Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să nu murmurăm!

Să nu murmurăm!

 Să nu murmurăm!

„Faceţi toate lucrurile fără murmure.“ — FILIPENI 2:14.

1, 2. Ce i-a îndemnat apostolul Pavel pe creştinii din Filipi şi din Corint, şi de ce?

ÎN SECOLUL I, apostolul Pavel a scris sub inspiraţie divină o scrisoare congregaţiei din Filipi. El i-a lăudat mult pe colaboratorii săi în credinţă din acest oraş pentru generozitatea şi zelul lor şi, de asemenea, şi-a exprimat bucuria pentru lucrările lor bune. Totuşi, Pavel le-a reamintit ‘să facă toate lucrurile fără murmure’ (Filipeni 2:14). De ce le-a dat apostolul acest îndemn?

2 Pavel ştia ce efect pot avea murmurele. Cu câţiva ani mai înainte, el îi amintise congregaţiei din Corint cât de periculos poate fi faptul de a murmura. Pavel a arătat că, în pustiu, israeliţii l-au mâniat de multe ori pe Iehova. Cum? Dorindu-şi lucruri dăunătoare, practicând idolatria şi fornicaţia, punându-l pe Iehova la încercare şi murmurând. Pavel i-a îndemnat pe corinteni să înveţe din aceste exemple. El a scris: „Nici să nu murmuraţi, cum au murmurat unii dintre ei, astfel că au pierit prin distrugătorul“. — 1 Corinteni 10:6–11.

3. De ce este util să analizăm acest subiect?

3 Noi, slujitorii de azi ai lui Iehova, avem un spirit asemănător cu al membrilor congregaţiei din Filipi. Suntem zeloşi pentru lucrări excelente şi avem iubire între noi (Ioan 13:34, 35). Gândindu-ne la necazurile pe care murmurele i le-au pricinuit poporului lui Dumnezeu în trecut, putem spune că avem motive întemeiate să dăm ascultare îndemnului: „Faceţi toate lucrurile fără murmure“. Să analizăm acum câteva situaţii prezentate în Scripturi în care s-a murmurat. Apoi vom vedea ce putem face pentru ca murmurele să nu ne pricinuiască şi nouă necazuri.

 O adunare rea murmură împotriva lui Iehova

4. Cum au murmurat israeliţii când erau în pustiu?

4 Cuvântul ebraic care înseamnă „a murmura, a se plânge, a cârti sau a mormăi“ este folosit în Biblie în contextul evenimentelor care au avut loc în cei 40 de ani petrecuţi de israeliţi în pustiu. Fiind uneori nemulţumiţi de situaţia în care se aflau, israeliţii murmurau. De exemplu, la numai câteva săptămâni de la eliberarea lor din Egipt, „toată adunarea fiilor lui Israel s-a plâns împotriva lui Moise şi a lui Aaron“. Israeliţii s-au plâns de hrană, spunând: „Cum de n-am murit loviţi de mâna DOMNULUI în ţara Egiptului, când stăteam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta“. — Exodul 16:1–3.

5. Împotriva cui au murmurat, de fapt, israeliţii?

5 În realitate, Iehova s-a îngrijit de israeliţi în pustiu, dându-le cu iubire hrană şi apă. Poporul nu a fost niciodată în pericol să moară de foame. Însă, lăsându-se dominaţi de un spirit de nemulţumire, israeliţii şi-au exagerat problemele şi au început să murmure. Deşi s-au plâns de Moise şi de Aaron, din punctul de vedere al lui Iehova nemulţumirea poporului era, de fapt, îndreptată împotriva Sa. Moise le-a spus israeliţilor: „Iehova a auzit murmurele voastre, cu care murmuraţi împotriva lui. Căci ce suntem noi? Murmurele voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva lui Iehova“ (NW). — Exodul 16:4–8.

6, 7. Potrivit textului din Numeri 14:1–3, în ce fel se schimbase atitudinea israeliţilor?

6 Nu a trecut mult şi israeliţii au murmurat din nou. Moise a trimis 12 bărbaţi să spioneze Ţara Promisă. La întoarcere, zece dintre ei au prezentat un raport negativ. Cu ce rezultat? „Toţi fiii lui Israel au murmurat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi toată adunarea le-a zis: «De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? Pentru ce ne duce DOMNUL în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar soţiile noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?».“ — Numeri 14:1–3.

