Salt la conţinut

Salt la cuprins

O lecţie despre mândrie şi umilinţă

O lecţie despre mândrie şi umilinţă

 O lecţie despre mândrie şi umilinţă

UN EPISOD din viaţa regelui David — mai precis, după ce David a cucerit Ierusalimul, făcându-l capitala sa — subliniază diferenţa dintre adevărata umilinţă şi mândria plină de răutate. David îl considera pe Iehova adevăratul Rege al Israelului; astfel, arca legământului, care simboliza prezenţa lui Dumnezeu, a fost adusă în oraş la porunca regelui. Acest eveniment era foarte important pentru David, motiv pentru care, în timp ce mergea în urma preoţilor care purtau arca, el şi-a manifestat bucuria înaintea tuturor. Locuitorii Ierusalimului l-au văzut pe regele lor „sărind“ şi ‘jucând din răsputeri’. — 1 Cronici 15:15, 16, 29; 2 Samuel 6:11–16.

Însă, Mical, soţia lui David, nu a luat parte la această procesiune plină de bucurie. Ea privea de la fereastră şi, în loc să se bucure de modul în care David îi aducea laude lui Iehova, ea a început să-l ‘dispreţuiască în inima ei’ (2 Samuel 6:16). De ce avea Mical astfel de sentimente? După cât se pare, ea acorda o prea mare importanţă statutului ei de fiică a primului rege al Israelului, Saul, iar acum de soţie a celui de-al doilea rege. Probabil, ea considera că regele, soţul ei, nu ar fi trebuit să se coboare la nivelul oamenilor de rând sărbătorind la fel ca ei. Aceste sentimente de trufie reies din modul în care l-a întâmpinat pe David când a venit acasă. Mical i-a spus cu sarcasm: „Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel, descoperindu-se înaintea slujnicelor slujitorilor lui, cum s-ar descoperi fără ruşine un om de nimic!“ — 2 Samuel 6:20.

Cum a reacţionat David la această critică? David a mustrat-o pe Mical spunând că Iehova îl respinsese pe tatăl ei Saul, în favoarea lui, după care a adăugat: „Mă voi arăta şi mai de nimic decât de data asta şi mă voi umili în ochii mei; totuşi voi fi onorat [sunt hotărât să mă glorific, NW] în faţa slujnicelor de care vorbeşti“. — 2 Samuel 6:21, 22.

Da, David era hotărât să-i slujească în continuare lui Iehova cu umilinţă. Această atitudine a lui David ne ajută să înţelegem de ce Iehova a spus despre el că era „un om după inima Lui“ (Faptele 13:22; 1 Samuel 13:14). De fapt, David imita exemplul suprem de umilinţă — cel al lui Iehova Dumnezeu însuşi. Este interesant că expresia pe care a folosit-o David când i-a spus lui Mical „mă voi umili“ provine din rădăcina unui verb ebraic care este folosit şi pentru a descrie modul în care vede Dumnezeu omenirea. Deşi Iehova este cea mai importantă Persoană din univers, în Psalmul 113:6, 7 se spune că Iehova „se coboară [la nivelul cuiva aflat pe o scară socială inferioară, neţinând cont de poziţia sau de demnitatea sa] să privească peste ceruri şi peste pământ . . . El ridică pe sărac din ţărână, înalţă pe cel lipsit din gunoi“.

Întrucât Iehova este umil, nu e de mirare că el urăşte „ochii trufaşi“ ai oamenilor mândri (Proverbele 6:16, 17). Fiindcă a manifestat această trăsătură negativă şi nu a dat dovadă de respect faţă de regele ales de Dumnezeu, lui Mical nu i s-a acordat privilegiul de a-i naşte lui David un fiu. A murit fără să aibă copii. Ce lecţie importantă pentru noi! Toţi cei care vor să se bucure de favoarea lui Dumnezeu trebuie să pună în aplicare următoarele cuvinte: „Să vă încingeţi cu umilinţă a minţii unii faţă de alţii, deoarece Dumnezeu li se opune celor orgolioşi, dar le dă bunătate nemeritată celor umili“. — 1 Petru 5:5.