Salt la conţinut

Salt la cuprins

Idei importante din cartea Isaia — Partea I

Idei importante din cartea Isaia — Partea I

 Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din cartea Isaia — Partea I

„PE CINE să trimit şi cine va merge pentru Noi?“ La această invitaţie a lui Iehova Dumnezeu, Isaia, fiul lui Amoţ, răspunde: „Iată-mă, trimite-mă!“ (Isaia 1:1; 6:8). În acel moment, Isaia primeşte numirea de profet. Profeţiile sale sunt consemnate în Biblie în cartea ce îi poartă numele.

Scrisă chiar de profet, cartea Isaia cuprinde o perioadă de 46 de ani, din aproximativ 778 î.e.n. până după 732 î.e.n. Deşi conţine sentinţe împotriva lui Iuda, a Israelului şi a naţiunilor învecinate, tema cărţii nu este judecata, ci ‘salvarea datorată lui Iehova Dumnezeu’ (Isaia 25:9NW). De fapt, numele Isaia înseamnă „Salvare de la Iehova“. Acest articol va analiza unele idei din Isaia 1:1—35:10.

‘O RĂMĂŞIŢĂ SE VA ÎNTOARCE’

(Isaia 1:1—12:6)

Biblia nu menţionează dacă mesajul profetic din primele cinci capitole ale cărţii a fost transmis înainte ca Isaia să fie numit profet sau ulterior (Isaia 6:6–9). Însă un lucru este sigur: Iuda şi Ierusalimul erau bolnave spiritualiceşte „din tălpile picioarelor până la cap“ (Isaia 1:6). Idolatria era în floare. Conducătorii erau corupţi. Femeile deveniseră arogante. Poporul nu-i slujea adevăratului Dumnezeu într-un mod aprobat de El. Isaia este trimis să le vorbească „întruna“ unor oameni care nici nu înţelegeau şi nici nu voiau să cunoască.

Iuda era ameninţată de invazia forţelor aliate ale Israelului şi ale Siriei. Folosindu-i pe Isaia şi pe copiii acestuia drept ‘semne şi minuni’, Iehova asigură Iuda că alianţa siro-israelită va eşua (Isaia 8:18). Însă pace fără sfârşit va fi numai sub domnia ‘Prinţului păcii’ (Isaia 9:6, 7)! Iehova îi va cere socoteală şi Asiriei, naţiunea folosită de el drept ‘nuia a mâniei Sale’. În cele din urmă, Iuda va merge în captivitate, însă ‘o rămăşiţă se va întoarce’ (Isaia 10:5, 21, 22). Adevărata dreptate va deveni realitate sub domnia unei ‘ramuri [simbolice] din tulpina lui Isai’. — Isaia 11:1.

Răspunsuri la întrebări biblice:

1:8, 9 — În ce sens va rămâne fiica Sionului ‘ca o colibă în vie, ca un adăpost de noapte într-un câmp de castraveţi’? Aceasta înseamnă că, în timpul invaziei asiriene, Ierusalimul va părea lipsit de apărare, ca o colibă în vie sau ca un adăpost de noapte şubred într-un câmp de castraveţi. Dar Iehova va veni în ajutorul Ierusalimului şi nu va permite ca acesta să ajungă asemenea Sodomei şi Gomorei.

 1:18 — Ce se înţelege prin cuvintele: „Veniţi acum să ne judecăm“? Nu este vorba despre o invitaţie la o discuţie, cu scopul de a ajunge la o înţelegere pe baza unor concesii reciproce. Mai degrabă, versetul se referă la instituirea unui tribunal în care Iehova, Judecătorul cel drept, îi dă Israelului o şansă să se schimbe şi să se cureţe.

6:8a — De ce sunt folosite aici pronumele personale de persoana I singular şi plural, eu şi „Noi“? Pronumele personal de persoana I singular, „eu“, subînţeles din persoana verbului „să trimit“, se referă la Iehova Dumnezeu. „Noi“, forma de plural a acestui pronume, arată că Iehova nu era singur. Alături de el se afla, bineînţeles, „Fiul său unic-născut“. — Ioan 1:14; 3:16.

6:11 — Ce a vrut să spună Isaia când a întrebat: „Până când, Doamne?“ Isaia nu întreba până când trebuia să transmită mesajul lui Iehova unui popor nereceptiv. El voia să ştie până când poporul, a cărui stare spirituală era deplorabilă, va dezonora numele lui Dumnezeu.

7:3, 4 — De ce l-a salvat Iehova pe răul rege Ahaz? Regele Siriei şi cel al Israelului au pus la cale detronarea regelui Ahaz, care domnea în Iuda, şi întronarea unui rege-marionetă, fiul lui Tabeel, care nu era un urmaş al lui David. Dacă acest plan diabolic reuşea, legământul pentru un regat încheiat cu David şi-ar fi pierdut o vreme valabilitatea. Iehova l-a salvat pe Ahaz pentru a păstra linia genealogică pe care avea să vină promisul „Prinţ al păcii“. — Isaia 9:6.

