Salt la conţinut

Salt la cuprins

Părinţi, educaţi-vă copiii cu iubire!

Părinţi, educaţi-vă copiii cu iubire!

 Părinţi, educaţi-vă copiii cu iubire!

„Faceţi toate lucrurile cu iubire.“ — 1 CORINTENI 16:14.

1. Ce sentimente încearcă părinţii când li se naşte un copil?

MAJORITATEA părinţilor consideră că venirea pe lume a unui copil este unul dintre cele mai frumoase evenimente din viaţă. Iată ce spune o mamă pe nume Alina: „Când mi-am văzut prima dată fetiţa, am simţit ceva extraordinar. Mi s-a părut cel mai frumos copil din lume“. Dar odată cu bucuriile vin şi îngrijorările. Soţul Alinei spune: „Mă întrebam mereu dacă voi putea să-mi ajut fiica să facă faţă problemelor vieţii“. Mulţi părinţi simt la fel şi înţeleg cât de important este să-şi educe copiii cu iubire. Părinţii creştini care doresc să-şi educe bine copiii au de înfruntat anumite dificultăţi. Care sunt unele dintre ele?

2. Cu ce încercări se confruntă părinţii?

2 Am înaintat mult în „zilele din urmă“ ale acestui sistem. Aşa cum s-a profeţit, în lume există o mulţime de oameni care nu manifestă iubire. Chiar şi în familie, unii sunt ‘fără afecţiune naturală, nerecunoscători, neloiali, fără stăpânire de sine, cruzi’ (2 Timotei 3:1–5). Contactul zilnic cu astfel de oameni poate influenţa felul în care un creştin se poartă cu membrii familiei. În plus, părinţii se luptă cu tendinţa moştenită de a-şi pierde cumpătul, de a spune ce nu ar dori să spună şi de a înţelege greşit unele lucruri. — Romani 3:23; Iacov 3:2, 8, 9.

3. Cum pot părinţii să-şi educe copiii astfel încât aceştia să fie fericiţi?

3 În pofida acestor încercări, părinţii îşi pot creşte copiii în aşa fel încât aceştia să fie fericiţi şi să-l iubească pe Dumnezeu. Care este cheia succesului? Respectarea îndemnului biblic: „Faceţi toate lucrurile cu iubire“ (1 Corinteni 16:14). De fapt, iubirea este „o legătură perfectă a unităţii“ (Coloseni 3:14). Să analizăm trei aspecte ale iubirii descrise de apostolul Pavel în prima scrisoare către corinteni şi să vedem câteva modalităţi concrete prin care părinţii pot manifesta această calitate în educarea copiilor lor. — 1 Corinteni 13:4–8.

Fiţi îndelung răbdători

4. De ce trebuie părinţii să fie îndelung răbdători?

4 Pavel a scris: „Iubirea este îndelung răbdătoare“ (1 Corinteni 13:4).  Expresia grecească tradusă ‘îndelung răbdător’ transmite ideea de încet la mânie. De ce trebuie părinţii să fie îndelung răbdători? Fără îndoială, majoritatea părinţilor ştiu multe motive. Iată doar câteva. De obicei, copiii insistă când îşi doresc ceva. Chiar dacă răspunsul părinţilor este un nu categoric, copiii continuă probabil să-i roage sperând că în cele din urmă vor obţine ceea ce vor. Poate că adolescenţii încearcă în fel şi chip să-şi convingă părinţii să-i lase să facă un anumit lucru, deşi părinţii îl consideră neînţelept (Proverbele 22:15). Şi, aşa cum ni se întâmplă tuturor, copiii ar putea repeta unele greşeli. — Psalmul 130:3.

