Salt la conţinut

Salt la cuprins

Singura speranţă!

Singura speranţă!

 Singura speranţă!

UN BĂRBAT pe nume Lazăr şi surorile lui Marta şi Maria locuiesc în Betania, o localitate aflată la circa 3 kilometri de Ierusalim. Ei sunt prieteni ai lui Isus. Într-o zi, când Isus nu se află în Betania, Lazăr se îmbolnăveşte foarte grav. Îngrijorate de starea lui, surorile lui Lazăr trimit să-l anunţe pe Isus. După un timp de la primirea veştii, Isus porneşte spre Betania. Pe drum, el le spune discipolilor săi că merge să-l trezească pe Lazăr din somn. La început, discipolii nu înţeleg la ce se referă Isus, de aceea, el clarifică lucrurile spunând: „Lazăr a murit“. — Ioan 11:1–14.

Când ajunge la mormântul lui Lazăr, Isus cere mai întâi să se dea la o parte piatra de la intrarea în mormânt. După ce se roagă cu voce tare, porunceşte: „Lazăr, vino afară!“ Şi Lazăr iese afară. Bărbatul care murise de patru zile a fost înviat. — Ioan 11:38–44.

Relatarea despre Lazăr arată că învierea este speranţa sigură pentru cei morţi. Însă chiar s-a întâmplat în realitate miracolul învierii lui Lazăr? Biblia îl prezintă ca pe un fapt real. Citiţi relatarea consemnată în Ioan 11:1–44 şi veţi vedea cât de realiste sunt detaliile. Cine contestă miracolul învierii lui Lazăr pune, de fapt, la îndoială veridicitatea tuturor miracolelor consemnate în Biblie, inclusiv învierea lui Isus Cristos. Iar „dacă Cristos nu a fost sculat din morţi“, spune Biblia, „credinţa voastră este inutilă“ (1 Corinteni 15:17). Aşadar, învierea este o doctrină biblică fundamentală (Evrei 6:1, 2). Însă ce se înţelege prin termenul „înviere“?

Ce se înţelege prin „înviere“?

Cuvântul „înviere“ apare în Scripturile greceşti creştine de peste 40 de ori. El este traducerea unui cuvânt grecesc care înseamnă literalmente „acţiunea de a se ridica din nou“. Echivalentul său ebraic înseamnă „revenire la viaţă a morţilor“. Însă ce anume este înviat? În nici un caz corpul, care se descompune şi se întoarce în ţărâna pământului. De fapt, nu este vorba de o înviere a aceluiaşi corp, ci a aceleiaşi persoane. Astfel, învierea implică restabilirea caracteristicilor personale ale individului — trăsăturile de personalitate, trecutul şi toate celelalte detalii care îl caracterizează ca persoană.

Iehova Dumnezeu are o memorie perfectă şi îşi poate aminti fără nici o dificultate caracteristicile celor care au murit (Isaia 40:26). Întrucât este Sursa vieţii, Iehova poate cu uşurinţă să readucă la viaţă aceeaşi persoană într-un corp nou (Psalmul 36:9). Mai mult, Biblia spune că lui Iehova Dumnezeu „îi este dor“ de lucrarea mâinilor sale şi doreşte nespus să-i aducă la viaţă pe cei care au murit (Iov 14:14, 15). Cât de bucuroşi ar trebui să fim că Iehova are nu numai puterea, ci şi dorinţa de a-i readuce la viaţă pe morţi!

Şi Isus Cristos are un rol important în învierea morţilor. După mai bine de un an de la începerea ministerului său, Isus a spus: „Aşa cum Tatăl scoală morţii şi îi face vii, tot aşa şi Fiul îi face vii pe aceia pe care vrea el“ (Ioan 5:21). Nu este miracolul învierii lui Lazăr o dovadă că Isus Cristos are puterea, dar şi dorinţa, de a învia morţii?

