Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ce influenţă are Isus Cristos asupra ta?

Ce influenţă are Isus Cristos asupra ta?

 Ce influenţă are Isus Cristos asupra ta?

ÎN LUMINA celor discutate în primul articol, mai putem avea vreo îndoială că învăţăturile lui Isus au avut un mare impact asupra omenirii? Rămâne însă o întrebare, pe care ar trebui să ne-o punem fiecare, şi anume: Ce influenţă au învăţăturile lui Isus asupra mea?

Învăţăturile lui Isus au cuprins o gamă largă de subiecte. Lecţiile valoroase care se desprind din ele sunt utile în orice domeniu al vieţii. Să ne concentrăm atenţia asupra a ceea ce a spus Isus cu privire la stabilirea priorităţilor în viaţă, la cultivarea prieteniei cu Dumnezeu, la păstrarea unor bune relaţii cu semenii, la rezolvarea problemelor şi la evitarea actelor de violenţă.

Stabiliţi-vă priorităţi în viaţă!

Trăim într-o lume trepidantă, care ne consumă atât de mult timp şi energie, încât abia dacă ne mai rămâne loc pentru activităţi spirituale. Să luăm cazul unui bărbat sub 30 de ani,  căruia îi vom spune Jerry. Deşi poartă cu plăcere discuţii pe teme spirituale şi apreciază ceea ce învaţă, el se plânge: „Pur şi simplu nu găsesc timp să mă ocup serios de aceste lucruri. Lucrez şase zile pe săptămână. Duminica este singura mea zi liberă. După ce îmi termin treburile, sunt prea obosit să mai fac altceva“. Dacă sunteţi într-o situaţie asemănătoare, puteţi trage mari foloase din ceea ce i-a învăţat Isus pe oameni în Predica de pe munte.

Isus a spus mulţimii care se strânsese să-l asculte: „Încetaţi să vă mai îngrijoraţi pentru sufletele voastre, cu privire la ce veţi mânca sau ce veţi bea, sau pentru corpurile voastre, cu privire la ce veţi îmbrăca. Nu înseamnă sufletul mai mult decât hrana şi corpul mai mult decât îmbrăcămintea? Observaţi atent păsările cerului, deoarece ele nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng în depozite; totuşi, Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu valoraţi voi mai mult decât ele? . . . Astfel, nu vă îngrijoraţi niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?» Fiindcă toate acestea sunt lucrurile pe care naţiunile le urmăresc cu aviditate. Tatăl vostru ceresc ştie, de fapt, că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“ (Matei 6:25–33). Ce învăţăm de aici?

Isus n-a sugerat prin aceste cuvinte să nu ne îngrijim de necesităţile noastre materiale sau de cele ale familiei noastre. „Cu certitudine, dacă cineva nu se îngrijeşte de ai lui, şi îndeosebi de cei care sunt membri ai casei lui, a renegat credinţa şi este mai rău decât o persoană fără credinţă“ (1 Timotei 5:8). Însă Isus ne-a promis că, dacă vom pune pe primul plan lucrurile cu adevărat importante dând prioritate activităţilor spirituale, Dumnezeu se va îngriji să nu ne lipsească nimic. Învăţăm de aici care ar trebuie să fie priorităţile noastre. Cei ce aplică acest sfat au parte de fericire, căci „fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“. — Matei 5:3.

Să cultivăm relaţii de prietenie cu Dumnezeu

Cei conştienţi de necesităţile lor spirituale înţeleg că este important să cultive relaţii apropiate cu Dumnezeu. Cum legăm o prietenie strânsă cu cineva? Încercând să cunoaştem mai bine acea persoană, nu-i aşa? Ne facem timp pentru a afla cum gândeşte, ce trăsături de personalitate şi ce calităţi are, ce a realizat, ce-i place şi ce nu-i place. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul cultivării relaţiilor de prietenie cu Dumnezeu. E necesară o cunoştinţă exactă despre el. Când s-a rugat lui Dumnezeu pentru discipolii săi, Isus a spus: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică: ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Într-adevăr, dacă vrem să devenim prieteni apropiaţi cu Dumnezeu, trebuie să-l cunoaştem. Singura sursă a acestei cunoştinţe este Biblia, Cuvântul său inspirat (2 Timotei 3:16). Trebuie să ne rezervăm timp pentru a studia Scripturile.

