această fetiţă tinerilor! Şi ei pot fi siguri că Iehova le va da curaj să le depună mărturie profesorilor, colegilor de şcoală şi altora!

15. Cum a dovedit curaj Obadia, administratorul casei lui Ahab?

15 Dumnezeu ne poate da curaj şi ca să rămânem fermi în timp de persecuţii. Să ne amintim de Obadia, administratorul casei lui Ahab şi contemporan cu profetul Ilie. Când regina Izabela a dat ordin să fie ucişi profeţii lui Iehova, Obadia a ascuns o sută de profeţi, „câte cincizeci într-o peşteră“ (1 Regi 18:13; 19:18). Ai avea şi tu curaj să-i ajuţi pe fraţii tăi creştini dacă ar fi persecutaţi?

16, 17. Cum au reacţionat Aristarh şi Gaius când au fost persecutaţi?

16 Dacă suntem persecutaţi, putem fi siguri că Iehova va fi cu noi (Rom. 8:35–39). În Efes, Aristarh şi Gaius, colaboratorii lui Pavel, au trebuit să ţină piept unei gloate de câteva mii de oameni. Argintarul Dimitrie stârnise o revoltă. El şi tovarăşii săi de breaslă făceau statuete de argint ale zeiţei Artemis. Văzând că lucrarea de predicare a lui Pavel i-a făcut pe mulţi locuitori ai oraşului să nu se mai închine la idoli, şi-au dat seama că afacerea lor, atât de profitabilă, era compromisă. Mulţimea i-a târât cu forţa pe Aristarh şi Gaius în teatru unde au strigat întruna: „Mare este Artemis a efesenilor!“. Aristarh şi Gaius se aşteptau probabil să fie omorâţi, dar notarul oraşului a potolit mulţimea (Fap. 19:23–41).

17 Dacă ai fi fost într-o asemenea situaţie, ai fi căutat apoi să ai o viaţă mai uşoară? Nu avem nicio dovadă că Aristarh şi Gaius şi-au pierdut curajul. Fiind din Tesalonic, Aristarh ştia că cei ce predicau vestea bună puteau întâmpina persecuţii. Cu ceva timp mai înainte, când Pavel a predicat în Tesalonic, în oraş s-a stârnit o revoltă (Fap. 17:5; 20:4). Întrucât Aristarh şi Gaius au umblat pe căile lui Iehova, el le-a dat tăria şi curajul de a suporta persecuţia.

Să arătăm interes faţă de alţii

18. Cum arătau Aquila şi Prisca interes faţă de alţii?

18 Indiferent că suntem sau nu persecutaţi, trebuie să ne interesăm de colaboratorii noştri. Prisca şi Aquila ‘arătau interes’ faţă de alţii. (Citeşte Filipeni 2:4.) Probabil că aceşti creştini iubitori l-au găzduit pe Pavel în Efes, când argintarul Dimitrie a stârnit revolta despre care am vorbit mai înainte. Astfel, Aquila şi Prisca „şi-au pus capul în pericol“ pentru Pavel (Rom. 16:3, 4; 2 Cor. 1:8). Azi, grija pentru fraţii care sunt persecutaţi ne îndeamnă să fim „prudenţi ca şerpii“ (Mat. 10:16–18). Noi ne continuăm lucrarea manifestând prudenţă şi nu ne trădăm fraţii divulgându-le persecutorilor numele lor sau dându-le alte informaţii.

19. Ce fapte bune a făcut Dorca pentru alţii?

19 Există multe modalităţi prin care putem arăta că ne interesăm de ceilalţi. De pildă, unii creştini nu au lucruri de strictă necesitate, iar  noi i-am putea ajuta (Ef. 4:28; Iac. 2:14–17). În secolul I, în congregaţia din Iope era o femeie generoasă pe nume Dorca. (Citeşte Faptele 9:36–42.) Dorca ‘era bogată în fapte bune şi în daruri de îndurare’. De exemplu, Biblia arată că ea făcea haine pentru văduvele sărace. Moartea ei în 36 e.n. le-a întristat mult pe văduve. Dumnezeu l-a folosit pe apostolul Petru să o învieze pe Dorca şi foarte probabil că ea şi-a folosit restul vieţii predicând cu bucurie vestea bună şi făcându-le bine altora. Ce bucuroşi suntem că şi în mijlocul nostru avem surori creştine altruiste!

20, 21. a) Ce legătură există între a ne interesa de alţii şi a-i încuraja? b) Cum i-aţi putea încuraja pe alţii?

20 Putem arăta interes faţă de alţii încurajându-i (Rom. 1:11, 12). Sila, colaboratorul lui Pavel, a fost o sursă de încurajare pentru alţii. În jurul anului 49 e.n., după ce s-a luat o decizie în problema circumciziei, corpul de guvernare din Ierusalim şi-a trimis reprezentanţii cu o scrisoare care trebuia să ajungă în toate congregaţiile creştine. Sila, Iuda, Barnaba şi Pavel au dus scrisoarea în Antiohia. Acolo, Sila şi Iuda „i-au încurajat cu multe cuvinte pe fraţi şi i-au întărit“ (Fap. 15:32).

21 Mai târziu, în Filipi, Pavel şi Sila au fost aruncaţi în închisoare. Însă, în urma unui cutremur de pământ, au fost eliberaţi. Ce mult s-au bucurat apoi să-i depună mărturie temnicerului şi să vadă că el şi casa lui au devenit credincioşi! Înainte de a pleca din oraş, Pavel şi Sila i-au încurajat pe fraţi (Fap. 16:12, 40). Asemenea lui Pavel şi Sila, străduiţi-vă să-i încurajaţi pe alţii prin răspunsurile şi cuvântările voastre, precum şi prin zelul vostru în serviciul de teren. Şi, când aveţi un „cuvânt de încurajare“, nu staţi pe gânduri, „spuneţi-l!“ (Fap. 13:15).

Să continuăm să umblăm pe căile lui Iehova

22, 23. Cum ne pot fi de folos relatările biblice?

22 Cât de recunoscători trebuie să fim pentru relatările consemnate în Cuvântul lui Iehova, „Dumnezeul tuturor încurajărilor“! (2 Cor. 1:3, Byington) Dar, pentru a trage foloase din ele, trebuie să aplicăm ceea ce învăţăm şi trebuie să ne lăsăm îndrumaţi de spiritul sfânt al lui Dumnezeu (Gal. 5:22–25).

23 Meditarea la relatările biblice ne va ajuta să manifestăm calităţi plăcute lui Iehova. De asemenea, ne va întări prietenia cu El, Sursa ‘înţelepciunii, cunoştinţei şi bucuriei’ (Ecl. 2:26). Astfel, îi vom putea bucura inima Dumnezeului nostru iubitor (Prov. 27:11). Să fim hotărâţi să facem acest lucru umblând mereu pe căile lui Iehova!

Cum aţi răspunde?

•Cum ne putem dovedi demni de încredere?

• De ce trebuie să fim umili?

• Cum ne pot ajuta relatările biblice să fim curajoşi?

• Cum putem manifesta interes faţă de alţii?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Iefta, un om demn de încredere, şi fiica lui au respectat o făgăduinţă, deşi nu le-a fost uşor

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Tineri, ce aţi învăţat de la fetiţa israelită?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Cum le-a ajutat Dorca pe surorile ei de credinţă?