Salt la conţinut

Salt la cuprins

Foloasele loialităţii

Foloasele loialităţii

 Foloasele loialităţii

ÎN UNELE ţări, copiilor le place să se tachineze prinzându-şi unii altora scaieţi pe pulovere. Scaieţii se agaţă de lână şi, indiferent ce ar face cineva, că merge, aleargă, se scutură sau sare, scaieţii rămân pe puloverul său. Singura modalitate de a scăpa de ei este să-i desprindă unul câte unul. Pentru copii, e o mare distracţie.

Desigur, nu pe toţi ne amuză joaca cu scaieţii, însă pe toţi ne impresionează cât de bine se prind ei de haine. Într-un fel am putea spune că aşa este şi omul loial. El rămâne strâns ataşat de cineva şi cultivă relaţii durabile, îndeplinindu-şi cu fidelitate obligaţiile şi îndatoririle chiar şi în împrejurări nefavorabile. Aşadar, când spunem „loialitate“ ne gândim la ataşament, devotament şi sinceritate. Cu toţii apreciem când cineva ne este loial, însă avem noi tăria de caracter de a le fi loiali altora? Dacă da, cui ar trebui să-i fim loiali?

Fidelitatea conjugală — o necesitate fundamentală

Loialitatea este vitală într-o căsnicie. Însă, din nefericire, în multe căsnicii ea lipseşte. Soţul şi soţia care rămân fideli jurământului căsătoriei — adică rămân împreună şi se îngrijesc unul de celălalt — fac un pas important în vederea fericirii şi siguranţei cuplului. De ce? Deoarece omul a fost creat cu necesitatea de a manifesta loialitate şi de a se bucura de loialitatea altora. Când a fost încheiată căsătoria dintre Adam şi Eva în grădina Edenului, Dumnezeu a spus: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa“. Acelaşi principiu era valabil şi în cazul soţiei; şi ea trebuia să se alipească de soţul ei. Soţul şi soţia trebuiau să rămână fideli unul altuia şi să coopereze. — Geneza 2:24; Matei 19:3–9.

E adevărat, cuvintele de mai sus au fost scrise cu mii de ani în urmă. Dar înseamnă aceasta că loialitatea în căsnicie este demodată? Majoritatea vor răspunde că nu. Cercetătorii din Germania au constatat că 80% dintre oameni consideră fidelitatea conjugală foarte importantă. Un al doilea sondaj a avut ca scop determinarea celor mai apreciate calităţi la un bărbat sau la o femeie. Unui grup de bărbaţi li s-a cerut să aleagă cinci calităţi pe care le admiră cel mai mult la o femeie, iar unui grup de femei, să aleagă cinci calităţi pe care le admiră cel mai mult la un bărbat. Calitatea cea mai apreciată atât la bărbaţi, cât şi la femei a fost fidelitatea.

Da, fidelitatea, sau loialitatea, este o piatră importantă în temelia solidă a unei căsnicii reuşite. Însă, aşa cum am observat în articolul anterior, loialitatea este o calitate apreciată de mulţi, dar manifestată de puţini. Rata ridicată a divorţurilor din unele ţări este un indicator a cât de  răspândită este infidelitatea. Cum pot soţii să se opună acestei tendinţe şi să rămână loiali unul faţă de celălalt?

Loialitatea contribuie la o căsnicie trainică

Partenerii conjugali se dovedesc loiali când caută ocazii de a-şi reconfirma ataşamentul unul faţă de celălalt. De regulă, e mai bine să spună „al nostru“ decât „al meu“: „prietenii noştri“, „copiii noştri“, „casa noastră“, „situaţia noastră“ etc. Când îşi fac planuri sau iau decizii, de pildă în privinţa locuinţei, a locului de muncă, a creşterii copiilor, a destinderii, a vacanţei sau a activităţilor religioase, soţii trebuie să ţină cont de părerile şi sentimentele celuilalt. — Proverbele 11:14; 15:22.

Partenerii conjugali îşi mai dovedesc loialitatea şi când fiecare îl face pe celălalt să se simtă dorit. O persoană căsătorită se simte nesigură când partenerul său este prea familiar cu cineva de sex opus. Biblia îi sfătuieşte pe bărbaţi să fie loiali „soţiei tinereţii“ lor. Un soţ nu trebuie să-şi permită să dorească în inima lui admiraţia şi atenţia unei alte femei decât soţia sa. El trebuie să evite categoric relaţiile intime cu o altă femeie. Biblia avertizează: „Cel ce comite adulter cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa“. Şi soţia trebuie să respecte aceleaşi norme înalte de fidelitate. — Proverbele 5:18; 6:32.

Merită să fii loial partenerului conjugal? Bineînţeles. Loialitatea conferă căsniciei stabilitate şi durabilitate, fiecare partener având de câştigat. De exemplu, când un soţ manifestă loialitate şi se preocupă de fericirea soţiei, ea are un sentiment de siguranţă, ceea ce o impulsionează să manifeste cele mai frumoase calităţi ale sale. La fel şi fidelitatea soţiei scoate la iveală ce este mai bun în soţul ei. Hotărârea soţului de a-i fi loial soţiei îl ajută să fie devotat principiilor drepte în toate aspectele vieţii.

În plus, loialitatea îi face pe soţi să se simtă în siguranţă când trec prin perioade dificile. Într-o căsnicie în care nu există loialitate, când apar probleme, deseori partenerii caută să se separe sau să divorţeze. De multe ori, în loc să rezolve problemele, acest pas creează altele noi. În anii ’80, un faimos critic de modă şi-a părăsit soţia şi copiii. A găsit el fericirea în afara familiei? Douăzeci de ani mai târziu, el a recunoscut că despărţirea a însemnat pentru el „singurătate şi tristeţe şi nopţi albe tânjind să le spună noapte bună copiilor săi“.