5. Ce îi poate ajuta pe părinţi să fie îndelung răbdători?

5 Ce îi poate ajuta pe părinţi să fie răbdători şi chiar îndelung răbdători cu copiii lor? Regele Solomon a scris: „Perspicacitatea îl face pe om încet la mânie“ (Proverbele 19:11). Părinţii îi pot înţelege mai bine pe copii dacă îşi aduc aminte de propria copilărie, când ei înşişi ‘vorbeau ca un copil mic, gândeau ca un copil mic, judecau ca un copil mic’ (1 Corinteni 13:11). Părinţi, vă mai amintiţi când insistaţi ca mama sau tatăl vostru să vă îndeplinească o dorinţă? Sau, când eraţi adolescenţi, nu v-aţi gândit niciodată că părinţii pur şi simplu nu vă înţeleg sentimentele sau problemele? Dacă da, probabil că veţi înţelege de ce se poartă aşa copiii voştri şi de ce trebuie să le amintiţi mereu unele lucruri pe care le-aţi stabilit (Coloseni 4:6). Demn de remarcat este că Iehova le-a spus părinţilor israeliţi ‘să le inculce’ copiilor legile sale (Deuteronomul 6:6, 7). Cuvântul ebraic tradus „a inculca“ înseamnă „a repeta“, „a spune iar şi iar“, „a întipări“. Aşadar, părinţii trebuie probabil să repete de mai multe ori unele lucruri până când copilul va învăţa să aplice legile divine. Repetarea e deseori necesară pentru ca un copil să-şi însuşească şi alte lecţii de viaţă.

6. De ce un părinte îndelung răbdător nu îi permite copilului orice?

6 Însă dacă un părinte este îndelung răbdător nu înseamnă că îi permite copilului orice. Cuvântul lui Dumnezeu avertizează: „Copilul lăsat de capul lui îi aduce ruşine mamei sale“. Acelaşi proverb arată cum se poate evita această situaţie: „Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune“ (Proverbele 29:15). Uneori copiii ar putea considera că părinţii n-au niciun drept să-i corecteze. Dar familia creştină nu se conduce după principii democratice, ca şi cum, fără consimţământul copiilor, părinţii n-ar avea dreptul să stabilească reguli. Iehova, Capul suprem al familiei, le dă părinţilor autoritatea de a-şi educa şi disciplina copiii cu iubire (1 Corinteni 11:3; Efeseni 3:15; 6:1–4). De fapt, disciplinarea este în strânsă legătură cu alt aspect al iubirii menţionat de Pavel.

Corectaţi-i cu iubire

7. De ce părinţii iubitori îşi disciplinează copiii, şi ce înseamnă disciplinare?

7 Pavel a scris că „iubirea este . . . bună“ (1 Corinteni 13:4). Părinţii buni sunt consecvenţi în privinţa disciplinării. Astfel, îl imită pe Iehova. Pavel a scris că „Iehova îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte“. Demn de menţionat este că disciplinarea despre care vorbeşte Biblia nu înseamnă pur şi simplu pedeapsă, ci şi instruire şi educare. Care este scopul disciplinării? Pavel a spus că aceasta „produce în cei care au fost instruiţi prin ea un rod paşnic, adică dreptatea“ (Evrei 12:6, 11). Părinţii care îşi educă copiii cu iubire, după normele divine,  îi pot ajuta să devină adulţi care iubesc pacea şi dreptatea. Acceptând „disciplinarea lui Iehova“, copiii vor dobândi cunoştinţă, înţelepciune şi discernământ, care sunt mult mai de preţ decât aurul şi argintul. — Proverbele 3:11–18.

8. Ce se întâmplă adesea când părinţii nu îşi disciplinează copiii?

8 În schimb, părinţii care nu-şi disciplinează copiii nu dau dovadă de iubire. Iehova l-a inspirat pe Solomon să scrie: „Cine îşi reţine nuiaua îşi urăşte fiul, dar cine îl iubeşte caută să-l disciplineze“ (Proverbele 13:24). Copiii care nu sunt disciplinaţi în mod consecvent pot deveni egoişti şi nefericiţi. Însă copiii ai căror părinţi, deşi înţelegători, stabilesc limite clare, învaţă mai bine, se înţeleg mai bine cu cei din jur şi sunt în general mai fericiţi. Este evident, aşadar, că părinţii care îşi disciplinează copiii manifestă iubire şi bunătate.