7:8 — Cum a fost „nimicit“ Efraimul pe parcursul a 65 de ani? Deportarea poporului din regatul celor zece triburi şi repopularea ţării cu străini a început „în zilele lui Pecah, împăratul lui Israel“, la scurt timp după ce Isaia a rostit această profeţie (2 Împăraţi 15:29), şi s-a încheiat abia în zilele regelui asirian Esar-Hadon, fiu şi succesor la tron al lui Sanherib (2 Împăraţi 17:6; Ezra 4:1, 2; Isaia 37:37, 38). Strămutarea poporului în şi din Samaria a durat 65 de ani, după cum se spune în Isaia 7:8.

11:1, 10 (NW) — Cum poate fi Isus Cristos atât ‘un lăstar din buturuga lui Iese’, cât şi „rădăcina lui Iese“ (Romani 15:12)? Isus era „din buturuga lui Iese“ prin naştere, fiind un urmaş al lui Iese, prin fiul acestuia, David (Matei 1:1–6; Luca 3:23–32). Totuşi, puterea regală pe care o primeşte Isus influenţează relaţiile cu strămoşii săi. Întrucât i s-a dat putere şi autoritate pentru a oferi omenirii ascultătoare viaţă veşnică pe pământ, Isus devine ‘Tatăl lor Etern’ (Isaia 9:6NW). Astfel, el este şi „rădăcina“ strămoşilor săi, inclusiv a lui Iese.

Învăţăminte pentru noi:

1:3. Cei ce refuză să trăiască la înălţimea cerinţelor Creatorului nu ştiu mai mult decât un bou sau un măgar. Pe de altă parte,  cultivarea aprecierii faţă de tot ce a făcut Iehova pentru noi ne va împiedica să acţionăm fără pricepere şi să-l părăsim.

1:11–13. Ceremoniile religioase pline de ipocrizie şi rugăciunile făcute de ochii lumii îl obosesc pe Iehova. Faptele şi rugăciunile noastre trebuie să izvorască dintr-o inimă cu motivaţii corecte.

1:25–27; 2:2; 4:2, 3. Sclavia şi perioada cât Iuda a fost pustie aveau să ia sfârşit odată cu întoarcerea rămăşiţei penitente la Ierusalim şi cu restabilirea închinării curate. Iehova le arată îndurare răufăcătorilor care se căiesc.

2:2–4. Lucrarea zeloasă de predicare a Regatului şi de facere de discipoli ajută persoane din multe ţări să înveţe căile păcii şi să trăiască în pace cu semenii lor.

4:4. Iehova va îndepărta, sau va spăla, necurăţia morală şi vina de sânge.

5:11–13. Cei ce nu ţin seama de anumite limite şi nu sunt echilibraţi când aleg cum să se destindă nu acţionează potrivit cunoştinţei. — Romani 13:13.

5:21–23. Bătrânii creştini, sau supraveghetorii, trebuie să evite ‘să se socotească înţelepţi’. De asemenea, ei trebuie să dea dovadă de moderaţie în ce priveşte consumul de băuturi alcoolice şi să nu fie părtinitori.

11:3a. Exemplul şi învăţăturile lui Isus arată că teama de Iehova aduce bucurie.

„DOMNUL VA AVEA MILĂ DE IACOV“

(Isaia 13:1—35:10)

Capitolele de la 13 la 23 conţin sentinţe împotriva naţiunilor. Totuşi, „DOMNUL va avea milă de Iacov“ permiţând triburilor lui Israel să se întoarcă acasă (Isaia 14:1). Mesajul de distrugere pentru Iuda, din capitolele de la 24 la 27, este însoţit de promisiunea restabilirii. Iehova îşi exprimă mânia faţă de ‘beţivii lui Efraim [Israel]’ pentru că s-au aliat cu Siria şi faţă de ‘preoţii şi prorocii’ din Iuda pentru că au încercat să încheie o alianţă cu Asiria (Isaia 28:1, 7). Este pronunţat un vai asupra ‘Arielului’ [Ierusalimul] pentru că ‘a coborât în Egipt’ să caute ocrotire (Isaia 29:1; 30:1, 2). Totuşi, se profeţeşte salvarea pentru cei ce au credinţă în Iehova.

Ca ‘un pui de leu care mugeşte asupra prăzii’, Iehova va păzi „Muntele Sionului“ (Isaia 31:4). El face şi o promisiune: „Iată! Un rege va domni pentru dreptate“ (Isaia 32:1NW). Deşi, din cauza ameninţării asiriene, chiar şi „solii păcii plâng cu amar“ în Iuda, Iehova promite că poporul său va fi vindecat, „va fi iertat de nelegiuirea lui“ (Isaia 33:7, 22–24). „Mânia DOMNULUI este împotriva tuturor popoarelor şi furia Lui împotriva tuturor armatelor lor“ (Isaia 34:2). Iuda nu va rămâne pustie. „Deşertul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul.“ — Isaia 35:1.

