Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

De ce, potrivit Legii mozaice, unele aspecte normale ale sexualităţii îi făceau pe oameni „necuraţi“?

Dumnezeu este cel care i-a înzestrat pe oameni cu capacităţi sexuale, atât pentru reproducerea familiei umane, cât şi spre delectarea cuplurilor căsătorite (Geneza 1:28; Proverbele 5:15–18). Totuşi, în cartea Leviticul, capitolele 12 şi 15, găsim norme detaliate referitoare la necurăţia cauzată de emisiile seminale, menstruaţie şi naştere (Leviticul 12:1–6; 15:16–24). Aceste legi date israeliţilor din antichitate promovau un stil de viaţă sănătos, susţineau norme morale înalte şi scoteau în evidenţă caracterul sacru al sângelui, precum şi necesitatea ispăşirii păcatelor.

Cerinţele Legii mozaice referitoare la sexualitate aveau în vedere, printre altele, sănătatea comunităţii evreieşti. Iată ce se spune în cartea The Bible and Modern Medicine: „Interzicerea relaţiilor sexuale în perioada ciclului menstrual s-a dovedit a fi benefică atât în prevenirea unor boli cu transmitere sexuală . . ., cât şi în prevenirea apariţiei şi dezvoltării cancerului cervical“. Astfel de legi ocroteau poporul lui Dumnezeu de unele boli necunoscute şi imposibil de diagnosticat la vremea aceea. Igiena sexuală corespunzătoare contribuia la creşterea numerică a naţiunii pe care Dumnezeu o binecuvântase promiţându-i că se va înmulţi şi va prospera (Geneza 15:5; 22:17). Totodată, aceste legi ocroteau sănătatea emoţională a membrilor poporului lui Dumnezeu. Respectându-le, soţii şi soţiile învăţau să-şi ţină sub control impulsurile sexuale.

Cu toate acestea, problema cea mai serioasă legată de necurăţia cauzată de unele aspecte ale sexualităţii era cea referitoare la scurgerea sau pierderea de sânge. Legile divine referitoare la sânge îi conştientizau pe israeliţi atât de caracterul sacru al sângelui, cât şi de rolul special al sângelui în închinarea adusă lui Iehova: în jertfe şi în ispăşirea păcatelor. — Leviticul 17:11; Deuteronomul 12:23, 24, 27.

Prin urmare, prevederile detaliate ale Legii în acest domeniu au o strânsă legătură cu imperfecţiunea umană. Israeliţii ştiau că, după ce au păcătuit, Adam şi Eva nu au putut avea copii perfecţi. Toţi descendenţii lor urmau să suporte efectele păcatului moştenit, adică imperfecţiunea şi moartea (Romani 5:12). Din această cauză, părinţii le puteau transmite copiilor numai o viaţă imperfectă şi păcătoasă, chiar dacă organele de reproducere au fost create pentru a perpetua viaţa perfectă prin instituţia căsătoriei.

Cerinţele Legii referitoare la purificare aveau, aşadar, să le reamintească israeliţilor nu numai că păcatul se transmitea ereditar, ci şi că era necesară o jertfă de răscumpărare pentru acoperirea păcatelor şi pentru restabilirea perfecţiunii umane. Evident, jertfele de animale pe care le ofereau ei nu au atins aceste obiective (Evrei 10:3, 4). Scopul Legii mozaice era acela de a-i îndruma spre Cristos şi de a-i ajuta să înţeleagă că adevărata iertare era posibilă numai prin intermediul jertfei umane perfecte a lui Isus, cu perspectiva vieţii veşnice pentru slujitorii fideli. — Galateni 3:24; Evrei 9:13, 14.