7 Cât de mult se schimbase spiritul israeliţilor! Când au fost eliberaţi din Egipt şi au fost salvaţi la Marea Roşie, ei şi-au exprimat recunoştinţa faţă de Iehova prin cântări de laudă (Exodul 15:1–21). Însă, când au întâmpinat dificultăţi în pustiu şi le-a fost frică de canaaniţi, în inima israeliţilor spiritul de nemulţumire a luat locul recunoştinţei. În loc să-i mulţumească lui Dumnezeu că erau liberi, israeliţii îl acuzau că trăiau în sărăcie. Murmurând, ei au arătat că nu erau recunoscători pentru darurile de la Iehova. Nu e de mirare că Dumnezeu a spus: „Până când voi lăsa această rea adunare să murmure împotriva Mea?“ — Numeri 14:27; 21:5.

Murmure în secolul I

8, 9. Menţionaţi câteva situaţii consemnate în Scripturile greceşti creştine în care s-a murmurat.

8 Până acum am vorbit despre grupuri de oameni care, după cât se pare, şi-au exprimat cu glas tare nemulţumirea. Însă, în 32 e.n., când Isus Cristos a fost la Ierusalim la Sărbătoarea Colibelor, „se vorbea mult în şoaptă despre el prin mulţimi“ (Ioan 7:12, 13, 32). Evreii şuşoteau, unii spunând că Isus era un om bun, iar alţii negând acest lucru.

9 Altă dată, Isus şi discipolii săi erau oaspeţii lui Levi, sau Matei, un încasator de impozite. „Fariseii şi scribii lor au început să murmure împotriva discipolilor săi, zicând: «De ce mâncaţi şi beţi cu încasatorii de impozite şi cu păcătoşii?»“ (Luca 5:27–30). Ceva mai târziu, în Galileea, „iudeii au început . . . să murmure împotriva lui [Isus] pentru că spusese: «Eu sunt pâinea care a coborât din cer»“.  Chiar şi unii dintre continuatorii lui Isus s-au simţit jigniţi când au auzit aceste cuvinte şi au început să murmure. — Ioan 6:41, 60, 61.

10, 11. De ce au murmurat iudeii vorbitori de limbă greacă, şi ce pot învăţa bătrânii creştini din modul în care a fost remediată situaţia respectivă?

10 La scurt timp după Penticosta din anul 33 e.n. au apărut din nou murmure, de data aceasta însă cu un deznodământ mai favorabil. Mulţi discipoli recent convertiţi care veniseră din afara Israelului se bucurau în acea perioadă de ospitalitatea colaboratorilor în credinţă din Iudeea. S-au ivit însă nişte probleme cu privire la împărţirea unor ajutoare. Biblia spune: „Au apărut murmure din partea iudeilor vorbitori de limbă greacă împotriva iudeilor vorbitori de limbă ebraică, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică“. — Faptele 6:1.

11 Creştinii care au murmurat cu această ocazie nu erau asemenea israeliţilor din pustiu. Da, iudeii vorbitori de limbă greacă nu şi-au exprimat cu egoism nemulţumirea faţă de propria situaţie. Ei au îndreptat atenţia asupra faptului că unele văduve nu primiseră ajutorul de care aveau nevoie. În plus, creştinii care au murmurat nu au semănat discordie, nici nu au vociferat împotriva lui Iehova. Ei au vorbit cu apostolii despre nemulţumirea lor, iar aceştia au luat imediat măsuri pentru a remedia situaţia, întrucât plângerile erau justificate. Ce exemplu demn de imitat le-au lăsat apostolii bătrânilor creştini de azi! Aceşti păstori spirituali au grijă ‘să nu îşi astupe urechea la strigătul săracului’. — Proverbele 21:13; Faptele 6:2–6.

Să fim atenţi la influenţa corozivă a murmurelor

12, 13. a) Cum am putea arăta printr-o ilustrare ce efect au murmurele? b) Din ce cauză ar putea începe cineva să murmure?

12 Majoritatea exemplelor biblice pe care le-am analizat arată că poporul din trecut al lui Dumnezeu a avut mult de suferit din cauza murmurelor. Este bine, aşadar, să medităm cu seriozitate la influenţa corozivă pe care murmurele le-ar putea avea şi în prezent. Următoarea ilustrare ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine această idee. Multe metale au o tendinţă firească de a rugini. Dacă primele pete de rugină sunt ignorate, metalul poate ajunge să ruginească atât de tare, încât obiectul respectiv să nu mai poată fi folosit. Nenumărate automobile ajung la fier vechi nu din cauza unei defecţiuni, ci din cauză că metalul este atât de ruginit, încât automobilul nu mai prezintă siguranţă. Cum putem aplica această ilustrare la murmure?

