Salt la conţinut

Salt la cuprins

O administrare pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu

O administrare pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu

 O administrare pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu

„[Dumnezeu] operează toate lucrurile după sfatul voinţei sale.“ — EFESENI 1:11.

1. De ce se vor întruni toate congregaţiile Martorilor lui Iehova în 12 aprilie 2006?

ÎN 12 APRILIE 2006, miercuri seara, aproximativ 16 milioane de oameni se vor întruni pentru a celebra Cina Domnului. În fiecare loc unde se va ţine această întrunire va fi o masă cu pâine nedospită, reprezentând corpul lui Cristos, şi vin roşu, simbolizând sângele său vărsat. Spre finalul cuvântării în care se va explica semnificaţia Comemorării morţii lui Isus, aceste embleme — mai întâi pâinea, iar apoi vinul — vor trece din mână în mână pe la toţi cei prezenţi. Una sau mai multe persoane din auditoriu se vor împărtăşi din embleme, dar acest lucru se va întâmpla în relativ puţine congregaţii ale Martorilor lui Iehova. În majoritatea cazurilor, nimeni nu se va împărtăşi. De ce doar un număr mic de creştini, cei care au speranţa de a trăi în cer, se împărtăşesc, în vreme ce majoritatea, cei care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ, nu se împărtăşesc?

2, 3. a) Ce a creat Iehova potrivit scopului său? b) În ce scop a creat Iehova pământul şi omul?

2 Iehova este un Dumnezeu care are un scop. Pentru a-şi realiza scopul, el „operează toate lucrurile după sfatul voinţei sale“ (Efeseni 1:11). El l-a creat mai întâi pe Fiul său unic-născut (Ioan 1:1, 14; Revelaţia 3:14). Apoi, prin intermediul acestui Fiu, Iehova a creat o familie de fii spirituali şi, în cele din urmă, universul fizic, inclusiv pământul şi omul. — Iov 38:4, 7; Psalmul 103:19–21; Ioan 1:2, 3; Coloseni 1:15, 16.

3 Iehova nu a creat pământul ca loc unde să-i încerce pe oameni pentru a vedea dacă sunt calificaţi să intre în rândul fiilor săi spirituali din cer, aşa cum învaţă multe biserici ale creştinătăţii. El a creat pământul cu un scop bine definit: „ca să fie locuit“ (Isaia 45:18). Dumnezeu a creat pământul pentru om şi omul pentru pământ (Psalmul 115:16). Întregul glob pământesc trebuia să devină un paradis, plin de oameni drepţi, care să-l cultive şi să-l îngrijească. Primului cuplu uman nu i s-a oferit niciodată perspectiva de a merge la cer. — Geneza 1:26–28; 2:7, 8, 15.

Opoziţie faţă de scopul lui Iehova

4. Cum a fost contestat la începutul istoriei umane modul în care îşi exercită Dumnezeu autoritatea supremă?

4 Folosindu-şi greşit darul divin al liberului arbitru, un fiu spiritual al lui Dumnezeu s-a răzvrătit şi s-a hotărât să zădărnicească scopul lui Iehova. El a tulburat pacea pe care o au toţi cei  ce se supun cu iubire suveranităţii lui Iehova. Satan i-a determinat pe primii doi oameni să aleagă calea independenţei de Dumnezeu (Geneza 3:1–6). El nu a contestat puterea lui Iehova, ci modul în care îşi exercită El autoritatea supremă şi, prin urmare, dreptul Său de a domni. Astfel, chiar de la începutul istoriei umane, aici, pe pământ, s-a iscat o controversă fundamentală referitoare la suveranitatea lui Iehova.

5. Ce controversă secundară s-a iscat, şi pe cine a vizat ea?

5 În strânsă legătură cu principala controversă, cea referitoare la suveranitatea universală, se află o controversă secundară ridicată de Satan în zilele lui Iov. Satan a pus la îndoială motivaţia fiinţelor raţionale create de Iehova. Satan a insinuat că acestea se supun şi îi slujesc lui Iehova din motive egoiste şi că, dacă ar fi puse la încercare, s-ar întoarce împotriva lui Dumnezeu (Iov 1:7–11; 2:4, 5). Deşi provocarea lansată de Satan se referea iniţial la un slujitor de pe pământ al lui Iehova, aceasta i-a vizat şi pe fiii spirituali ai lui Dumnezeu, chiar şi pe Fiul unic-născut al lui Iehova.

