De cine ascultaţi: de Dumnezeu sau de oameni?

„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni.“ — Faptele 5:29.

1. a) Care este motoul acestui articol? b) De ce au fost arestaţi apostolii?

 JUDECĂTORII de la Curtea Supremă a evreilor erau furioşi. Prizonierii — nişte apostoli ai lui Isus Cristos, omul pe care tribunalul îl condamnase la moarte cu câteva săptămâni în urmă, — dispăruseră. Curtea se pregătea acum să se ocupe de colaboratorii săi apropiaţi. Însă, când gărzile s-au dus să-i aducă înaintea tribunalului, au găsit celulele goale, deşi uşile fuseseră încuiate. În scurt timp, gărzile au aflat că apostolii erau la templul din Ierusalim, vorbindu-le fără teamă oamenilor despre Isus Cristos — aceeaşi activitate pentru care fuseseră arestaţi! Gărzile s-au dus imediat la templu, i-au arestat din nou pe apostoli şi i-au adus în faţa tribunalului. — Faptele 5:17–27.

2. Ce le-a poruncit un înger apostolilor?

² Apostolii fuseseră eliberaţi din închisoare de un înger. De ce? Pentru a nu mai fi persecutaţi? Nu, ci pentru că locuitorii Ierusalimului trebuiau să audă vestea bună despre Isus Cristos. Îngerul le-a poruncit apostolilor ‘să continue să spună poporului toate cuvintele despre viaţa aceasta’ (Faptele 5:19, 20). Aşadar, când gărzile au venit la templu, i-au găsit pe apostoli îndeplinind această poruncă.

3, 4. a) Cum au reacţionat Petru şi Ioan când li s-a ordonat să nu mai predice? b) Cum au reacţionat ceilalţi apostoli?

³ Doi dintre aceşti predicatori tenace, apostolii Petru şi Ioan, mai fuseseră la tribunal, după cum le-a reamintit cu asprime Iosif Caiafa, preşedintele Curţii: „Noi v-am ordonat în mod expres să nu mai continuaţi să predaţi pe  baza acestui nume [al lui Isus], şi totuşi, iată, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră“ (Faptele 5:28). Fără îndoială că pe Caiafa nu l-a surprins să-i vadă din nou pe Petru şi pe Ioan în faţa tribunalului. Când li se ordonase prima dată să nu mai predice, cei doi apostoli au răspuns: „Judecaţi voi înşivă dacă este drept în ochii lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu. În ceea ce ne priveşte însă, noi nu putem înceta să vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit“. Asemenea profetului Ieremia din vechime, Petru şi Ioan nu puteau să nu îndeplinească porunca de a predica. — Faptele 4:18–20; Ieremia 20:9.

⁴ De data aceasta, nu numai Petru şi Ioan, ci toţi apostolii — inclusiv noul ales, Matia, — au avut ocazia să-şi precizeze poziţia înaintea Curţii (Faptele 1:21–26). Când li s-a ordonat să nu mai predice, şi aceştia au răspuns cu îndrăzneală: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“. — Faptele 5:29.

Ascultare de Dumnezeu sau ascultare de oameni?

5, 6. De ce nu au respectat apostolii decizia Curţii Supreme?

⁵ Apostolii erau cetăţeni care respectau legile şi care, în mod normal, nu ar fi încălcat o hotărâre judecătorească. Însă nici un om, indiferent cât de puternic ar fi, nu are dreptul să-i ordone cuiva să încalce o poruncă divină. Iehova este „Cel-Prea-Înalt peste tot pământul“ (Psalmul 83:18). El nu este doar „Judecătorul întregului pământ“, ci şi Legislatorul suprem, precum şi Regele eternităţii. Orice decizie judecătorească menită să anuleze una dintre poruncile divine, din punctul de vedere al lui Dumnezeu nu este valabilă. — Geneza 18:25, NW; Isaia 33:22.

⁶ Acest adevăr a fost confirmat de unii dintre cei mai de seamă experţi în domeniul juridic. De pildă, în secolul al XVIII-lea, reputatul jurist englez William Blackstone a scris că nici o lege umană nu are dreptul să contrazică „legea revelaţiei“ care se găseşte în Biblie. Astfel, Sanhedrinul şi-a depăşit atribuţiile când le-a ordonat apostolilor să nu mai predice. Apostolii pur şi simplu nu puteau să respecte un asemenea ordin.