13 Aşa cum anumite metale tind să ruginească, tot aşa oamenii imperfecţi au tendinţa să se plângă. Trebuie să fim atenţi să depistăm în noi înşine orice manifestare de acest fel. Şi aşa cum umezeala şi aerul sărat accelerează ruginirea, tot aşa necazurile pot accentua tendinţa de a murmura. Din cauza stresului, o mică supărare se poate transforma într-o mare nemulţumire. Pe măsură ce condiţiile din aceste ultime zile se înrăutăţesc, probabil că se vor înmulţi şi motivele de nemulţumire (2 Timotei 3:1–5). Astfel, un slujitor al lui Iehova ar putea începe să murmure împotriva altuia. Totul ar putea pleca de la un lucru mic, de exemplu de la o nemulţumire cu privire la slăbiciunile, capacităţile sau privilegiile cuiva.

14, 15. De ce trebuie să ţinem sub control tendinţa de a ne plânge?

14 Indiferent care ar fi motivul supărării noastre, dacă nu ţinem sub control tendinţa de a ne plânge, aceasta ar putea genera în noi spiritul de nemulţumire şi, astfel, ne-am putea face un obicei din a murmura. Da, murmurele care au un efect coroziv în sens spiritual ne-ar putea ruina complet. Când israeliţii au murmurat şi s-au plâns de viaţa din pustiu, ei au ajuns până acolo încât l-au învinuit pe Iehova (Exodul 16:8). Fie ca nouă să nu ni se întâmple niciodată aşa ceva!

 15 Tendinţa metalului de a rugini poate fi redusă dacă este acoperit cu un strat de vopsea anticorozivă şi dacă petele de rugină sunt înlăturate imediat. În mod asemănător, dacă depistăm în noi înşine tendinţa de a ne plânge, o putem ţine sub control prin rugăciune şi eforturi conştiente. În ce fel?

Să privim lucrurile din punctul de vedere al lui Iehova

16. Cum putem depăşi tendinţa de a ne plânge?

16 Când murmurăm, ne concentrăm asupra noastră şi a necazurilor noastre şi pierdem din vedere binecuvântările de care avem parte ca Martori ai lui Iehova. Dacă avem tendinţa de a ne plânge şi vrem să o depăşim, trebuie să păstrăm viu în minte aceste binecuvântări. De exemplu, fiecare dintre noi are marea onoare de a purta numele personal al lui Dumnezeu, Iehova (Isaia 43:10). Putem cultiva relaţii de prietenie cu el şi putem să-i vorbim în orice moment celui ‘care ascultă rugăciunea’ (Psalmul 65:2; Iacov 4:8). Viaţa noastră are un sens real fiindcă înţelegem controversa suveranităţii universale şi ştim că avem privilegiul de a-i rămâne loiali lui Dumnezeu (Proverbele 27:11). Putem participa cu regularitate la predicarea veştii bune despre Regat (Matei 24:14). Având credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, ne bucurăm de o conştiinţă curată (Ioan 3:16). Iată doar câteva dintre binecuvântările de care avem parte indiferent de problemele pe care trebuie să le înfruntăm.

17. De ce trebuie să ne străduim să privim lucrurile din punctul de vedere al lui Iehova chiar şi atunci când avem motive întemeiate să ne plângem?

17 Să încercăm deci să privim lucrurile din punctul de vedere al lui Iehova, nu doar din punctul nostru de vedere. Psalmistul David s-a rugat astfel: „Fă-mă să cunosc căile Tale, DOAMNE, învaţă-mă cărările Tale!“ (Psalmul 25:4). Când avem un motiv întemeiat să ne plângem, să fim siguri că Iehova cunoaşte problema respectivă. El ar putea să o rezolve imediat. Atunci, de ce permite el uneori ca dificultăţile să continue? Un motiv ar putea fi acela de a ne ajuta să cultivăm calităţi preţioase, precum răbdarea, perseverenţa, credinţa şi îndelunga-răbdare. — Iacov 1:2–4.