Ce putem spune despre concepţia potrivit căreia ceva din interiorul omului continuă să trăiască după moarte? Învăţătura despre înviere şi ideea nemuririi sufletului sau a spiritului uman sunt, de fapt, incompatibile. Dacă ceva din om ar supravieţui morţii, ce  nevoie ar mai fi de înviere? Marta, sora lui Lazăr, nu credea că fratele ei a continuat să existe după moarte într-un domeniu spiritual, ci credea în înviere. Când Isus i-a zis: „Fratele tău se va ridica“, Marta a răspuns: „Ştiu că se va ridica la înviere în ultima zi“ (Ioan 11:23, 24). În plus, când a fost readus la viaţă, Lazăr nu a povestit nimic despre o viaţă de apoi. El fusese pur şi simplu mort. Biblia afirmă: „Cei morţi nu ştiu nimic . . . În Locuinţa Morţilor, . . . nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. — Eclesiastul 9:5, 10.

Aşadar, potrivit Bibliei, singura speranţă pentru morţi este învierea. Însă dintre toţi oamenii care au murit, cine va fi înviat şi unde?

Cine va fi înviat?

„Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa [a lui Isus] şi vor ieşi afară“, a spus Isus (Ioan 5:28, 29). Potrivit acestei promisiuni, cei din mormintele de amintire, adică cei care sunt în memoria lui Iehova, vor fi înviaţi. Prin urmare, întrebarea este: Dintre toţi cei care au murit, cine se află în memoria lui Dumnezeu având perspectiva de a fi înviaţi?

În capitolul 11 din cartea biblică Evrei sunt enumerate numele unor bărbaţi şi femei care i-au slujit cu fidelitate lui Dumnezeu. Aceştia, precum şi slujitorii loiali ai lui Dumnezeu care au murit în timpurile moderne vor fi înviaţi. Însă ce se va întâmpla cu cei care nu au respectat normele de dreptate ale lui Dumnezeu, probabil din lipsă de cunoştinţă? Se află şi ei în memoria lui Dumnezeu? Mulţi dintre ei, da, deoarece Biblia promite: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“. — Faptele 24:15.

Cu toate acestea, nu toţi oamenii care au trăit de-a lungul timpului vor fi înviaţi. Biblia afirmă: „Dacă practicăm păcatul în mod intenţionat după ce am primit cunoştinţa exactă a adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci există o anumită aşteptare înfricoşătoare a judecăţii“ (Evrei  10:26, 27). Unii au comis păcate de neiertat. Ei nu se află în Hades (mormântul comun al omenirii), ci în Gheena, locul simbolic al distrugerii eterne (Matei 23:33). Totuşi, trebuie să fim atenţi să nu facem speculaţii dacă o persoană va fi sau nu înviată. Această judecată îi aparţine lui Dumnezeu. El ştie cine se află în Hades şi cine se află în Gheenă. În ce ne priveşte, este important să ne trăim viaţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.

Învierea la viaţă cerească — Pentru cine?

Cea mai remarcabilă înviere a fost învierea lui Isus Cristos. El a fost ‘dat morţii în carne, dar a fost făcut viu în spirit’ (1 Petru 3:18). Nici un om nu mai fusese înviat în acest fel înainte. Însuşi Isus a spus: „Nici un om nu a urcat la cer în afară de cel care a coborât din cer, Fiul omului“ (Ioan 3:13). Într-adevăr, Fiul omului a fost primul înviat ca persoană spirituală (Faptele 26:23). Însă aveau să urmeze şi alţii. Scripturile spun: „Fiecare în propria sa categorie: Cristos, primul rod, apoi cei care îi aparţin Cristosului, pe parcursul prezenţei sale“. — 1 Corinteni 15:23.

Un mic grup de oameni — „cei care îi aparţin Cristosului“ — sunt înviaţi la viaţă cerească cu un scop special (Romani 6:5). Ei vor domni împreună cu Cristos ca „regi peste pământ“ (Revelaţia 5:9, 10). Mai mult, ei vor sluji ca preoţi, în sensul că vor lua parte la înlăturarea efectelor păcatului moştenit de oameni de la primul om, Adam (Romani 5:12). Cei care guvernează împreună cu Cristos ca regi şi preoţi sunt în număr de 144 000 (Revelaţia 14:1, 3). Ce fel de corp primesc ei la înviere? „Un corp spiritual“, spune Biblia, pentru a putea trăi în cer. — 1 Corinteni 15:35, 38, 42–45.