7. De ce i-a înfuriat lucrarea de predicare pe preoţii de seamă?

⁷ Hotărârea apostolilor de a continua să predice i-a înfuriat pe preoţii de seamă. Unii membri ai preoţiei, printre care şi Caiafa, erau saduchei, iar aceştia nu credeau în înviere (Faptele 4:1, 2; 5:17). Însă apostolii continuau să afirme cu convingere că Isus fusese înviat. În plus, unii dintre preoţii de seamă căutau cu orice preţ să intre în graţiile autorităţilor romane. La procesul lui Isus, când li s-a dat posibilitatea de a-l recunoaşte pe Isus drept rege al lor, preoţii de seamă au mers până acolo încât au strigat: „Nu avem alt rege decât pe Cezar“ (Ioan 19:15). a Apostolii nu-i învăţau pe oameni doar că Isus fusese înviat, ci şi că „nu există alt nume sub cer [în afară de cel al lui Isus] care să fi fost dat printre oameni prin care trebuie să fim salvaţi“ (Faptele 2:36; 4:12). Preoţii se temeau că, dacă poporul ar fi început să-l considere pe Isus Conducătorul lor, ‘ar fi venit romanii’, iar conducătorii evrei şi-ar fi pierdut „atât locul, cât şi naţiunea“. — Ioan 11:48.

8. Ce sfat înţelept a dat Gamaliel Sanhedrinului?

⁸ Viitorul părea sumbru pentru apostolii lui Isus Cristos. Judecătorii Sanhedrinului erau decişi să-i condamne la moarte (Faptele 5:33). Însă lucrurile au luat o turnură neaşteptată. Gamaliel, un expert în Lege, s-a ridicat în picioare şi şi-a avertizat colegii să nu acţioneze pripit. El a făcut următoarea remarcă înţeleaptă:  „Dacă acest plan sau această lucrare este de la oameni, va fi răsturnată; dar, dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i răsturnaţi“. Gamaliel a adăugat apoi câteva cuvinte deosebit de importante: „Altminteri, s-ar putea să fiţi găsiţi drept oameni care luptă de fapt împotriva lui Dumnezeu“. — Faptele 5:34, 38, 39.

9. Ce dovezi arată că lucrarea apostolilor era de la Dumnezeu?

⁹ În mod surprinzător, tribunalul a acceptat sfatul lui Gamaliel. Sanhedrinul ‘i-a chemat pe apostoli, i-a bătut, apoi le-a ordonat să înceteze să mai vorbească pe baza numelui lui Isus, [după care] i-a lăsat să plece’. Fără să se lase intimidaţi, apostolii erau hotărâţi să asculte de porunca îngerului de a predica. Prin urmare, după ce au fost eliberaţi, „în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, [apostolii] continuau fără încetare să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristosul, Isus“ (Faptele 5:40, 42). Iehova le-a binecuvântat eforturile. Cum anume? „Cuvântul lui Dumnezeu continua să crească, iar numărul discipolilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim.“ De fapt, „o mare mulţime de preoţi au început să asculte de credinţă“ (Faptele 6:7). Ce lovitură pentru preoţii de seamă! Dovezile, tot mai numeroase, arătau clar: Lucrarea apostolilor era într-adevăr de la Dumnezeu!

Cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu nu vor triumfa

10. Privind din punct de vedere omenesc, de ce s-a simţit probabil Caiafa sigur pe poziţia sa, dar de ce s-a dovedit o nechibzuinţă încrederea lui în oameni?

¹⁰ În secolul I, marele preot evreu era numit de autorităţile romane. Iosif Caiafa, un om înstărit, a fost numit mare preot de Valerius Gratus, şi şi-a păstrat funcţia mai mult decât majoritatea predecesorilor săi. După cât se pare, Caiafa a atribuit această realizare mai degrabă abilităţilor sale de diplomat şi prieteniei lui cu Pilat decât intervenţiei divine. În orice caz, încrederea sa în oameni s-a dovedit a fi o nechibzuinţă. La numai trei ani după ce apostolii au compărut în faţa Sanhedrinului, Caiafa a căzut  în dizgraţia autorităţilor romane şi a fost destituit.

11. Ce s-a întâmplat până la urmă cu Ponţiu Pilat şi cu sistemul de lucruri iudaic, şi ce concluzie putem trage de aici?

¹¹ Ordinul de înlăturare a lui Caiafa din funcţie a venit de la superiorul lui Pilat, Lucius Vitellius, guvernatorul Siriei, iar Pilat, prietenul apropiat al lui Caiafa, n-a putut împiedica această schimbare. De fapt, după numai un an de la destituirea lui Caiafa, Pilat însuşi a fost revocat din funcţia de guvernator şi a fost chemat la Roma ca să răspundă pentru nişte acuzaţii grave. Dar ce s-a întâmplat cu conducătorii evrei care şi-au pus încrederea în Cezar? Romanii le-au luat într-adevăr „atât locul, cât şi naţiunea“. Acest lucru s-a întâmplat în 70 e.n., când armatele romane au distrus complet Ierusalimul, inclusiv templul şi sala Sanhedrinului. Cât de adevărate s-au dovedit şi în acest caz cuvintele psalmistului: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mântuire“. — Ioan 11:48; Psalmul 146:3.