9. Ce îi învaţă părinţii creştini pe copii, şi cum trebuie privite aceste cerinţe?

9 Dar ce înseamnă a-i disciplina pe copii cu iubire şi bunătate? Părinţii creştini trebuie să le spună clar ce aşteaptă de la ei. Părinţii îşi învaţă copiii încă de mici principii biblice fundamentale şi îi ajută să înţeleagă cât de importantă este participarea la diverse aspecte ale închinării adevărate (Exodul 20:12–17; Matei 22:37–40; 28:19; Evrei 10:24, 25). Copiii trebuie să ştie că aceste cerinţe sunt literă de lege.

10, 11. De ce ar putea părinţii să ţină cont de dorinţele copiilor când stabilesc regulile în familie?

10 Uneori părinţii ar putea discuta şi cu copiii când stabilesc regulile casei. Poate că astfel copiii vor fi mai dispuşi să le respecte. Să presupunem că părinţii trebuie să stabilească o oră la care copiii să ajungă acasă seara. Ar putea-o stabili ei înşişi sau le-ar putea permite copiilor să propună o anumită oră şi să explice de ce au ales-o. Apoi părinţii le-ar putea spune care este ora la care s-au gândit ei şi de ce o consideră potrivită. Dar cum vor reacţiona părinţii dacă, aşa cum e de aşteptat, copiii nu vor fi de acord? În unele cazuri, ei pot ţine cont de dorinţa copiilor cu condiţia să nu se încalce principiile biblice. Înseamnă aceasta că părinţii nu-şi exercită autoritatea?

11 Pentru a răspunde la această întrebare, să ne amintim cum şi-a exercitat Iehova cu iubire autoritatea în relaţiile cu Lot şi familia lui. După ce i-au scos din Sodoma pe  Lot, pe soţia şi pe fiicele lui, îngerii i-au spus lui Lot: „Fugi în regiunea muntoasă, ca să nu pieri!“ Cum a reacţionat Lot? El a răspuns: „Nu, Iehova, te rog!“ Apoi, el a venit cu o propunere: „Te rog, oraşul acesta este destul de aproape ca să fug acolo şi este un lucru mic. Permite-mi, te rog, să fug acolo“. Cum a răspuns Iehova? „Iată că ţin seama de tine şi în privinţa aceasta“ (Geneza 19:17–22). Înseamnă aceasta că Iehova nu şi-a exercitat autoritatea? Bineînţeles că nu! Dar el a ţinut cont de cererea lui Lot şi a decis să-i arate mai multă îngăduinţă. Părinţi, aţi putea uneori ţine cont de punctul de vedere al copiilor când stabiliţi regulile în familie?

12. Ce îl va ajuta pe copil să se simtă în siguranţă?

12 Desigur, copiii trebuie să ştie nu numai regulile casei, ci şi ce pedeapsă vor primi dacă nu le vor respecta. Numai după ce le-au explicat clar copiilor în ce constau pedepsele, părinţii le pot cere să respecte regulile. Un părinte care îi spune încontinuu copilului că îl va pedepsi dar care nu face niciodată acest lucru nu dă dovadă de iubire. Biblia spune: „Pentru că nu se execută imediat sentinţa pentru o faptă rea, inima fiilor oamenilor este şi mai hotărâtă să facă răul“ (Eclesiastul 8:11). E adevărat, poate că părintele nu-şi pedepseşte copilul în public sau în faţa altor copii, ca să nu-l facă de ruşine. Dar copiii se vor simţi mai în siguranţă, îi vor respecta şi-i vor iubi şi mai mult pe părinţi dacă vor şti că da-ul lor înseamnă da şi nu-ul, nu, chiar şi când e vorba de pedeapsă. — Matei 5:37.

13, 14. Cum pot părinţii să urmeze exemplul lui Iehova în ce priveşte educarea copiilor?

13 Pedeapsa şi felul în care este aplicată trebuie să reflecte iubire. În acest scop, părinţii trebuie să ţină seama de necesităţile fiecărui copil. Iată ce spune o mamă pe nume Pam: „Cele două fetiţe ale noastre trebuiau disciplinate diferit. Metoda care dădea rezultate în cazul uneia nu era eficientă şi în cazul celeilalte“. Soţul ei, Larry, explică: „Fiica noastră mai mare nu făcea decât ce voia şi nu asculta decât dacă era aspru pedepsită. În schimb, cea mică reacţiona imediat dacă-i vorbeam ferm sau dacă observa la noi o privire dezaprobatoare“. Da, părinţii iubitori se străduiesc să înţeleagă care este metoda de disciplinare cea mai eficientă pentru fiecare copil.

