Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să-l imităm pe Marele Învăţător

Să-l imităm pe Marele Învăţător

 Să-l imităm pe Marele Învăţător

„Fiţi atenţi cum ascultaţi.“ — LUCA 8:18.

1, 2. De ce trebuie să fim atenţi la felul în care Isus i-a tratat pe oameni în timpul serviciului său pe pământ?

ISUS CRISTOS îşi îndeplinea rolul de Mare Învăţător când le-a spus continuatorilor săi: „Fiţi atenţi cum ascultaţi“ (Luca 8:16–18). Acest principiu se aplică şi în serviciul nostru creştin. Dacă ascultăm când ni se dau instrucţiuni referitoare la lucrurile spirituale, vom putea să le aplicăm şi, astfel, să fim vestitori eficienţi ai Regatului. Desigur, astăzi nu-l putem auzi pe Isus, însă putem citi în Sfintele Scripturi despre ceea ce a spus şi a făcut el. Ce ne dezvăluie Biblia despre felul în care i-a tratat Isus pe oameni în timpul serviciului său pe pământ?

2 Isus a fost un excelent predicator al veştii bune şi un extraordinar învăţător al adevărurilor din Sfintele Scripturi (Luca 8:1; Ioan 8:28). Lucrarea de facere de discipoli implică atât predicarea, cât şi predarea. Totuşi, unii creştini care sunt eficienţi când predică nu reuşesc să fie la fel de eficienţi şi când predau. Dacă a predica înseamnă a anunţa un mesaj, a-i învăţa pe oameni despre Iehova şi scopurile sale pretinde de obicei din partea creştinului să stabilească o anumită relaţie cu elevul său (Matei 28:19, 20). Putem face acest lucru dacă îl imităm pe Isus Cristos, Marele Învăţător şi Exemplul Suprem în lucrarea de facere de discipoli. — Ioan 13:13.

3. Ce foloase avem dacă urmăm exemplul lui Isus în lucrarea de facere de discipoli?

3 Imitând metodele de predare ale lui Isus, vom da ascultare îndemnului apostolului Pavel: „Continuaţi să umblaţi cu înţelepciune faţă de cei de afară, răscumpărând orice moment prielnic. Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia“ (Coloseni 4:5, 6). Deşi a urma exemplul lui Isus în lucrarea de facere de discipoli pretinde eforturi,  acest lucru ne va ajuta să predăm cu mai multă eficienţă, deoarece vom fi capabili să-i ‘răspundem fiecăruia’ potrivit necesităţilor lui.

Isus i-a încurajat pe oameni să-şi exprime opinia

4. De ce putem spune că Isus a ştiut să asculte?

4 Încă din copilărie, Isus a avut obiceiul să-i asculte pe alţii şi să-i încurajeze să-şi exprime opiniile. Când avea 12 ani, părinţii săi l-au găsit la templu în mijlocul învăţătorilor „ascultându-i şi punându-le întrebări“ (Luca 2:46). Isus nu a mers la templu ca să-i pună în inferioritate pe învăţători prin cunoştinţele sale. Deşi a pus şi întrebări, el a mers acolo ca să asculte. Probabil că dispoziţia lui de a asculta a fost una dintre calităţile pentru care a dobândit favoare înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. — Luca 2:52.

5, 6. De unde ştim că Isus asculta opiniile celor pe care îi învăţa?

5 După ce a fost botezat şi uns ca Mesia, Isus a continuat să arate interes faţă de oameni, ascultându-i. El nu se lăsa atât de absorbit de ceea ce preda, încât să uite de cei ce veneau să îl asculte. Deseori, se oprea, îi întreba ce gândesc şi le asculta opiniile (Matei 16:13–15). De exemplu, după moartea lui Lazăr, el i-a spus Martei, sora acestuia: „Oricine trăieşte şi manifestă credinţă în mine nu va muri niciodată“. Apoi a întrebat-o: „Crezi tu lucrul acesta?“ În mod sigur, Isus a ascultat răspunsul Martei, care a zis: „Da, Doamne, eu am crezut că tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 11:26, 27). Ce satisfacţie trebuie să fi simţit el când a auzit cuvintele pline de credinţă ale Martei!

