Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

 Întrebări de la cititori

A fost Isus lipsit de respect sau de amabilitate când i s-a adresat mamei sale la ospăţul de nuntă din Cana? — Ioan 2:4.

La scurt timp după botezul său, Isus şi discipolii săi au fost invitaţi la un ospăţ de nuntă în Cana, unde era şi Maria, mama lui Isus. Când vinul era pe sfârşite, ea i-a spus lui Isus: „Nu au vin“. Răspunzându-i, Isus i-a zis: „Ce am eu de-a face cu tine, femeie? Încă nu mi-a sosit ceasul“. — Ioan 2:1–4.

Cineva care i s-ar adresa astăzi mamei sale cu apelativul „femeie“ şi i-ar spune „ce am eu de-a face cu tine?“ ar fi considerat, probabil, nepoliticos sau chiar insolent. Dar a-i aduce lui Isus asemenea acuzaţii înseamnă a ignora contextul lingvistic şi cultural al acestei relatări. Să vedem cum erau folosite aceste cuvinte în timpurile biblice.

În Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words se spune despre cuvântul „femeie“: „Folosit ca apelativ, nu este un termen aspru sau jignitor, ci exprimă afecţiune sau respect“. Şi alte lucrări de referinţă susţin acest punct de vedere. De exemplu, în The Anchor Bible se arată: „[Cuvântul] nu este o apostrofare şi nici dovada unui mod de adresare nepoliticos sau a lipsei de afecţiune . . . Aşa li se adresa Isus de obicei, în mod politicos, femeilor“. The New International Dictionary of New Testament Theology arată că acest cuvânt „este un apelativ fără un sens secundar negativ“. Iar în Theological Dictionary of the New Testament, de Gerhard Kittel, se spune că acest cuvânt nu denotă lipsă de respect şi nu este depreciativ. De aceea, n-ar trebui să tragem concluzia că Isus a fost nepoliticos sau lipsit de amabilitate faţă de mama sa când i s-a adresat cu apelativul „femeie“. — Matei 15:28; Luca 13:12; Ioan 4:21; 19:26; 20:13, 15.

Ce se poate spune despre expresia „ce am eu de-a face cu tine?“ După cât se pare, aceasta este o expresie ebraică uzuală ce apare de câteva ori în Biblie. De exemplu, în 2 Samuel 16:10, când îl opreşte pe Abişai să-l ucidă pe Şimei, David spune: „Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? Lăsaţi-l să blesteme, fiindcă Iehova i-a spus: «Blestemă-l pe David!»“ (NW). De asemenea, în 1 Împăraţi 17:18 citim că văduva din Sarepta i-a spus lui Ilie când a aflat că fiul ei murise: „Ce am eu [de-]a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci în amintire nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?“

Din aceste exemple biblice înţelegem că expresia „ce am eu de-a face cu tine?“ este deseori folosită nu pentru a arăta dispreţ sau aroganţă, ci pentru a arăta refuzul unei persoane de a acţiona în modul sugerat de cineva sau pentru a exprima o opinie diferită. Dar ce se poate spune despre cuvintele pe care Isus i le-a adresat Mariei?

Când Maria i-a spus lui Isus „nu au vin“, se pare că ea făcea mai mult decât să-i aducă la cunoştinţă lui Isus acest lucru. Ea îi sugera să rezolve acea problemă. Isus a folosit această expresie pentru a refuza propunerea indirectă a Mariei, iar cuvintele „încă nu mi-a sosit ceasul“, pe care le-a rostit el după aceea, ne ajută să înţelegem de ce a procedat astfel.

După ce a fost botezat şi uns cu spirit sfânt în 29 e.n., Isus a înţeles pe deplin că voinţa lui Iehova cu privire la el, în calitate de Mesia cel promis, era să-şi păstreze integritatea până la moarte, după care avea să fie înviat şi glorificat. El a spus: „Fiul omului a venit nu să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28). Când se apropia clipa morţii sale, Isus a exprimat clar această idee, spunând: „A sosit ceasul“ (Ioan 12:1, 23; 13:1). Astfel, în rugăciunea  pe care a rostit-o în noaptea dinaintea morţii sale, Isus a spus: „Tată, a sosit ceasul; glorifică-l pe fiul tău, pentru ca fiul tău să te glorifice pe tine“ (Ioan 17:1). Iar la urmă, când mulţimea a venit în Ghetsimani să-l aresteze, Isus i-a trezit din somn pe apostoli şi le-a spus: „A sosit ceasul! Iată! Fiul omului este trădat în mâinile păcătoşilor“. — Marcu 14:41.

Însă, la nunta din Cana, Isus tocmai îşi începuse ministerul în calitate de Mesia, iar „ceasul“ lui nu sosise încă. Obiectivul său principal era să înfăptuiască voinţa Tatălui său în felul şi la momentul hotărât de Tatăl şi nimeni nu putea schimba cursul vieţii sale. Când i-a transmis această idee mamei sale, Isus a fost ferm, însă în niciun caz n-a fost lipsit de respect sau de amabilitate. Maria, la rândul ei, nu s-a simţit umilită sau jignită de fiul său. De fapt, înţelegând ce voia să spună Isus, Maria le-a zis celor ce serveau la mese: „Orice vă va spune, faceţi“. Cu acea ocazie, Isus nu şi-a ignorat mama, ci a înfăptuit primul său miracol în calitate de Mesia, transformând apa într-un vin foarte bun. El a demonstrat astfel că înfăptuieşte voinţa Tatălui său, fără a rămâne indiferent la îngrijorarea mamei sale. — Ioan 2:5–11.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

Isus a fost amabil, dar ferm când i-a vorbit mamei sale