14 Iehova este un exemplu pentru părinţi şi în această privinţă. El cunoaşte punctele forte şi punctele slabe ale fiecărui slujitor al  său (Evrei 4:13). În plus, când pedepseşte, Iehova nu este nici exagerat de aspru, nici extrem de indulgent. El îşi disciplinează întotdeauna slujitorii „în măsura potrivită“ (Ieremia 30:11). Părinţi, ştiţi care sunt punctele forte şi punctele slabe ale copiilor voştri? Ţineţi cont de ele ca să le daţi o bună educaţie? Dacă da, înseamnă că-i iubiţi.

Încurajaţi-i să spună ce gândesc

15, 16. Cum îi pot încuraja părinţii pe copii să vorbească deschis, şi ce metode au folosit cu succes unii părinţi creştini?

15 O altă faţetă a iubirii este că „nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul“ (1 Corinteni 13:6). Cum pot părinţii să-i înveţe pe copii să iubească ce este drept şi adevărat? Un lucru esenţial este acela de a-i încuraja să se exprime deschis, chiar dacă ceea ce vor spune nu este pe placul părinţilor. Fireşte, părinţii se bucură când gândurile şi sentimentele exprimate de copii reflectă norme drepte. Uneori, însă, cuvintele copiilor pot trăda o înclinaţie spre nedreptate (Geneza 8:21). Cum trebuie să reacţioneze părinţii? Poate că primul impuls este să-i corecteze imediat. Însă, dacă ar reacţiona aşa, altă dată copiii vor spune doar ceea ce vor părinţii să audă. Desigur, vorbirea nerespectuoasă trebuie corectată imediat; dar una e să-i înveţi pe copii cum să vorbească politicos şi cu totul alta e să le impui ce să spună.

16 Cum pot părinţii să-i încurajeze pe copii să spună ce gândesc? Alina, menţionată mai înainte, spune: „Am creat în familie o atmosferă în care putem să ne exprimăm deschis. Astfel încercăm să nu reacţionăm exagerat când copiii spun ceva ce nu ne place“. Un tată pe nume Dan spune: „Am încurajat-o pe fiica noastră să-şi spună punctul de vedere, chiar şi atunci când nu era de acord cu noi. Am considerat că dacă o întrerupeam mereu şi ne impuneam părerea, s-ar fi închis şi nu ne-ar mai fi spus ce gândeşte cu adevărat. În schimb, ascultând-o, o încurajam să ne asculte şi ea pe noi“. Desigur, copiii trebuie să asculte de părinţi (Proverbele 6:20). Dar când în familie există o comunicare deschisă, părinţii îşi pot ajuta copiii să-şi dezvolte discernământul. Vincent, tată a patru copii, spune: „De multe ori discutam despre avantaje şi dezavantaje aşa încât copiii să înţeleagă singuri care este cel mai bun mod de a acţiona. Asta i-a ajutat să-şi dezvolte capacitatea de gândire“. — Proverbele 1:1–4.

17. Ce convingere pot avea părinţii?

17 Desigur, niciun părinte nu poate aplica perfect sfaturile biblice privind creşterea copiilor. Cu toate acestea, puteţi fi siguri că copiii voştri vor fi profund recunoscători pentru strădaniile voastre de a-i educa cu îndelungă răbdare, bunătate şi iubire. Şi fără îndoială că Iehova vă va binecuvânta eforturile (Proverbele 3:33). Orice părinte creştin îşi doreşte ca fiul şi fiica sa să-l iubească pe Iehova. Cum pot părinţii să atingă acest obiectiv nobil? În articolul următor vor fi prezentate câteva metode concrete.

Vă amintiţi?

• Cum îl poate ajuta perspicacitatea pe un părinte să fie îndelung răbdător?

• Ce legătură există între iubire şi disciplinare?

• De ce este esenţial ca între părinţi şi copii să există o comunicare sinceră?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Părinţi, vă mai amintiţi cum era să fii copil?

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Vă încurajaţi copiii să fie deschişi şi sinceri?