Ritualul evreiesc al îmbăierii — La originea botezului?

IOAN BOTEZĂTORUL a predicat „botezul ca simbol al căinţei“. Şi Isus le-a poruncit continuatorilor săi să facă discipoli şi să-i boteze. — Marcu 1:4; Matei 28:19.

Biblia arată că botezul creştin presupune cufundarea completă în apă. Cartea Jesus and His World însă susţine: „Ritualuri similare pot fi observate în multe religii, din trecut şi din prezent, din diferite culturi şi zone geografice“. Ea afirmă că „botezul creştin îşi are originile . . . în iudaism“. Este corectă această afirmaţie?

Bazinele pentru ritualul evreiesc al îmbăierii

În urma săpăturilor arheologice din apropierea Muntelui Templului din Ierusalim s-au descoperit aproape 100 de băi rituale, sau bazine, datând din secolele I î.e.n. şi I e.n. O inscripţie de pe o sinagogă din secolele al II-lea sau al III-lea e.n. arată că astfel de băi erau la dispoziţia „vizitatorilor care au nevoie de ele“. Alte bazine s-au descoperit în sectorul Ierusalimului locuit cândva de familii bogate şi preoţeşti. Aproape fiecare casă avea propria baie rituală.

Aceste băi erau nişte bazine dreptunghiulare tăiate în stâncă sau săpate în pământ, căptuşite cu cărămidă sau piatră şi apoi tencuite, pentru a se evita scurgerea apei. Majoritatea bazinelor măsurau aproximativ 1,8 m lăţime şi 2,7 m lungime. Pentru a direcţiona spre ele apa de ploaie, erau făcute nişte canale. Apa avea cel puţin 1,2 m adâncime pentru ca persoana, lăsându-se în jos, să se poată cufunda complet. Pe treptele care duceau în apă se construia uneori un mic perete despărţitor. Se crede că persoana, fiind necurată, intra în baia de purificare pe o parte a treptelor şi ieşea pe cealaltă parte pentru a evita orice întinare.

Băile erau folosite pentru ritualurile de purificare ale evreilor. Ce presupuneau acestea?

Legea mozaică şi tradiţia îmbăierii

Legea mozaică scotea în evidenţă necesitatea ca poporul lui Dumnezeu să fie curat atât din punct de vedere ceremonial, cât şi din  punct de vedere fizic. Întrucât existau diferite situaţii care îi făceau necuraţi din punct de vedere ceremonial, israeliţii trebuiau să se purifice îmbăindu-se şi spălându-şi hainele. — Leviticul 11:28; 14:1–9; 15:1–31; Deuteronomul 23:10, 11.

Iehova Dumnezeu este sfânt şi pur în sens absolut. De aceea, înainte de a se apropia de altar, preoţilor şi leviţilor li se cerea să-şi spele mâinile şi picioarele. Dacă nu se conformau acestor cerinţe îşi pierdeau viaţa. — Exodul 30:17–21.

Erudiţii cred că în secolul I e.n. autorităţile religioase evreieşti extinseseră cerinţele pentru purificarea preoţilor şi la neleviţi. Atât esenienii, cât şi fariseii făceau frecvent abluţiuni, sau spălări rituale. O lucrare arată că, în timpul lui Isus, „un evreu trebuia să se purifice prin ritualuri înainte de a urca la Muntele Templului, înainte de a aduce o jertfă, înainte de a primi partea cuvenită preotului dintr-o ofrandă sau cu alte ocazii similare“. Textele talmudice afirmă că persoanele trebuiau să se cufunde complet în apă.

Isus i-a mustrat pe farisei pentru accentul prea mare pe care îl puneau pe purificarea rituală. Se pare că ei practicau „diferite botezuri“, inclusiv „botezul paharelor, al urcioarelor şi al vaselor de cupru“. Isus a spus despre farisei că lăsau la o parte poruncile lui Dumnezeu pentru a-şi impune propriile tradiţii (Evrei 9:10; Marcu 7:1–9; Leviticul 11:32, 33; Luca 11:38–42). Nicăieri în Legea mozaică nu se cerea cufundarea completă a trupului.

Îşi are botezul creştin originea în ritualurile de îmbăiere practicate de evrei? Nu!

Ritualul îmbăierii şi botezul creştin

Evreii practicau ritualuri de purificare a propriei persoane. Totuşi, botezul pe care îl făcea Ioan nu avea nicio legătură cu ritualurile de îmbăiere pe care le cunoşteau evreii. Faptul că Ioan a ajuns să fie cunoscut sub numele „Botezătorul“ arată că ceea ce făcea el era diferit. Conducătorii religioşi evrei chiar au trimis la el o delegaţie ca să-l întrebe: „De ce botezi?“ — Ioan 1:25.

Purificarea cerută de Legea mozaică trebuia repetată ori de câte ori un închinător devenea necurat. În schimb, botezul lui Ioan şi cel practicat mai târziu de creştini nu trebuiau repetate. Botezul lui Ioan era o dovadă a căinţei şi a abandonării modului de viaţă din trecut. Botezul creştin simboliza faptul că o persoană i se dedica lui Dumnezeu. Creştinul se dedica o singură dată, nu de mai multe ori.

Între botezul creştin şi îmbăierea rituală care se făcea în casele preoţilor evrei şi în băile publice din apropierea Muntelui Templului nu există decât o palidă asemănare. Semnificaţia cufundării în apă este complet diferită în cele două situaţii. The Anchor Bible Dictionary face următoarea observaţie: „Majoritatea erudiţilor sunt de acord că Ioan [Botezătorul] nu a preluat, nici nu a adaptat un anumit botez practicat în cultura sa“, adică în iudaism. Acelaşi lucru se poate spune şi despre botezul practicat în congregaţia creştină.

Botezul creştin reprezintă „cererea adresată lui Dumnezeu pentru o conştiinţă bună“ (1 Petru 3:21). El simbolizează faptul că o persoană i s-a dedicat întru totul lui Iehova pentru a-I sluji ca discipol al Fiului Său. Cufundarea completă în apă este un simbol potrivit al acestei dedicări. Cufundarea în apă a persoanei reprezintă moartea faţă de modul ei de viaţă din trecut. Ridicarea din apă simbolizează readucerea ei la viaţă pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu.

Iehova Dumnezeu le oferă o conştiinţă bună celor care i se dedică astfel şi sunt botezaţi. De aceea, sub inspiraţie divină, apostolul Petru a putut să le spună colaboratorilor săi în credinţă: „[Botezul] vă salvează acum şi pe voi“. Acest lucru nu s-ar putea realiza prin niciun ritual evreiesc de îmbăiere.