Răspunsuri la întrebări biblice:

13:17 — În ce sens mezii nu se uitau la argint şi nu găseau plăcere în aur? Pentru mezi şi perşi, gloria cuceririlor era mai de dorit decât prăzile de război. Aşa se explică de ce le-a dat Cirus exilaţilor care s-au întors în patria lor vasele de aur şi de argint pe care Nebucadneţar le luase când a prădat templul lui Iehova.

14:1, 2 — Cum ‘i-a ţinut [poporul lui Iehova] robi pe cei care-l robiseră’ şi cum ‘a stăpânit peste asupritorii lui’? Această profeţie s-a împlinit în cazul lui Daniel, care a deţinut  o funcţie importantă în Babilon pe timpul mezilor şi perşilor, al Esterei, care a devenit regină persană, şi al lui Mardoheu, care a fost numit prim-ministru al Imperiului Persan.

20:2–5 — A umblat Isaia gol trei ani? Este posibil ca Isaia să se fi dezbrăcat de hainele pe care le purta pe deasupra şi să fi umblat îmbrăcat sumar.

21:1 — Ce regiune se numea „deşertul mării“? În apropierea Babilonului nu era nicio mare. Această referire la Babilon avea legătură cu faptul că în fiecare an apele fluviilor Eufrat şi Tigru inundau regiunea, creând o „mare“ mlăştinoasă.

24:13–16 — Cum aveau să devină iudeii „în mijlocul popoarelor . . . ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei“? Aşa cum după cules rămân câteva fructe în pomi sau în vie, numai câţiva aveau să supravieţuiască distrugerii Ierusalimului şi a lui Iuda. Fie că urmau să fie deportaţi „în ţările luminii [partea răsăriteană a Babilonului]“, fie „în insulele mării [Mediterane]“, supravieţuitorii aveau să-l glorifice pe Iehova.

24:21 — Pe cine reprezintă „oştirea de sus“ şi „împăraţii pământului“? Expresia „oştirea de sus“ s-ar putea referi la forţele spirituale rele. Astfel, „împăraţii pământului“ sunt conducătorii pământeşti asupra cărora demonii au o mare influenţă. — 1 Ioan 5:19.

25:7 — Ce este „vălul care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile“? Această metaforă îndreaptă atenţia spre doi mari duşmani ai omenirii: păcatul şi moartea.

Învăţăminte pentru noi:

13:20–22; 14:22, 23; 21:1–9. Cuvântul profetic al lui Iehova se împlineşte întotdeauna, iar ceea ce s-a întâmplat cu Babilonul o dovedeşte.

17:7, 8. Deşi majoritatea israeliţilor nu au vrut să asculte de Iehova, unii şi-au pus încrederea în el. În mod asemănător, unele persoane din creştinătate au reacţionat favorabil la mesajul despre Regat.

28:1–6. Israelul va fi cucerit de Asiria, dar Dumnezeu îi va scăpa pe cei fideli. Sentinţele lui Iehova nu-i lasă pe cei drepţi fără speranţă.

28:23–29. Iehova îi corectează pe cei sinceri ţinând cont de necesităţile pe care le au şi de situaţia în care se află.

30:15. Ca să fim salvaţi de Iehova trebuie să manifestăm credinţă prin „odihnă“, în sensul că nu vom recurge la soluţii omeneşti pentru salvare. De asemenea, fiind ‘liniştiţi’ (NW), sau fără să ne temem de ceva, demonstrăm că avem încredere în puterea ocrotitoare a lui Iehova.

30:20, 21. Îl ‘vedem’ pe Iehova şi ‘auzim’ glasul său salvator dacă facem ceea ce ne spune în Cuvântul său inspirat, Biblia, şi prin intermediul ‘sclavului fidel şi prevăzător’. — Matei 24:45.

Profeţia lui Isaia ne întăreşte încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu

Cât de recunoscători putem fi pentru mesajul divin din cartea Isaia! Profeţiile care s-au împlinit deja ne întăresc încrederea că orice ‘cuvânt care iese din gura lui Iehova nu se întoarce la El fără rod’. — Isaia 55:11.

Ce se poate spune despre profeţiile mesianice, cum sunt cele din Isaia 9:7 şi 11:1–5, 10? Nu ne întăresc ele încrederea în măsurile luate de Iehova pentru salvarea noastră? Cartea conţine şi profeţii a căror împlinire principală are loc în zilele noastre sau va avea loc în viitor (Isaia 2:2–4; 11:6–9; 25:6–8; 32:1, 2). „Cuvântul lui Dumnezeu este viu“! Iar cartea Isaia este o dovadă în plus! — Evrei 4:12.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Isaia şi copiii săi au fost ‘semne şi minuni în Israel’

[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]

Ierusalimul urma să ajungă „ca o colibă în vie“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Cum sunt ajutaţi oameni de pretutindeni să facă din ‘săbiile lor fiare de plug’?