Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cine aplică astăzi învăţăturile lui Cristos?

Cine aplică astăzi învăţăturile lui Cristos?

 Cine aplică astăzi învăţăturile lui Cristos?

APROAPE pe tot globul, Isus Cristos este considerat unul dintre cei mai mari oameni din istorie. Mulţi îl consideră cel mai mare om care a trăit vreodată. De aproape două mii de ani, învăţăturile sale influenţează profund viaţa oamenilor. Acest lucru se observă, după cum arăta scriitorul englez Melvyn Bragg, atât în „viaţa măruntă, neştiută de nimeni, trăită în spiritul bunătăţii şi al bunăvoinţei, cât şi în acte filantropice impresionante“.

Cum privesc oamenii creştinismul?

Însă cum văd oamenii creştinismul? Mulţi îl consideră drept „unul dintre cele mai mari progrese spirituale ale umanităţii“. David Kelso de la Glasgow Caledonian University, Scoţia, a scris: „Cei două mii de ani de istorie sunt marcaţi de realizări fără seamăn în domeniul artei, arhitecturii, filozofiei, muzicii şi vieţii sociale“.

Însă mulţi alţii văd cu totul altfel lucrurile. Obiecţiile lor nu privesc creştinismul, aşa cum e definit în dicţionare ca „religie la baza căreia stă credinţa în persoana şi învăţăturile lui Iisus Hristos“ (Micul dicţionar academic). Ele exprimă mai degrabă dezgustul faţă de faptele instituţiilor şi organizaţiilor religioase ce se pretind a fi reprezentante ale creştinismului.

De pildă, Friedrich Nietzsche, filozof german din secolul al XIX-lea, a descris creştinismul din această ultimă perspectivă drept „unica pată ruşinoasă nemuritoare a omenirii“. El a scris că este „unicul mare blestem, singura mare corupere internă, . . . pentru care nu există un asemenea instrument care să fie suficient de otrăvitor, secret, . . . meschin“.  E adevărat, Nietzsche avea concepţii extremiste, însă şi alţi observatori mai moderaţi au ajuns la aceeaşi concluzie. De ce? Deoarece de-a lungul veacurilor, faptele celor ce se pretindeau creştini s-au caracterizat nu prin calităţile lui Isus Cristos, ci prin „decadenţă, crime monstruoase şi blasfemii“, şi toate acestea la scară largă.

Îl mai găsim pe Cristos în creştinism?

E firesc, aşadar, să ne întrebăm „Mai e Cristos în creştinism?“ Unii s-ar grăbi să răspundă: „Bineînţeles! Nu le-a promis el continuatorilor săi că va fi cu ei «până la sfârşitul veacului»?“ (Matei 28:20, Cornilescu, 1996). E adevărat. Însă a vrut Isus să spună că va fi cu oricine se pretinde continuator al său, indiferent de faptele pe care le face?

Să ne amintim că unii conducători religioşi din zilele lui Isus considerau că Dumnezeu era cu ei în mod necondiţionat. Întrucât Dumnezeu alesese Israelul cu un scop special, ei se gândeau că Dumnezeu nu îi va abandona niciodată, indiferent de faptele lor (Mica 3:11). Când însă au mers prea departe cu neascultarea, respingând legile şi normele lui Dumnezeu, Isus Cristos le-a spus în mod direct: „Iată! Casa vă este abandonată şi lăsată vouă“ (Matei 23:38). Un întreg sistem religios a pierdut aprobarea divină. Dumnezeu l-a respins, iar în anul 70 e.n. a permis armatelor romane să-i distrugă capitala, Ierusalimul, şi templul aflat aici.

S-ar putea întâmpla ceva similar şi în cazul creştinismului? Să analizăm ce condiţii a stabilit Isus pentru a fi cu continuatorii săi „până la sfârşitul veacului“, aşa cum a promis.

 [Legenda Ilustraţiei/Fotografiilor de la paginile 2, 3]

Învăţăturile lui Isus Cristos influenţează profund milioane de oameni de pe glob