6 Când mulţi dintre cei care deveniseră discipoli l-au părăsit, Isus a dorit să afle ce gândeau apostolii săi. El i-a întrebat: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?“ Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns să ştim că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu“ (Ioan 6:66–69). Cât de mult trebuie să se fi bucurat Isus de acest răspuns! Cât de mult ne bucurăm şi noi când un elev cu care studiem Biblia îşi exprimă astfel credinţa!

Isus a ascultat cu respect

7. De ce au crezut mulţi samariteni în Isus?

7 Un alt motiv pentru care Isus a fost eficient în lucrarea de facere de discipoli a fost faptul că i-a păsat de oameni şi i-a ascultat cu respect. Într-o ocazie, Isus i-a depus mărturie unei femei samaritene la izvorul lui Iacob, în apropiere de Sihar. Isus nu a monopolizat discuţia, ci a ascultat şi ce avea de spus femeia. Ascultând-o, el a observat interesul ei pentru închinare şi i-a spus că Dumnezeu căuta închinători care să i se închine cu spirit şi cu adevăr. Isus a arătat respect şi interes pentru ceea ce o preocupa pe acea femeie. Drept urmare, ea le-a vorbit altora despre el şi „mulţi samariteni din oraşul acela au crezut în el datorită cuvântului femeii“. — Ioan 4:5–29, 39–42.

8. În ce fel ne poate ajuta să începem o conversaţie faptul că oamenilor le place să-şi exprime opiniile?

8 De obicei, oamenilor le face plăcere să-şi exprime opiniile. De pildă, locuitorilor Atenei antice le plăcea să-şi exprime opiniile şi să audă lucruri noi. Acest lucru i-a dat ocazia lui Pavel să ţină extraordinarul discurs de la Areopagul din oraş (Faptele 17:18–34). Când începem o conversaţie cu un locatar, am putea spune: „Vă vizitez deoarece aş dori să aflu şi părerea dumneavoastră în legătură cu [un anumit subiect]“. După aceea, trebuie să ascultăm opinia persoanei şi chiar să comentăm puţin asupra ei sau să punem o întrebare referitoare la ea. Apoi îi arătăm cu amabilitate ceea ce spune Biblia.

Isus a ştiut ce să spună

9. Ce a făcut Isus înainte de ‘a le deschide Scripturile’ lui Cleopa şi însoţitorului său?

9 Isus a ştiut întotdeauna ce să spună. Pe lângă faptul că asculta cu atenţie, el  cunoştea gândurile oamenilor şi ştia exact ce să spună (Matei 9:4; 12:22–30; Luca 9:46, 47). Iată un exemplu în acest sens: La scurt timp după învierea lui Isus, doi dintre discipoli mergeau de la Ierusalim la Emaus. Biblia relatează: „În timp ce vorbeau şi discutau, Isus s-a apropiat şi a început să meargă cu ei. Dar ochii le erau acoperiţi şi nu puteau să-l recunoască. El le-a zis: «Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi în timp ce mergeţi?» Şi ei s-au oprit cu feţele triste. Răspunzând, cel numit Cleopa i-a zis: «Locuieşti singur ca străin în Ierusalim de nu cunoşti lucrurile care s-au întâmplat aici în aceste zile?» El i-a întrebat: «Care lucruri?»“ Marele Învăţător i-a ascultat în timp ce ei i-au explicat cum Isus Nazarineanul i-a învăţat pe oameni, a făcut miracole şi a fost omorât şi cum unii spuneau că a fost ridicat dintre morţi. Isus i-a lăsat pe Cleopa şi pe însoţitorul lui să vorbească. Apoi le-a explicat ceea ce aveau nevoie să cunoască, ‘deschizându-le Scripturile’. — Luca 24:13–27, 32.

10. Cum putem afla convingerile religioase ale unei persoane pe care o întâlnim în serviciul creştin?

10 Uneori nu ştim nimic despre concepţiile religioase ale locatarului. Pentru a le afla, am putea spune că ne face plăcere să auzim ce cred oamenii despre rugăciune. Am putea întreba: „Credeţi că rugăciunile noastre sunt într-adevăr ascultate?“ Răspunsul persoanei ne-ar putea dezvălui foarte multe despre opiniile şi convingerile ei religioase. Dacă este o persoană religioasă, am putea afla mai multe continuând: „Credeţi că Dumnezeu ascultă toate rugăciunile sau sunt şi rugăciuni pe care nu le acceptă?“ Astfel de întrebări pot duce la o conversaţie relaxată. La momentul potrivit, putem să-i arătăm cu tact o idee din Biblie, fără a lăsa impresia că-i atacăm convingerile. Dacă locatarului îi face plăcere să ne asculte, se va bucura să-l revizităm. Dar ce putem face dacă ne pune o întrebare la care nu ştim să răspundem? Facem cercetări şi revenim cu altă ocazie pregătiţi să-i arătăm ‘motivul speranţei noastre, făcând însă aceasta cu blândeţe şi respect profund’. — 1 Petru 3:15.