6. Cum s-a dovedit Iehova fidel scopului şi numelui său?

6 Fidel scopului său şi semnificaţiei numelui său, Iehova a devenit Profet şi Salvator. * El i-a spus lui Satan: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Prin Sămânţa „femeii“ lui, sau partea cerească a organizaţiei sale, Iehova avea să răspundă la provocarea lui Satan şi, totodată, avea să le dea descendenţilor lui Adam speranţa eliberării şi a vieţii. — Romani 5:21; Galateni 4:26, 31.

„Secretul sacru al voinţei sale“

7. Ce scop şi-a dezvăluit Iehova prin intermediul apostolului Pavel?

7 În scrisoarea adresată creştinilor din Efes, apostolul Pavel explică într-o manieră deosebită cum administrează Iehova lucrurile pentru a-şi realiza scopul. Pavel a scris: „[El] ne-a făcut cunoscut secretul sacru al voinţei sale. Acesta este după buna sa plăcere pe care şi-a propus-o în el însuşi pentru o administrare la limita deplină a timpurilor fixate, şi anume de a aduna din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“ (Efeseni 1:9, 10). Scopul glorios al lui Iehova este ca în univers să existe unitate, deci ca toate fiinţele dotate cu raţiune să se supună cu iubire suveranităţii sale (Revelaţia 4:11). Astfel, numele Său va fi sfinţit, Satan va fi demascat ca mincinos, iar voinţa divină se va înfăptui „precum în cer, aşa şi pe pământ“. — Matei 6:10.

8. Care este semnificaţia cuvântului tradus prin „administrare“?

8 ‘Buna plăcere’ a lui Iehova, sau scopul său, avea să se împlinească prin intermediul ‘unei administrări’. Pavel a folosit un cuvânt care  înseamnă literalmente „administrarea unei case“. Cuvântul nu se referă la un guvern, cum este Regatul mesianic, ci la modul de administrare sau de organizare a unor lucruri. * Când vorbim despre modul minunat în care Iehova avea să administreze lucrurile pentru a-şi realiza scopul, trebuie să ne gândim şi la un „secret sacru“ care avea să fie dezvăluit treptat pe parcursul secolelor. — Efeseni 1:10; 3:9, vezi notele de subsol din NW cu referinţe (engl.).

9. Cum a dezvăluit Iehova treptat secretul sacru al voinţei sale?

9 Printr-o serie de legăminte, Iehova a dezvăluit treptat cum urma să se realizeze scopul său referitor la Sămânţa promisă în Eden. Legământul încheiat cu Avraam a arătat că Sămânţa promisă avea să vină pe pământ pe linia genealogică a lui Avraam şi că, prin intermediul acestei Seminţe, „toate naţiunile pământului“ se vor binecuvânta. De asemenea, acest legământ a lăsat să se înţeleagă că alte persoane urmau să fie aduse în asociere cu partea principală a seminţei (Geneza 22:17, 18). Legământul Legii încheiat cu Israelul carnal a dezvăluit scopul lui Iehova de a avea „o împărăţie de preoţi“ (Exodul 19:5, 6). Legământul cu David a arătat că Sămânţa avea să fie Conducătorul unui Regat pe timp indefinit (2 Samuel 7:12, 13; Psalmul 89:3, 4). După ce legământul Legii i-a condus pe evrei la Mesia, Iehova a dezvăluit şi alte aspecte ale împlinirii scopului său (Galateni 3:19, 24). Oamenii care trebuiau aduşi în asociere cu partea principală a seminţei aveau să constituie prezisa „împărăţie de preoţi“ şi aveau să fie incluşi într-un „legământ nou“ în calitate de „Israel“  nou, unul spiritual. — Ieremia 31:31–34; Evrei 8:7–9. *

10, 11. a) Cum a dezvăluit Iehova cine era prezisa Sămânţă? b) De ce a venit pe pământ Fiul unic-născut al lui Dumnezeu?

10 În armonie cu administrarea scopului divin, venise timpul ca prezisa Sămânţă să apară pe pământ. Iehova l-a trimis pe îngerul Gabriel să-i spună Mariei că va naşte un fiu căruia trebuia să-i pună numele Isus. Îngerul i-a spus Mariei: „Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni ca rege peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi nu va exista sfârşit al regatului său“ (Luca 1:32, 33). Astfel, s-a arătat clar cine era Sămânţa promisă. — Galateni 3:16; 4:4.

