Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ionatan, un om care ‘a lucrat cu Dumnezeu’

Ionatan, un om care ‘a lucrat cu Dumnezeu’

 Ionatan, un om care ‘a lucrat cu Dumnezeu’

FIUL celui dintâi rege al Israelului vine să vadă un fugar. „Nu-ţi fie frică“, îi spune el, „fiindcă mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei fi rege peste Israel, iar eu voi fi al doilea după tine“. — 1 Samuel 23:17.

Fiul regelui este Ionatan, iar fugarul este David. Dacă Ionatan n-ar fi murit la scurt timp după ce a rostit aceste cuvinte, probabil că ar fi ajuns mâna dreaptă a lui David.

Mai rar prietenie cum a fost cea dintre David şi Ionatan! De fapt, mai rar găseşti om ca Ionatan. Şi contemporanii săi au recunoscut că ‘a lucrat cu Dumnezeu’ (1 Samuel 14:45)! De ce au afirmat acest lucru? Ce calităţi avea Ionatan? Şi de ce este important pentru noi să aflăm povestea vieţii lui?

Israeliţii au ajuns „în mare strâmtorare“

Biblia vorbeşte prima dată despre Ionatan într-un moment când israeliţii se aflau „în mare strâmtorare“. Filistenii le-au devastat ţara, iar ei n-au putut să se apere. — 1 Samuel 13:5, 6, 17–19.

Iehova a promis că nu-şi va părăsi poporul, iar Ionatan avea încredere în această promisiune. Cât despre Saul, tatăl lui, Dumnezeu a spus: „El va salva poporul meu din mâna filistenilor“. Ionatan era convins de acest lucru. El însuşi i-a învins pe filisteni doar cu o mie de israeliţi, care nici măcar nu erau bine înarmaţi! Dar de data aceasta voia să-i înfrângă definitiv! — 1 Samuel 9:16; 12:22; 13:2, 3, 22.

Un atac plin de curaj

Ionatan şi-a ales drept ţintă un avanpost al filistenilor din apropierea defileului de la Micmaş (1 Samuel 13:23). Ca să ajungă acolo trebuia să se caţere „cu mâinile şi cu picioarele“. Dar asta nu l-a descurajat. A hotărât să treacă la acţiune însoţit doar de scutierul său, căruia i-a spus: „Poate că Iehova va lucra în folosul nostru, căci pe Iehova nimic nu-l poate împiedica: el poate să salveze şi prin mulţi şi prin puţini“. — 1 Samuel 14:6, 13.

Cei doi israeliţi au cerut un semn de la Iehova. Ei aveau ‘să se arate’ oamenilor din avanpostul filistenilor. Dacă filistenii le-ar fi spus: „Staţi pe loc până când venim la voi!“, Ionatan şi scutierul ‘nu aveau să urce la ei’. Dar dacă duşmanii spuneau: „Urcaţi la noi!“, însemna că Iehova le dădea victoria. Dacă Ionatan era sigur de ajutorul lui Dumnezeu, el avea să urce şi să lupte. — 1 Samuel 14:8–10.

Ce puteau face doi oameni împotriva unui întreg avanpost? Dar nu l-a ajutat Iehova pe judecătorul Ehud care a condus armata Israelului în luptă împotriva Moabului? Nu a fost Dumnezeu cu Şamgar, dându-i putere să doboare cu o ţepuşă pentru vite şase sute de filisteni? Şi nu i-a dat Iehova putere lui Samson când a fost singur împotriva filistenilor? Ionatan era convins că Iehova avea să-l ajute şi pe el! — Judecătorii 3:12–31; 15:6–8, 15; 16:29, 30.

Când i-au văzut pe cei doi israeliţi, filistenii au strigat: „Urcaţi la noi şi v-arătăm noi vouă!“ Ei au urcat şi, plini de curaj, au ucis în acel atac aproape 20 de duşmani, semănând groaza în avanpostul filistenilor care îşi închipuiau, probabil, că cei doi vor fi urmaţi de alţi războinici din tabăra israeliţilor. Relatarea biblică spune că atunci „a fost un tremur . . . între toţi oamenii din avanpost“. „Pământul s-a cutremurat: a fost un tremur de la Dumnezeu.“ Cutremurul de la Dumnezeu a stârnit panică în rândurile filistenilor care ‘şi-au întors sabia’  unii împotriva altora. Văzând acest lucru, soldaţii din armata Israelului au prins curaj. Li s-au alăturat toţi cei ce se ascunseseră şi toţi care mai înainte trecuseră de partea filistenilor. Şi „i-au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon“. — 1 Samuel 14:11–23, 31.