Isus i-a învăţat pe cei merituoşi

11. Cum îi putem găsi pe cei care merită să fie învăţaţi?

11 Omul perfect Isus avea discernământ şi îşi dădea seama ce persoane meritau să fie învăţate. Nouă ne este mult mai greu să-i găsim pe cei „cu o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“ (Faptele 13:48). La fel de greu le-a fost şi apostolilor cărora Isus le-a spus: „În orice oraş sau sat intraţi, cercetaţi cine este merituos în locul acela“ (Matei 10:11). Asemenea apostolilor, şi noi trebuie să-i căutăm pe cei dispuşi să asculte şi să înveţe adevărurile spirituale. Însă nu-i vom putea găsi pe cei merituoşi decât dacă îi ascultăm cu atenţie pe toţi cei cărora le vorbim, observând atitudinea fiecăruia dintre ei.

12. Cum putem continua să ajutăm o persoană interesată?

 12 După ce plecăm de la o persoană care a manifestat un anumit interes faţă de mesajul Regatului, este bine să continuăm să ne gândim la necesităţile ei spirituale. Dacă ne vom nota ce am aflat despre persoană în urma discuţiei cu ea, ne va fi mai uşor să o ajutăm pe plan spiritual. Trebuie să ascultăm cu atenţie şi la vizita ulterioară, deoarece putem afla mai multe despre convingerile, atitudinea şi situaţia persoanei.

13. Cum putem afla părerea interlocutorului despre Cuvântul lui Dumnezeu?

13 Cum putem să încurajăm pe cineva să-şi exprime părerea despre Cuvântul lui Dumnezeu? În unele zone, oamenii reacţionează bine dacă întrebăm: „Consideraţi Biblia o carte greu de înţeles?“ Răspunsul la această întrebare dezvăluie adesea atitudinea persoanei faţă de lucrurile spirituale. O altă modalitate este aceea de a citi un verset din Biblie şi a întreba: „Ce părere aveţi despre ce se spune aici?“ Asemenea lui Isus, putem avea rezultate bune în lucrarea de predicare dacă folosim întrebări bine alese. Totuşi trebuie să fim atenţi.

Isus a folosit cu eficienţă întrebările

14. Cum putem manifesta interes faţă de opinia locatarului, fără a lăsa impresia că îl interogăm?

14 Când ne manifestăm interesul faţă de opiniile altora, nu trebuie să-i facem să se simtă stânjeniţi. Isus este şi în acest sens un exemplu. El nu era lipsit de tact, lăsând impresia că îi interoghează pe oameni, ci punea întrebări care să le stimuleze gândirea şi îi asculta cu amabilitate. Oamenii sinceri se simţeau în largul lor şi erau învioraţi de prezenţa lui (Matei 11:28). De fapt, la el veneau oameni de orice fel şi îi vorbeau fără reţinere despre problemele lor (Marcu 1:40; 5:35, 36; 10:13, 17, 46, 47). Dacă vrem ca oamenii să-şi exprime liber opiniile despre Biblie şi despre învăţăturile ei, nu trebuie să lăsăm impresia că îi interogăm.

15, 16. Cum putem iniţia o conversaţie pe teme religioase?

15 Pe lângă întrebări bine gândite, o altă modalitate de a iniţia o conversaţie cu cineva este să menţionăm ceva interesant şi apoi să ascultăm ce spune persoana. De exemplu, Isus i-a zis lui Nicodim: „Dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate vedea regatul lui Dumnezeu“ (Ioan 3:3). Aceste cuvinte i-au stârnit atât de mult interesul lui Nicodim, încât acesta nu putut să nu spună ceva şi să nu-l asculte apoi pe Isus (Ioan 3:4–20). La fel putem proceda şi noi pentru a iniţia o conversaţie.