11 Fiul unic-născut al lui Iehova a trebuit să vină pe pământ şi să fie încercat în mod deplin, până la moarte. Răspunsul perfect la provocarea lui Satan depindea de modul de viaţă al lui Isus. Avea el să-i rămână fidel Tatălui său? Acesta era un secret sacru. Iată cum a explicat apostolul Pavel mai târziu rolul lui Isus: „Secretul sacru al devoţiunii sfinte este, în mod incontestabil, mare: «El a fost dezvăluit în carne, a fost declarat drept în spirit, le-a apărut îngerilor, a fost predicat printre naţiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie»“ (1 Timotei 3:16). Da, păstrându-şi neştirbită integritatea până la moarte, Isus a dat un răspuns clar şi incontestabil provocării lui Satan. Însă alte detalii ale secretului sacru urmau să fie dezvăluite în viitor.

„Secretul sacru al regatului lui Dumnezeu“

12, 13. a) Care este un aspect al ‘secretului sacru al regatului lui Dumnezeu’? b) Dat fiind că Iehova a ales un număr limitat de oameni să meargă la cer, ce anume a fost necesar?

12 În timpul unei călătorii de predicare în Galileea, Isus a arătat că secretul sacru avea strânsă legătură cu Regatul mesianic. El le-a spus discipolilor: „Vouă vă este dat să înţelegeţi secretele sacre ale regatului cerurilor [„regatului lui Dumnezeu“, Marcu 4:11]“ (Matei 13:11). Un aspect al acelui secret era că Iehova a ales o „turmă mică“ de 144 000 de oameni ca membri asociaţi ai seminţei, alături de Fiul său, cu scopul de a domni cu el în cer. — Luca 12:32; Revelaţia 14:1, 4.

13 Oamenii au fost creaţi să trăiască pe pământ. Prin urmare, pentru ca unii oameni să meargă la cer a fost necesar ca Iehova să realizeze „o creaţie nouă“ (2 Corinteni 5:17). Apostolul Petru, unul dintre cei aleşi să aibă această speranţă deosebită, cea cerească, a scris: „Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căci potrivit marii sale îndurări ne-a dat o naştere nouă la o speranţă vie prin intermediul învierii lui Isus Cristos din morţi, la o moştenire nepieritoare, neîntinată şi care nu se veştejeşte. Aceasta este rezervată în ceruri pentru voi“. — 1 Petru 1:3, 4.

14. a) În ce fel avea legătură „secretul sacru al regatului lui Dumnezeu“ cu unii neevrei? b) De ce putem înţelege aceste ‘lucruri profunde ale lui Dumnezeu’?

14 Un alt aspect al secretului sacru referitor la viitorul Regat era voinţa lui Dumnezeu de a include neevrei în numărul mic de oameni care aveau să fie chemaţi pentru a domni cu Cristos în cer. Pavel a explicat această faţetă a „administrării“, adică a modului în care Iehova a dirijat împlinirea scopului său, astfel: „În alte generaţii, acest secret nu le-a fost făcut cunoscut fiilor oamenilor aşa cum le-a fost revelat acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin spirit, şi anume că oameni din naţiuni trebuiau să fie comoştenitori şi membri asociaţi ai aceluiaşi corp şi părtaşi cu noi ai promisiunii, în comuniune cu Cristos Isus, prin intermediul veştii bune“ (Efeseni 3:5, 6). Înţelegerea acestui aspect al secretului sacru le-a fost dezvăluită ‘sfinţilor apostoli’. În mod asemănător, azi, fără ajutorul spiritului sfânt, nu am înţelege aceste ‘lucruri profunde ale lui Dumnezeu’. — 1 Corinteni 2:10; 4:1; Coloseni 1:26, 27.

15, 16. De ce i-a ales Iehova pe coregenţii lui Cristos din rândul oamenilor?

 15 Despre cei „o sută patruzeci şi patru de mii“ care sunt văzuţi stând cu „Mielul“ pe muntele Sion ceresc se spune că au fost „cumpăraţi de pe pământ“, „cumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“, respectiv Cristos Isus (Revelaţia 14:1–4). Iehova l-a ales pe primul său fiu ceresc să devină partea principală a seminţei promise în Eden. Dar de ce i-a ales el pe asociaţii lui Cristos din rândul oamenilor? Apostolul Pavel a explicat că acest număr limitat a fost ‘chemat potrivit scopului [lui Iehova]’, „după buna plăcere a voinţei sale“. — Romani 8:17, 28–30; Efeseni 1:5, 11; 2 Timotei 1:9.