Poporul îl salvează pe Ionatan

Regele Saul a luat o hotărâre nechibzuită: şi-a pus soldaţii să jure că nu se vor atinge de mâncare înainte de a câştiga lupta. Ionatan nu ştia de porunca tatălui său. Şi-a înmuiat vârful toiagului într-un fagure de miere şi a mâncat. Se pare că astfel a căpătat forţă să lupte până la sfârşit. — 1 Samuel 14:24–27.

Când a aflat ce a făcut Ionatan, Saul a poruncit să fie ucis. Dar lui Ionatan nu-i era frică de moarte! El a spus: „Iată-mă! Să mor!“ Atunci poporul i-a zis lui Saul: „Să moară Ionatan care a adus această mare salvare în Israel? Nici gând! Viu este Iehova că nici măcar un fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ căci cu Dumnezeu a lucrat el astăzi“. Cuvintele poporului l-au salvat pe Ionatan de la moarte! — 1 Samuel 14:38–45.

Noi, slujitorii de azi ai lui Iehova, nu luptăm într-un război propriu-zis. Dar sunt momente în viaţă când avem şi noi nevoie de credinţă şi curaj mai mult decât în mod obişnuit. Nu este uşor să faci ce este drept când toţi ceilalţi practică nelegiuirea. Cu toate acestea, Iehova ne va da putere şi va binecuvânta dorinţa noastră de a respecta normele sale drepte. Poate că avem nevoie de curaj ca să îndeplinim noi responsabilităţi în organizaţia lui Iehova, de pildă, să participăm mai mult la lucrarea de predicare, să acceptăm o nouă repartiţie sau să ne mutăm într-un teritoriu unde este mai mare nevoie de vestitori. Poate că ne întrebăm dacă suntem cu adevărat pregătiţi. Dar să fim convinşi că facem ceea ce trebuie dacă-i permitem lui Iehova să ne folosească aşa cum crede el de cuviinţă. Să ne amintim de Ionatan: El ‘a lucrat cu Dumnezeu’!

Ionatan şi David

Douăzeci de ani mai târziu, cel mai mare războinic filistean, Goliat, a sfidat armata Israelului. David însă l-a ucis. Deşi Ionatan era probabil cu treizeci de ani mai mare decât David, se asemăna în multe privinţe cu el. * Ionatan a dat dovadă de curaj în bătălia de la Micmaş. Şi David a fost un om curajos. Însă, mai presus de toate, David a avut încredere, ca şi Ionatan, în puterea salvatoare a lui Iehova care l-a ajutat să-l înfrunte pe Goliat, chiar dacă toţi ceilalţi israeliţi au dat înapoi. De aceea, „sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan a început să-l iubească la fel ca pe sufletul lui“. — 1 Samuel 17:1—18:4.

Deşi Saul vedea în David un rival din cauza vitejiei lui, în inima lui Ionatan nu era nici urmă de invidie. David a devenit prietenul lui de suflet. E posibil ca, din discuţiile lor, Ionatan să fi aflat că David a fost uns de Iehova pentru a deveni următorul rege al Israelului. Iar Ionatan a respectat hotărârea lui Iehova.

 Când regele Saul le-a spus fiului său şi servitorilor că vrea să-l ucidă pe David, Ionatan şi-a pus în gardă prietenul. Mai mult, l-a convins pe tatăl său că n-are motive să se teamă de David, pentru că nu păcătuise cu nimic împotriva lui! Oare nu cu riscul vieţii l-a înfruntat David pe Goliat? Când Ionatan a vorbit din toată inima în apărarea prietenului său, considerând că era nedreptăţit, regele Saul s-a mai liniştit. Cu toate acestea, mai târziu, a făcut din nou planuri ca să-l ucidă pe David, care a fost nevoit să fugă. — 1 Samuel 19:1–18.

Ionatan a rămas de partea lui David. S-au sfătuit să vadă ce era de făcut. Fiindu-i loial prietenului său şi, în acelaşi timp, străduindu-se să-i rămână loial şi tatălui său, Ionatan i-a spus lui David: „Departe de tine gândul acesta! Nu vei muri“. Dar David i-a răspuns: „Doar un pas mă desparte de moarte!“ — 1 Samuel 20:1–3.

