Salt la conţinut

Salt la cuprins

În căutarea drumului spre cunoaştere

În căutarea drumului spre cunoaştere

 În căutarea drumului spre cunoaştere

„IGNORANŢA nu e mai presus de cunoaştere“, a afirmat Laura Fermi, soţia renumitului fizician Enrico Fermi. Unii poate nu sunt de acord cu această idee, susţinând că dacă nu ştii, nu suferi. Majoritatea însă cred că aceste cuvinte se dovedesc adevărate nu doar în domeniul cercetării ştiinţifice, ci şi în alte aspecte ale vieţii. Ignoranţa, înţeleasă ca necunoaştere a adevărului, a lăsat secole la rând omenirea pradă întunericului intelectual, moral şi spiritual. — Efeseni 4:18.

Oamenii caută calea spre cunoaştere. Ei vor să ştie de ce existăm şi ce ne rezervă viitorul. În dorinţa lor de cunoaştere, au ales nenumărate căi. Să ne oprim la câteva dintre ele.

Religia

Potrivit tradiţiei budiste, Siddhārtha Gautama, fondatorul budismului, era adânc mâhnit din pricina suferinţei umane şi a morţii. El i-a rugat pe învăţătorii religioşi hinduşi să-l ajute să descopere „calea spre adevăr“. Unii i-au recomandat yoga şi renegarea de sine dusă la extrem. Gautama a ales în cele din urmă meditaţia, considerând-o calea spre adevărata cunoaştere.

Alţii au luat droguri halucinogene. Membrii Bisericii Amerindienilor, de pildă, au spus despre peyote — cactus ce conţine o substanţă halucinogenă — că „dezvăluie cunoştinţa tainică“.

Filozoful francez Jean-Jacques Rousseau, care a trăit în secolul al XVIII-lea, credea că orice om sincer care caută adevărul poate primi revelaţii divine. În ce fel? Ascultând „ce îi spune Dumnezeu inimii“. Aşadar, gândurile şi sentimentele, adică ceea ce simţi, sunt „un ghid demn de încredere în acest imens labirint al concepţiilor omeneşti“, a spus Rousseau. — History of Western Philosophy, de Bertrand Russell.

Raţiunea

Mulţi dintre cei ce-au trăit pe vremea lui Rousseau s-au opus făţiş acestei idei. De pildă, Voltaire, compatriotul său, susţinea că, în loc să le deschidă oamenilor calea spre cunoaştere, religia a cufundat Europa în ignoranţă, superstiţie şi intoleranţă de-a lungul veacurilor numite de istorici Evul Mediu.

Voltaire a fost reprezentantul curentului raţionalist european, iluminismul. Adepţii lui au pornit de la ideile vechilor greci, potrivit cărora raţiunea şi ştiinţa sunt cheia adevăratei cunoaşteri. Alt reprezentant  al curentului raţionalist, Bernard de Fontenelle, susţinea că raţiunea şi numai raţiunea, va deschide calea omenirii spre „un secol tot mai luminat, faţă de care veacurile trecute se cufundă în întuneric“. — Encyclopædia Britannica.

Acestea sunt doar câteva dintre ideile contradictorii privind calea spre cunoaştere. Există, într-adevăr, un „ghid demn de încredere“ spre care ne-am putea îndrepta pentru a găsi adevărul? Vă invităm să citiţi în acest sens următorul articol.

[Legenda fotografiei/ilustraţiilor de la pagina 3]

În căutarea cunoaşterii, Gautama (Buddha), Rousseau şi Voltaire au ales căi diferite