16 Scopul lui Iehova este să-şi sfinţească numele cel mare şi sfânt şi să-şi justifice suveranitatea universală. În virtutea „administrării“, sau a modului său de a organiza lucrurile, ce reflectă o înţelepciune fără egal, Iehova şi-a trimis Fiul întâi-născut pe pământ, unde a fost încercat în mod deplin, până la moarte. În plus, Iehova a stabilit ca din guvernul mesianic al Fiului său să facă parte şi oameni care, la rândul lor, aveau să susţină suveranitatea Sa până la moarte. — Efeseni 1:8–12; Revelaţia 2:10, 11.

17. De ce putem fi bucuroşi că Cristos şi coregenţii săi au trăit cândva ca oameni?

17 Iehova şi-a demonstrat marea iubire pentru descendenţii lui Adam trimiţându-şi Fiul pe pământ şi alegând dintre oameni pe cei care aveau să fie comoştenitori cu Fiul său în Regatul ceresc. Dar cum le putea fi de folos acest lucru celorlalţi oameni care s-au dovedit fideli lui Iehova, începând cu Abel? Fiind născuţi în sclavia păcatului şi a morţii, oamenii imperfecţi aveau nevoie de vindecare spirituală şi fizică şi trebuiau să fie aduşi la perfecţiune, în armonie cu scopul iniţial al lui Iehova cu privire la omenire (Romani 5:12). Ce încurajator este pentru toţi cei ce au speranţa de a trăi veşnic pe pământ să ştie că Regele lor va arăta iubire şi înţelegere faţă de ei aşa cum a arătat şi faţă de discipolii lui pe parcursul ministerului său pământesc (Matei 11:28, 29; Evrei 2:17, 18; 4:15; 7:25, 26)! Şi cât de încurajaţi se simt ei deoarece înţeleg că cei care vor sluji ca regi şi preoţi cu Cristos în cer au fost cândva bărbaţi şi femei ale credinţei care s-au luptat şi ei cu slăbiciuni şi au cunoscut personal greutăţile vieţii la fel ca noi! — Romani 7:21–25.

Scopul infailibil al lui Iehova

18, 19. Cum trebuie deci să înţelegem cuvintele lui Pavel din Efeseni 1:8–11, şi ce se va analiza în articolul următor?

18 Acum înţelegem mai bine semnificaţia cuvintelor scrise de Pavel creştinilor unşi şi consemnate în Efeseni 1:8–11. El a spus că Iehova le-a făcut cunoscut „secretul sacru al voinţei sale“, şi anume că ei au fost „desemnaţi ca moştenitori“ cu Cristos şi că au fost „predeterminaţi potrivit scopului celui care operează toate lucrurile după sfatul voinţei sale“. Înţelegem că aceasta face parte din minunata „administrare“ a lucrurilor realizată de Iehova în vederea îndeplinirii scopului său. Aceste cuvinte ne ajută, totodată, să înţelegem de ce doar puţini dintre creştinii prezenţi la Comemorare se împărtăşesc din embleme.

19 În articolul următor vom vedea ce înseamnă Comemorarea morţii lui Cristos pentru creştinii care au speranţă cerească şi de ce milioane de oameni care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ trebuie să fie profund interesaţi de semnificaţia Comemorării.

[Note de subsol]

^ par. 6 Numele divin înseamnă literalmente „El face să devină“. Iehova poate deveni orice este necesar pentru a-şi îndeplini scopul. — Exodul 3:14NW, nota de subsol din NW cu referinţe (engl.).

^ par. 8 Din cuvintele lui Pavel reiese că „administrarea“ era în curs în zilele sale, în vreme ce, potrivit dovezilor biblice, Regatul mesianic a fost întemeiat abia în 1914.

^ par. 9 Pentru o analiză detaliată a acestor legăminte ce au legătură cu realizarea scopului divin, vezi Turnul de veghe din 1 ianuarie 1990, paginile 10–15.

Recapitulare

• De ce a creat Iehova pământul şi omul?

• De ce a fost necesar ca Fiul întâi-născut al lui Iehova să fie supus la încercări pe pământ?

• De ce i-a ales Iehova pe coregenţii lui Cristos din rândul oamenilor?

[Întrebări de studiu]