Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

 Întrebări de la cititori

Despre ce sigilare se vorbeşte în Revelaţia 7:3?

În Revelaţia 7:1-3 se spune: „Am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului şi ţineau strâns cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu sufle peste pământ, peste mare sau peste vreun pom. Şi am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui şi care avea un sigiliu al Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare către cei patru îngeri cărora li s-a dat voie să vatăme pământul şi marea şi a zis: «Nu vătămaţi nici pământul, nici marea, nici pomii, până nu-i vom sigila pe frunte pe sclavii Dumnezeului nostru!»“

Când li se va da drumul ‘celor patru vânturi’, va începe „necazul cel mare“, adică distrugerea religiei false şi a celorlalte elemente ale actualei lumi rele (Revelaţia 7:14). „Sclavii Dumnezeului nostru“ sunt fraţii unşi de pe pământ ai lui Cristos (1 Petru 2:9, 16). Prin urmare, această profeţie arată că sigilarea fraţilor lui Cristos va fi fost încheiată când va izbucni necazul cel mare. Totuşi, alte versete biblice arată că există o sigilare iniţială a celor unşi. De aceea, uneori vorbim despre o sigilare iniţială şi despre una finală. Care este diferenţa dintre ele?

Să analizăm sensul cuvântului „sigilare“. În vechime, sigiliul era un instrument cu ajutorul căruia se imprima un semn pe un document. Acest cuvânt se poate referi şi la semnul lăsat de un sigiliu. În acele vremuri, se obişnuia ca autenticitatea sau apartenenţa să fie atestată prin aplicarea unui sigiliu pe o bucată de ceară sau de argilă prinsă de un document  sau de alte obiecte. — 1 Regi 21:8; Iov 14:17.

Pavel a comparat spiritul sfânt cu un sigiliu când a spus: „Cel care garantează că şi voi, şi noi suntem ai lui Cristos şi care ne-a uns este Dumnezeu. El ne-a şi sigilat şi ne-a dat în inimă spiritul, adică acontul a ceea ce va veni“ (2 Corinteni 1:21, 22). Iehova îi unge deci pe aceşti creştini cu spiritul său sfânt pentru a arăta că îi aparţin.

Se disting totuşi două etape în ce priveşte sigilarea celor unşi. Sigilarea iniţială se deosebeşte de cea finală sub două aspecte: scopul şi momentul. Sigilarea iniţială serveşte la alegerea unui nou membru care este adăugat la numărul creştinilor unşi. Sigilarea definitivă este o confirmare că persoana care a fost aleasă şi sigilată şi-a demonstrat pe deplin loialitatea. Numai cu ocazia sigilării finale, sigiliul va fi pus pentru totdeauna ‘pe fruntea’ celui uns, identificându-l definitiv ca ‘sclav al Dumnezeului nostru’, fidel şi încercat. Sigilarea despre care se vorbeşte în Revelaţia, capitolul 7, se referă la această etapă finală a sigilării. — Revelaţia 7:3.

Cu privire la momentul când are loc sigilarea iniţială, apostolul Pavel le-a scris unor creştini unşi: „Şi voi aţi sperat în el după ce aţi auzit cuvântul adevărului, vestea bună despre salvarea voastră. Tot prin el, după ce aţi crezut, aţi fost sigilaţi cu spiritul sfânt promis“ (Efeseni 1:13, 14). De multe ori, Biblia arată că sigilarea creştinilor din secolul I a avut loc la puţin timp după ce aceştia au auzit vestea bună şi au crezut în Cristos (Faptele 8:15-17; 10:44). Această sigilare era o dovadă că Dumnezeu i-a aprobat. Totuşi, ea nu arăta că Dumnezeu îi aprobase definitiv. De ce nu?

Pavel a spus despre creştinii unşi că sunt „sigilaţi pentru ziua eliberării“ (Efeseni 4:30). Aceasta sugerează că după sigilarea iniţială trece un timp, de obicei mulţi ani. Cei unşi trebuie să rămână fideli din ziua în care sunt sigilaţi cu spirit sfânt până în ziua ‘eliberării de corpurile lor’ de carne, adică până la moartea lor (Romani 8:23; Filipeni 1:23; 2 Petru 1:10). De aceea, abia când a ajuns la sfârşitul vieţii, Pavel a putut spune: „Am alergat cursa până la capăt, am păzit credinţa. De acum înainte îmi este rezervată coroana dreptăţii“ (2 Timotei 4:6-8). Mai mult decât atât, Isus a spus unei congregaţii de creştini unşi: „Dovedeşte-te fidel până la moarte şi îţi voi da coroana vieţii!“ — Revelaţia 2:10; 17:14.

Cuvântul „coroană“ constituie o dovadă în plus că de la sigilarea iniţială până la cea finală trece un timp. De ce? În vechime, alergătorului care câştiga o cursă i se dădea o coroană. Pentru a primi coroana, alergătorul trebuia să facă mai mult decât să înceapă cursa. Trebuia să alerge până la linia de sosire. În mod asemănător, creştinii unşi vor primi coroana vieţii nemuritoare în cer numai dacă perseverează până la capătul cursei: de la sigilarea iniţială până la cea finală. — Matei 10:22; Iacov 1:12.

Când sunt sigilaţi definitiv membrii rămăşiţei creştinilor unşi care au primit sigiliul iniţial? Toţi cei ce vor fi încă în viaţă pe pământ vor fi sigilaţi „pe frunte“ înainte de izbucnirea necazului cel mare. Când li se va da drumul celor patru vânturi ale distrugerii, toţi membrii Israelului spiritual vor fi primit sigiliul final, deşi câţiva vor fi încă în viaţă, în carne, şi vor trebui deci să-şi încheie cursa pământească.