18, 19. Daţi un exemplu care arată ce efect poate avea faptul de a suporta neplăcerile fără să ne plângem.

18 Faptul de a suporta neplăcerile fără să ne plângem nu numai că ne ajută să ne rafinăm personalitatea, dar îi şi impresionează pe cei care observă cum ne comportăm. În 2003, un grup de Martori ai lui Iehova din Germania au mers cu autocarul la un congres din Ungaria. Şoferul autocarului nu era Martor şi nu prea-l încânta ideea de a fi zece zile în preajma Martorilor. Dar, la sfârşitul călătoriei, şi-a schimbat complet părerea. De ce?

19 Pe drum au apărut unele situaţii neplăcute. Dar Martorii nu s-au plâns deloc. Şoferul a spus apoi că acesta a fost cel mai bun grup de pasageri pe care-i avusese până atunci! El chiar a promis că, data următoare când avea să fie vizitat de Martori, îi va invita în casă şi va asculta cu atenţie mesajul lor. Ce impresie bună au lăsat aceşti pasageri deoarece ‘au făcut toate lucrurile fără murmure’!

 Iertarea promovează unitatea

20. De ce trebuie să ne iertăm unii pe alţii?

20 Dar cum vom proceda în cazul în care avem motive să ne plângem de un colaborator în credinţă? Dacă este vorba despre o problemă gravă, trebuie să aplicăm principiile ce se desprind din cuvintele lui Isus consemnate în Matei 18:15–17. Însă nu va fi întotdeauna necesar să procedăm aşa, deoarece majoritatea motivelor de nemulţumire au legătură cu chestiuni minore. De ce să nu considerăm situaţia respectivă o ocazie de a ne dovedi iertători? Pavel a scris: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia. Aşa cum Iehova v-a iertat cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi. Dar, pe lângă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubirea, pentru că este o legătură perfectă a unirii“ (Coloseni 3:13, 14). Putem face loc iertării în inima noastră? Să ne gândim la Iehova: Nu are el motive întemeiate să fie nemulţumit de noi? Şi totuşi, de repetate ori el ne arată compasiune şi ne iartă.

21. Ce efect ar putea avea murmurele asupra celor ce le aud?

21 Indiferent care ar fi motivul nemulţumirii noastre, problema nu se va rezolva dacă murmurăm. Termenul ebraic tradus prin „a murmura“ poate însemna şi „a mormăi“. Foarte probabil că nu ne simţim în largul nostru cu cineva care mormăie mereu şi, prin urmare, încercăm să-l ţinem la distanţă. La fel s-ar putea simţi şi cei care ne-ar asculta pe noi când murmurăm. Da, s-ar putea simţi atât de penibil, încât să-şi dorească să nu mai fie în preajma noastră. Murmurele pot capta atenţia, dar fără îndoială nu pot câştiga inima!

22. Ce a scris o tânără despre Martorii lui Iehova?

22 Dispoziţia de a ierta promovează unitatea, lucru preţuit de poporul lui Iehova (Psalmul 133:1–3). Într-o ţară europeană, o tânără de 17 ani de religie catolică a scris filialei Martorilor  lui Iehova pentru a-şi exprima admiraţia faţă de Martori. Iată ce a scris ea printre altele: „Este singura organizaţie ai cărei membri nu sunt dezbinaţi de ură, lăcomie, intoleranţă, egoism sau conflicte“.

23. Ce vom analiza în articolul următor?

23 Recunoştinţa pentru toate binecuvântările spirituale pe care le primim ca închinători ai Dumnezeului adevărat, Iehova, ne va ajuta să promovăm unitatea şi să nu murmurăm împotriva altora când e vorba de chestiuni personale. În următorul articol se va arăta în ce fel cultivarea unor calităţi plăcute lui Dumnezeu ne va feri de o formă şi mai periculoasă pe care o pot îmbrăca murmurele, şi anume murmurele împotriva părţii pământeşti a organizaţiei lui Iehova.

Vă amintiţi?

• Ce înseamnă a murmura?

• Ce ilustrare ne poate ajuta să înţelegem efectul murmurelor?

• Cum putem depăşi tendinţa de a murmura?

• În ce fel dispoziţia de a ierta ne poate împiedica să murmurăm?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Israeliţii au murmurat de fapt împotriva lui Iehova!

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Te străduieşti să priveşti lucrurile din punctul de vedere al lui Iehova?

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Iertarea promovează unitatea creştină