12. Cum reiese din exemplul lui Isus că este o dovadă de înţelepciune să ascultăm de Dumnezeu?

¹² În schimb, Dumnezeu l-a numit pe înviatul Isus Cristos Mare Preot al măreţului templu spiritual. Nici un om nu poate anula această numire. Da, Isus „deţine preoţia fără nici un succesor“ (Evrei 2:9; 7:17, 24; 9:11). Dumnezeu l-a numit pe Isus şi în funcţia de Judecător al celor vii şi al celor morţi (1 Petru 4:5). În calitate de judecător, Isus va stabili dacă Iosif Caiafa şi Ponţiu Pilat vor avea dreptul să mai trăiască vreodată. — Matei 23:33; Faptele 24:15.

Predicatori ai Regatului neînfricaţi din timpurile moderne

13. Ce lucrare din timpurile moderne s-a dovedit a fi de la oameni, şi ce lucrare s-a dovedit a fi de la Dumnezeu? De ce putem afirma acest lucru?

¹³ În zilele noastre, ca şi în secolul I, au existat mulţi oameni care ‘au luptat împotriva lui Dumnezeu’ (Faptele 5:39). De exemplu, când Martorii lui Iehova din Germania au refuzat să-l recunoască pe Adolf Hitler ca Führer al lor, Hitler a jurat că-i va extermina (Matei 23:10). „Maşinăria morţii“ concepută de el părea un instrument suficient de puternic pentru a-şi atinge obiectivul. Naziştii au reuşit să aresteze mii de Martori, să-i trimită în lagărele de concentrare şi chiar să-i ucidă pe unii dintre ei. Însă naziştii n-au reuşit să zdruncine hotărârea Martorilor de a se închina numai lui Dumnezeu, nici n-au reuşit să-i extermine pe slujitorii lui Dumnezeu ca grup. Lucrarea acestor creştini era de la Dumnezeu, nu de la oameni, iar lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi distrusă. În prezent, după 60 de ani, unii supravieţuitori fideli ai lagărelor de concentrare naziste continuă să-i slujească lui Iehova ‘cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată mintea lor’, în vreme ce Hitler şi partidul său nazist sunt doar o amintire odioasă. — Matei 22:37.

14. a) Ce eforturi au făcut împotrivitorii pentru a-i calomnia pe slujitorii lui Dumnezeu, şi cu ce rezultate? b) Vor aduce aceste tentative vreun prejudiciu de durată poporului lui Dumnezeu (Evrei 13:5, 6)?

¹⁴ După ce atacul nazist a luat sfârşit, şi alţii au intrat în lupta fără sorţi de izbândă împotriva lui Iehova şi a poporului său. În mai multe ţări europene, elemente religioase şi politice au încercat cu viclenie să-i eticheteze pe Martorii lui Iehova drept ‘o sectă periculoasă’, aceeaşi  acuzaţie care le-a fost adusă şi creştinilor din secolul I (Faptele 28:22). Fapt este că Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a recunoscut pe Martorii lui Iehova drept religie, nu sectă. Fără îndoială că opozanţii au cunoştinţă de acest lucru. Şi totuşi, ei continuă să-i calomnieze pe Martori. În consecinţă, unii dintre creştinii Martori ai lui Iehova au fost concediaţi. Copiii unor Martori au fost hărţuiţi la şcoală. De teamă, unii proprietari au reziliat contractele de închiriere ale unor imobile pe care Martorii le-au folosit mult timp ca locuri de întrunire. În câteva cazuri, instituţii ale unor state au refuzat să le acorde cetăţenie unor persoane pentru simplul motiv că sunt Martori ai lui Iehova! Însă Martorii nu se lasă intimidaţi.

15, 16. Cum au reacţionat Martorii lui Iehova din Franţa la opoziţia faţă de lucrarea lor creştină, şi de ce continuă ei să predice?