Când are loc învierea la viaţă cerească? Potrivit cu 1 Corinteni 15:23, „pe parcursul prezenţei [lui Cristos]“. Evenimentele mondiale din 1914 încoace arată fără echivoc că, în acest an, au început atât prezenţa lui Cristos, cât şi „încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 24:3–7). Prin urmare, avem motive să credem că învierea creştinilor fideli la viaţă cerească a început deja, deşi, bineînţeles, într-un mod invizibil ochilor umani. Aceasta înseamnă că apostolii şi creştinii din secolul I au fost ridicaţi la viaţă cerească. Ce se poate spune însă despre creştinii care trăiesc în prezent şi care au speranţa sigură, de la Dumnezeu, de a domni cu Cristos în cer? Ei vor fi sculaţi „într-o clipeală de ochi“, adică imediat după ce mor (1 Corinteni 15:52). Întrucât învierea celor din micul grup de 144 000 are loc înaintea învierii numărului mare de oameni ce vor fi readuşi la viaţă pe pământ, ea este numită „învierea timpurie“ şi „prima înviere“. — Filipeni 3:11; Revelaţia 20:6.

Cine va fi înviat la viaţă pe pământ?

Potrivit Scripturilor, marea majoritate a celor care au murit vor fi înviaţi pe pământ (Psalmul 37:29; Matei 6:10). Descriind impresionanta viziune a învierii, apostolul Ioan a spus: „Şi marea i-a dat înapoi pe morţii care erau în ea, şi moartea şi Hadesul i-au dat înapoi pe morţii care erau în ele; şi au fost judecaţi fiecare în parte potrivit faptelor lor. Iar moartea şi Hadesul au fost azvârlite în lacul de foc. Aceasta înseamnă moartea a doua: lacul de foc“ (Revelaţia 20:11–14). Cei ce sunt în Hades, sau Şeol, — mormântul comun al omenirii — se află în memoria lui Dumnezeu. Fiecare dintre ei va fi eliberat din strânsoarea morţii (Psalmul 16:10; Faptele 2:31). Şi fiecare va fi judecat după faptele pe care le va face după ce va fi înviat. Ce se va întâmpla atunci cu moartea şi Hadesul? Vor fi aruncate în „lacul de foc“. Aceasta înseamnă că oamenii nu vor  mai muri niciodată din cauza păcatului lui Adam.

Gândiţi-vă câtă bucurie simte o persoană care a pierdut pe cineva drag în moarte când învaţă despre promisiunea învierii! Câtă bucurie trebuie să fi simţit văduva din Nain când Isus l-a înviat pe singurul ei fiu (Luca 7:11–17)! Despre părinţii fetiţei de 12 ani pe care a readus-o la viaţă Isus, Biblia spune că „îndată . . . au fost copleşiţi de o mare exaltare“ (Marcu 5:21–24, 35–42; Luca 8:40–42, 49–56). În lumea nouă promisă de Dumnezeu va fi o mare bucurie să-i întâmpinăm pe cei dragi care au murit!

Cum ne ajută în prezent cunoaşterea adevărului despre înviere? „Majoritatea oamenilor se tem de moarte şi preferă să nu se gândească la ea“, se spune în The World Book Encyclopedia. Motivul? Majoritatea oamenilor consideră moartea un mister, ceva necunoscut care le inspiră teamă. Cunoaşterea adevărului despre starea morţilor şi speranţa învierii ne pot da curaj când ne confruntăm cu ‘ultimul duşman, moartea’ (1 Corinteni 15:26). Această cunoştinţă ne ajută să suportăm mai uşor durerea când ne moare un membru al familiei sau un prieten apropiat.

Când va începe învierea pe pământ? Astăzi, pământul este plin de violenţă, vărsări de sânge, lupte şi poluare. Dacă morţii ar învia în astfel de condiţii, în mod sigur fericirea lor ar fi de scurtă durată. Creatorul nostru însă a promis că, în curând, va pune capăt lumii prezente aflate sub controlul lui Satan (Proverbele 2:21, 22; Daniel 2:44; 1 Ioan 5:19). Scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ se va realiza în curând. În lumea nouă şi paşnică pe care o va face Dumnezeu, miliarde de oameni care acum dorm în moarte se vor trezi la viaţă.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Majoritatea oamenilor care au murit vor fi înviaţi pe pământ