16 În prezent, în multe zone precum Africa, Europa de Est şi America Latină, un subiect de interes este apariţia multor religii noi. În astfel de zone putem adesea iniţia o conversaţie, spunând: „Pe mulţi oameni îi tulbură faptul că există atât de multe religii. Noi însă avem convingerea că, în curând, oameni din toate naţiunile vor fi uniţi în închinarea adevărată. V-ar plăcea şi dumneavoastră să vedeţi o asemenea unitate?“ Spunând ceva interesant în legătură cu convingerile noastre cu privire la viitor, i-am putea stimula pe oameni să-şi exprime părerea. În plus, este mai uşor să răspunzi la o întrebare care are două variante de răspuns (Matei 17:25). După ce locatarul îşi exprimă părerea, răspundem şi noi, citind unul sau două versete (Isaia 11:9; Ţefania 3:9). Ascultând cu atenţie şi notându-ne răspunsul persoanei, vom şti ce să discutăm la vizita ulterioară.

Isus i-a ascultat pe copii

17. De unde ştim că Isus a manifestat interes faţă de copii?

17 Isus a manifestat interes nu numai faţă de adulţi, ci şi faţă de copii. El cunoştea  jocurile copiilor şi ceea ce spun ei. Uneori îi chema pe copii la el (Luca 7:31, 32; 18:15–17). În mulţimea de oameni care venea să-l asculte se aflau şi mulţi copii. Când nişte băieţi l-au aclamat pe Mesia, Isus i-a observat şi a arătat că acest lucru fusese profeţit în Scripturi (Matei 14:21; 15:38; 21:15, 16). În prezent, mulţi copii devin discipoli ai lui Isus. Însă cum îi putem ajuta?

18, 19. Cum poate un părinte să-şi ajute din punct de vedere spiritual copiii?

18 Un părinte care doreşte să-şi ajute copilul să progreseze spiritualiceşte trebuie să-l asculte şi să observe ce idei ale copilului nu sunt în armonie cu modul de gândire al lui Iehova. Indiferent ce ar spune acesta, este înţelept ca părintele să facă mai întâi o remarcă pozitivă. Apoi, folosind versete potrivite, îl poate ajuta să înţeleagă punctul de vedere al lui Iehova.

19 Întrebările îşi au rolul lor. Însă copiilor nu le place să fie chestionaţi, aşa cum nu le place nici adulţilor. În loc să-l pună pe copil în situaţia de a răspunde la mai multe întrebări dificile, este mai înţelept ca părintele să spună pe scurt ceva despre sine. În funcţie de subiectul în discuţie, acesta i-ar putea vorbi despre cum se simţea el în copilărie şi de ce. Apoi l-ar putea întreba: „Te simţi şi tu la fel?“ Foarte probabil că răspunsul copilului va duce la o discuţie biblică încurajatoare, din care va putea trage multe foloase.

Să continuăm să-l imităm pe Marele Învăţător

20, 21. De ce trebuie să fim buni ascultători în lucrarea de facere de discipoli?

20 Indiferent că discutăm cu un adult sau cu un copil, este vital să fim buni ascultători. Acest lucru este într-adevăr o dovadă de iubire. Când ascultăm, manifestăm umilinţă şi îi arătăm celui care vorbeşte respect şi consideraţie. Desigur, a asculta pretinde să fim atenţi la ideile exprimate de interlocutor.

21 Aşadar, când suntem în serviciul creştin, să continuăm să-i ascultăm cu atenţie pe locatari. Dacă vom fi atenţi la ceea ce ne spun, cu siguranţă ne vom da seama ce aspecte ale adevărului biblic îi vor atrage în mod deosebit. Apoi ne vom strădui să-i ajutăm, folosind diferitele metode de predare ale lui Isus. Astfel, vom găsi multă bucurie şi satisfacţie, deoarece îl imităm pe Marele Învăţător.

Cum aţi răspunde?

• Cum i-a încurajat Isus pe oameni să-şi exprime opiniile?

• De ce îi asculta Isus pe cei pe care îi învăţa?

• Cum putem folosi întrebările în lucrarea de predicare?

• Ce poate face un părinte pentru a-i ajuta din punct de vedere spiritual pe copii?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Să fim buni ascultători în lucrarea de predicare

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Când îi ajutăm pe copii din punct de vedere spiritual îl imităm pe Isus