Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să nu renunţăm să facem ce este excelent

Să nu renunţăm să facem ce este excelent

 Să nu renunţăm să facem ce este excelent

MENŢINEŢI-VĂ excelentă conduita printre naţiuni“, a îndemnat apostolul Petru (1 Petru 2:12). Termenul grecesc tradus prin „excelent“ se referă la ceea ce este „frumos, nobil şi onorabil“. În ziua de azi ar putea părea complet nerealist să ne aşteptăm ca oamenii să se comporte în mod onorabil sau cu nobleţe. Însă, în general, slujitorii lui Iehova reuşesc să urmeze îndemnul apostolului Petru. De fapt, ei sunt cunoscuţi pe tot globul pentru conduita lor excelentă.

Acest lucru este cu adevărat remarcabil dacă ne gândim la problemele cu care ne confruntăm în ‘timpurile critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1). Încercările sunt o constantă a vieţii noastre şi nu e ceva neobişnuit ca oamenii să se împotrivească modului de viaţă creştin. În timp ce unele încercări sunt de scurtă durată, altele persistă în timp, ba chiar se intensifică. Cu toate acestea, apostolul Pavel ne-a îndemnat: „Să nu renunţăm deci să facem ce este excelent, căci la timpul cuvenit vom secera, dacă nu ne extenuăm“ (Galateni 6:9). Dar cum putem oare să facem — şi să continuăm să facem — ce este excelent când ne confruntăm cu încercări dureroase şi cu o continuă ostilitate din partea celor din jur?

Lucruri care ne ajută să facem ce este excelent

Când spunem că un om este „nobil, onorabil, excelent“, ne referim cu siguranţă la o calitate a inimii, descriind persoana sa lăuntrică. Prin urmare, purtarea sa excelentă când trece prin încercări şi necazuri nu e o reacţie de moment, ci rezultatul eforturilor sale zilnice de a respecta şi de a pune în practică principiile biblice în toate aspectele vieţii. Iată câteva lucruri ce ne pot ajuta în această privinţă.

Să cultivăm atitudinea mintală a lui Cristos. Pentru a suporta ceea ce pare nedrept, e nevoie de umilinţă. Este puţin probabil că un om care are o părere prea bună despre el va suporta să i se facă o nedreptate. Isus însă „s-a umilit şi a devenit ascultător până la moarte“ (Filipeni 2:5, 8). Imitându-l pe Isus, ‘nu vom obosi şi nu ne vom pierde puterile’ în serviciul sacru (Evrei 12:2, 3). Aşadar, să ascultăm cu umilinţă, fiind dispuşi să cooperăm cu cei aflaţi în fruntea congregaţiei din care facem parte (Evrei 13:17). Să învăţăm să-i privim pe ceilalţi ca fiindu-ne „superiori“, punând interesele lor mai presus de ale noastre. — Filipeni 2:3, 4.

Să nu uităm că Iehova ne iubeşte. Trebuie să fim convinşi că Iehova „există şi că devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). El se îngrijeşte cu adevărat de noi şi doreşte să obţinem viaţă veşnică (1 Timotei 2:4; 1 Petru 5:7). Amintindu-ne că nimic nu poate anula iubirea lui Dumnezeu pentru noi, vom găsi forţa necesară pentru a nu renunţa să facem ce este excelent când trecem prin încercări. — Romani 8:38, 39.

Să ne încredem în mod deplin în Iehova. Încrederea în Iehova este esenţială, mai ales când trecem prin încercări ce par să nu se mai termine sau să ne pună viaţa în pericol. Trebuie să fim pe deplin convinşi că Iehova nu va permite să  fim încercaţi ‘peste ceea ce putem îndura’ şi că el pregăteşte întotdeauna „calea de ieşire“ (1 Corinteni 10:13). Dacă avem încredere în Iehova, nu ne vom teme nici când viaţa ne va fi ameninţată. — 2 Corinteni 1:8, 9.

Să perseverăm în rugăciune. Rugăciunea din inimă este esenţială (Romani 12:12). Rugăciunile sincere sunt una dintre modalităţile de a ne apropia de Iehova (Iacov 4:8). Fiecare dintre noi poate spune din proprie experienţă că „indiferent ce am cere . . ., el ne ascultă“ (1 Ioan 5:14). Dacă Iehova permite ca o încercare să continue — ceea ce ne pune la probă integritatea —, noi ne rugăm să ne ajute să perseverăm (Luca 22:41–43). Privilegiul rugăciunii ne conştientizează că nu suntem niciodată singuri şi că, avându-l pe Iehova de partea noastră, vom ieşi întotdeauna victorioşi. — Romani 8:31, 37.

Lucrările excelente — ‘motiv de laudă şi de onoare’

Din când în când, toţi creştinii sunt ‘mâhniţi prin diferite încercări’. Însă trebuie ‘să nu renunţăm să facem ce este excelent’. Când ne aflăm sub presiuni, faptul de a şti că fidelitatea noastră va fi în cele din urmă „un motiv de laudă, glorie şi onoare“ ne dă putere (1 Petru 1:6, 7). Aşadar, să profităm din plin de toate măsurile spirituale luate de Iehova pentru a ne zidi credinţa. Când avem nevoie de ajutor personal, să mergem la cei ce slujesc ca păstori, învăţători şi sfătuitori în congregaţia creştină (Faptele 20:28). Să participăm cu regularitate la toate întrunirile congregaţiei, unde „ne stimulăm la iubire şi la lucrări excelente“ (Evrei 10:24). Un program de studiu personal şi de citire a Bibliei în fiecare zi, precum şi participarea cu regularitate la lucrarea de predicare ne vor ajuta să ne păstrăm vigilenţa şi o spiritualitate puternică. — Psalmul 1:1–3; Matei 24:14.

Cu cât simţim mai mult grija şi iubirea lui Iehova, cu atât ne vom dori mai mult să fim ‘zeloşi pentru lucrări excelente’ (Tit 2:14). Să nu uităm că „cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Matei 24:13). Da, să fim hotărâţi ‘să nu renunţăm să facem ce este excelent’!

[Text generic pe pagina 29]

Trebuie să fim pe deplin convinşi că Iehova nu va permite să fim încercaţi ‘peste ceea ce putem îndura’ şi că el pregăteşte întotdeauna „calea de ieşire“

[Legenda fotografiilor de la pagina 30]

Menţinându-ne ocupaţi cu activităţile teocratice, ne pregătim pentru a face faţă încercărilor