Loialitatea dintre părinţi şi copii

Când părinţii sunt loiali unul faţă de celălalt, foarte probabil că şi copiii vor învăţa să fie loiali. Mai târziu în viaţă, copiilor crescuţi într-o familie în care au existat iubire şi loialitate le va fi mai uşor să-şi îndeplinească  responsabilităţile faţă de viitorul partener de căsătorie şi faţă de părinţii ajunşi la anii grei ai bătrâneţii. — 1 Timotei 5:4, 8.

Desigur, nu întotdeauna părinţii sunt primii care se îmbolnăvesc. Uneori copilul este cel care are nevoie să fie îngrijit cu loialitate. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Herbert şi Gertrud, amândoi Martori ai lui Iehova, care l-au îngrijit peste 40 de ani pe fiul lor, Dietmar. Acesta a suferit toată viaţa de distrofie musculară, iar în ultimii şapte ani, până la moartea sa survenită în noiembrie 2002, a avut nevoie de îngrijire 24 de ore din 24. Părinţii l-au îngrijit cu multă iubire; chiar au instalat aparatură medicală în casă şi au urmat cursuri de asistenţă sanitară. Ce exemplu excelent de loialitate faţă de membrii familiei!

Loialitatea — esenţială în prietenie

„Un om poate fi fericit fără un partener de căsătorie, dar nu şi fără prieteni“, remarcă Bianca. Împărtăşiţi şi voi această părere? Fie că suntem căsătoriţi, fie că nu un prieten loial ne bucură inima şi ne îmbogăţeşte viaţa. Bineînţeles, în cazul celor căsătoriţi, cel mai bun prieten ar trebui să fie partenerul conjugal.

Un prieten e mai mult decât un cunoscut. Probabil cunoaştem mulţi oameni — vecini, colegi şi diferite persoane pe care le întâlnim. Însă într-o prietenie veritabilă se investesc timp, energie şi sentimente şi este o onoare să fii prietenul cuiva. În plus, deşi aduce multă bucurie, prietenia implică şi responsabilităţi.

Cheia unei prietenii este o bună comunicare. Uneori prietenii pur şi simplu simt nevoia să comunice. „Dacă una dintre noi are vreo problemă, eu şi prietena mea ne sunăm o dată sau de două ori pe săptămână. E minunat să ştii că ai pe cineva alături, gata oricând să te asculte“, spune Bianca. Distanţa nu trebuie să fie un obstacol în calea prieteniei. Gerda şi Helga locuiesc la mii de kilometri distanţă, dar sunt prietene apropiate de mai bine de 35 de ani. Gerda ne mărturiseşte: „Ne scriem cu regularitate, povestindu-ne ce ni se întâmplă şi împărtăşindu-ne cele mai profunde sentimente, fie de bucurie, fie de tristeţe. Scrisorile Helgăi mă fac foarte fericită. Suntem pe aceeaşi lungime de undă“.

Loialitatea este esenţială într-o prietenie. Un act ce denotă lipsă de loialitate poate distruge chiar şi prietenii îndelungate. Prietenii obişnuiesc să se sfătuiască şi în chestiuni confidenţiale. Ei îşi vorbesc din inimă, fără să se teamă că vor fi luaţi în râs sau că vor fi trădaţi. Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate“. — Proverbele 17:17.

Întrucât prietenii ne influenţează sentimentele, gândirea şi comportamentul este important să ne facem prieteni dintre cei al căror mod de viaţă e compatibil cu al nostru. Trebuie să fim atenţi să legăm prietenii cu cei care au aceleaşi convingeri, concepţii morale şi norme cu privire la bine şi rău ca noi. Astfel de prieteni ne vor ajuta să ne atingem obiectivele în viaţă. De fapt, ce motiv am avea să fim apropiaţi de aceia cu ale căror norme morale nu suntem de acord? Arătând cât de important este să ne alegem prieteni potriviţi, Biblia avertizează: „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“. — Proverbele 13:20.

Loialitatea se poate învăţa

Când un copil învaţă să prindă scaieţi de hainele cuiva, ar vrea să se joace aşa tot timpul. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cei loiali. Cu cât manifestăm mai des loialitate,  cu atât ne va veni mai uşor să o facem. Dacă cineva învaţă din primii ani de viaţă să fie loial în familie, îi va fi mai uşor să fie un prieten loial. Prieteniile trainice şi durabile îl vor pregăti să fie loial în căsnicie. În plus, va putea fi loial în cea mai importantă relaţie de prietenie pe care o poate avea un om.

Isus a spus că cea mai mare poruncă este să-l iubeşti pe Iehova Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată forţa (Marcu 12:30). Aceasta înseamnă că avem obligaţia de a-i fi complet loiali lui Dumnezeu. Omul care îi este loial lui Iehova se bucură de bogate binecuvântări. Dumnezeu nu ne va dezamăgi niciodată, întrucât Biblia spune „Fidel este Dumnezeu“ (1 Corinteni 1:9). Într-adevăr, dacă îi rămânem loiali, sau fideli, lui Dumnezeu vom avea parte de binecuvântări veşnice. — 1 Ioan 2:17.

[Text generic pe pagina 6]

Un prieten loial ne bucură inima

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Membrii loiali ai familiei se îngrijesc unii de alţii