Ionatan şi David au făcut un plan ca să vadă ce intenţii are Saul. Dacă regele observa că David lipseşte de la masă, Ionatan trebuia să-i spună că David l-a rugat să-l învoiască pentru a merge să aducă o jertfă alături de familia lui. Dacă Saul se înfuria, era semn că-i pusese gând rău lui David. Ionatan şi-a binecuvântat prietenul, arătând totodată că-i recunoştea poziţia de viitor rege: „Iehova să fie cu tine, aşa cum a fost cu tatăl meu“. Apoi şi-au jurat loialitate şi s-au înţeles cum avea Ionatan să-l înştiinţeze despre reacţia regelui. — 1 Samuel 20:5–24.

Când Saul a văzut că David lipseşte de la masă, Ionatan i-a spus că David îl rugase: „Dacă am găsit deci favoare în ochii tăi, lasă-mă, te rog, să plec pe neobservate ca să-mi văd fraţii“. Lui Ionatan nu i-a fost teamă să spună că David se bucura de favoarea lui. Regele s-a înfuriat! L-a insultat pe Ionatan strigând că David era o ameninţare pentru el, ca succesor la tron. A poruncit să-l aducă spunând că merita să moară. Dar Ionatan a întrebat: „De ce să fie omorât? Ce-a făcut?“ Spumegând de mânie, Saul a aruncat suliţa spre el. Ionatan nu a fost rănit, dar era copleşit de durere gândindu-se la David. — 1 Samuel 20:25–34.

Ce exemplu de loialitate ne-a lăsat Ionatan! Omeneşte privind lucrurile, fiind prieten cu David Ionatan avea mai mult de pierdut decât de câştigat. Dar Iehova stabilise ca David să preia tronul şi scopul lui era spre binele lui Ionatan şi al tuturor celorlalţi.

O despărţire sfâşietoare

Ionatan s-a întâlnit cu David pe ascuns ca să-i spună ce s-a întâmplat. Era limpede că David nu mai putea pune piciorul la curtea regală! Cei doi au plâns şi s-au îmbrăţişat. Apoi David a plecat să se ascundă din nou. — 1 Samuel 20:35–42.

Ionatan nu l-a mai văzut pe David decât o singură dată, când se ascundea, „în pustiul Zifului, la Horeş“. Cu acea ocazie l-a îmbărbătat spunându-i: „Nu-ţi fie frică, fiindcă mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei fi rege peste Israel, iar eu voi fi al doilea după tine. Şi tatăl meu, Saul, ştie că aşa va fi“ (1 Samuel 23:15–18). Dar n-a trecut mult şi Ionatan şi Saul au murit în luptă cu filistenii. — 1 Samuel 31:1–4.

Toţi cei ce-l iubesc pe Dumnezeu ar trebui să mediteze la exemplul lui Ionatan. Vă întrebaţi cui trebuie să-i fiţi loiali mai întâi? Amintiţi-vă că Saul l-a îndemnat pe Ionatan să-şi urmărească propriile interese. Dar Ionatan i-a adus glorie lui Iehova, supunându-se lui din toată inima şi plin de respect. El s-a bucurat că alesul lui Dumnezeu avea să fie rege al Israelului. Ionatan l-a susţinut pe David şi i-a rămas loial lui Iehova.

Ionatan s-a dovedit a fi un om cu calităţi deosebite. Dacă îi vom urma exemplul, se va putea spune şi despre noi că ‘am lucrat cu Dumnezeu’. — 1 Samuel 14:45.

[Notă de subsol]

^ par. 18 Când Biblia vorbeşte prima dată despre Ionatan, el avea cel puţin douăzeci de ani şi era conducător de armată. Asta se întâmpla la începutul domniei de patruzeci de ani a lui Saul (Numerele 1:3; 1 Samuel 13:2). Prin urmare, în jurul anului 1078 î.e.n., când a murit, Ionatan trebuie să fi avut cam şaizeci de ani. Şi cum David avea atunci treizeci de ani, Ionatan era cu treizeci de ani mai mare decât el. — 1 Samuel 31:2; 2 Samuel 5:4.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Ionatan nu l-a invidiat pe David