¹⁵ De pildă, în Franţa, oamenii sunt, în general, echilibraţi şi fără prejudecăţi. Totuşi, câţiva opozanţi au promulgat legi menite să obstrucţioneze lucrarea Regatului. Cum au reacţionat Martorii lui Iehova din această ţară? Şi-au intensificat activitatea de teren mai mult ca oricând şi cu rezultate impresionante (Iacov 4:7). De fapt, în numai şase luni, numărul de studii biblice la domiciliu a crescut în mod extraordinar cu 33 la sută! Ce tare trebuie să se fi înfuriat Diavolul văzând că oamenii sinceri din Franţa reacţionează favorabil la vestea bună (Revelaţia 12:17)! Colaboratorii noştri creştini din Franţa au convingerea că următoarele cuvinte ale profetului Isaia se vor împlini şi în cazul lor: „Orice armă pregătită împotriva ta va fi fără putere; şi, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei condamna“. — Isaia 54:17.

¹⁶ Martorilor lui Iehova nu le place să fie persecutaţi. Însă, ascultând de porunca dată de Dumnezeu tuturor creştinilor, ei nu pot să nu vorbească despre lucrurile pe care le-au auzit şi nu vor înceta să facă acest lucru. Ei se străduiesc să fie buni cetăţeni. Totuşi, când o lege umană intră în conflict cu legea divină, ei trebuie să asculte de Dumnezeu ca stăpânitor.

Nu vă temeţi de ei

17. a) De ce nu trebuie să ne temem de duşmanii noştri? b) Cum ar trebui să-i tratăm pe cei care ne persecută?

¹⁷ Duşmanii noştri se află într-o situaţie foarte periculoasă. Ei luptă împotriva lui Dumnezeu! Astfel, în armonie cu porunca lui Isus, în loc să ne temem de ei, noi ne rugăm pentru cei care ne persecută (Matei 5:44). Ne rugăm ca, dacă cineva se opune lui Dumnezeu din ignoranţă, asemenea lui Saul din Tars, Iehova să-i deschidă ochii ca să vadă adevărul (2 Corinteni 4:4). Saul a devenit apostolul Pavel şi a fost persecutat mult de autorităţile din vremea sa. Cu toate acestea, el le-a reamintit colaboratorilor săi în credinţă „să fie supuşi şi să asculte de guverne şi de autorităţi în calitatea acestora de conducători, să fie gata pentru orice lucrare bună, să nu vorbească injurios despre nimeni [nici măcar despre cei mai înverşunaţi persecutori], să nu fie agresivi, să fie rezonabili, demonstrând toată blândeţea faţă de toţi oamenii“ (Tit 3:1, 2). Martorii lui Iehova nu numai din Franţa, ci de pretutindeni se străduiesc să aplice acest sfat.

18. a) În ce fel şi-ar putea scăpa Iehova poporul? b) Care va fi deznodământul?

¹⁸ Dumnezeu i-a spus profetului Ieremia: „Eu sunt cu tine ca să te scap“ (Ieremia 1:8). Cum ne-ar putea scăpa Iehova de persecuţie în  prezent? El s-ar putea folosi de un judecător imparţial, cum a fost Gamaliel. Sau ar putea avea grijă ca un oficial corupt sau care ni se împotriveşte să fie înlocuit pe neaşteptate cu cineva mai rezonabil. Uneori însă, Iehova poate permite ca persecutarea slujitorilor lui să continue (2 Timotei 3:12). Dacă Dumnezeu permite să fim persecutaţi, el ne va da întotdeauna forţa de a suporta persecuţia (1 Corinteni 10:13). Şi, indiferent ce ar permite Dumnezeu, nu avem dubii cu privire la deznodământ: Dat fiind că cei ce luptă împotriva poporului lui Dumnezeu luptă, de fapt, împotriva lui Dumnezeu, ei nu vor triumfa.

19. Care este textul anului 2006, şi de ce e potrivită această alegere?

¹⁹ Isus le-a spus discipolilor să se aştepte la necazuri (Ioan 16:33). Având în vedere acest lucru, cuvintele consemnate în Faptele 5:29 sunt mai oportune ca oricând. Aici citim: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“. Iată de ce aceste cuvinte încurajatoare au fost alese ca text al anului 2006 pentru Martorii lui Iehova. Să fim deci hotărâţi ca pe parcursul anului care urmează şi pentru eternitate să ascultăm de Dumnezeu ca Stăpânitor, indiferent cât ne-ar costa acest lucru!

[Notă de subsol]

Puteţi să răspundeţi?

• Ce exemplu încurajator ne-au lăsat apostolii prin modul în care au reacţionat la opoziţie?

• De ce trebuie să ascultăm întotdeauna mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni?

• Împotriva cui luptă, de fapt, opozanţii noştri?

• Ce speranţă pot avea cei ce fac faţă persecuţiei?

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 23]

Textul anului 2006 este: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“. — Faptele 5:29.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Caiafa şi-a pus încrederea mai degrabă în oameni decât în Dumnezeu