Totuşi, doar cunoştinţa nu e de ajuns. În aceeaşi rugăciune, Isus a spus: „Ei [apostolii] au respectat cuvântul tău“ (Ioan 17:6). Nu e suficient doar să învăţăm despre Dumnezeu, ci trebuie să şi acţionăm în armonie cu învăţăturile sale. Am putea deveni altfel prieteni cu el? Ne-am putea aştepta ca prietenia dintre noi şi altă persoană să înflorească dacă am face în  mod intenţionat lucruri care sunt în contradicţie cu concepţiile sau cu principiile acesteia? Aşadar, modul de gândire al lui Dumnezeu şi principiile sale ar trebui să ne îndrume întotdeauna paşii în viaţă. În continuare, vom vedea cum putem aplica două dintre principiile sale în relaţiile cu semenii.

Păstraţi relaţii bune cu alţii

Odată, Isus a spus o pildă pentru a transmite o învăţătură valoroasă cu privire la relaţiile interumane. În pildă era vorba de un rege care a vrut să încheie socotelile cu servitorii săi. Unul dintre ei avea o datorie imensă. Şi cum acel om nu putea s-o înapoieze, stăpânul a poruncit ca servitorul acela să fie vândut împreună cu soţia şi cu copiii lui pentru ca datoria ce-o avea la el să fie achitată. Datornicul a căzut la picioarele stăpânului său şi l-a implorat: „Fii răbdător cu mine şi îţi voi restitui totul“. Făcându-i-se milă de el, stăpânul său i-a anulat întreaga datorie. Dar sclavul acela a plecat, l-a găsit pe un tovarăş de sclavie care îi datora o mică sumă de bani şi i-a cerut să-i restituie datoria. Deşi acesta din urmă l-a implorat să fie îndurător cu el, primul sclav a cerut ca tovarăşul său să stea la închisoare până îşi va plăti întreaga datorie. Când regele a aflat de cele întâmplate, s-a mâniat rău. „Nu trebuia ca tu . . . să te înduri de tovarăşul tău de sclavie, după cum şi eu m-am îndurat de tine?“, l-a întrebat el. Şi l-a dat pe mâna temnicerilor până când avea să-i restituie tot ce-i datora. Isus a spus în încheiere: „În mod asemănător va proceda şi Tatăl meu ceresc cu voi dacă nu iertaţi din inimă, fiecare pe fratele său“. — Matei 18:23–35.

Întrucât suntem oameni imperfecţi, avem multe lipsuri. Niciodată nu i-am putea plăti lui Dumnezeu toată datoria pe care am acumulat-o la el prin încălcarea repetată a legilor sale. Ceea ce putem face este să căutăm iertarea sa. Iar Iehova Dumnezeu este gata să ne ierte toate păcatele cu condiţia să le iertăm şi noi fraţilor noştri păcatele pe care le comit împotriva noastră. Ce învăţătură plină de forţă! Isus şi-a învăţat continuatorii să se roage astfel: „Iartă-ne datoriile noastre, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri“. — Matei 6:12.

Mergeţi la rădăcina problemei

Isus a cunoscut cel mai bine natura umană. Sfaturile pe care le-a dat el cu privire la rezolvarea problemelor se concentrează asupra cauzei acestora. Să analizăm câteva exemple.

Isus a spus: „Aţi auzit că li s-a zis celor din timpurile antice: «Să nu asasinezi; iar cine comite un asasinat va fi răspunzător înaintea tribunalului». Totuşi, eu vă spun că oricine continuă să fie mânios pe fratele său va fi răspunzător înaintea tribunalului“ (Matei 5:21, 22). Isus a arătat aici că rădăcina problemei, adică a asasinatului, este mai gravă decât actul de violenţă în sine. Adevărata problemă constă în sentimentele care încolţesc în inima unui ucigaş. Dacă oamenii n-ar permite resentimentelor sau mâniei să se dezvolte în sufletul lor, n-ar exista acte premeditate de violenţă. Câte vieţi ar fi fost cruţate dacă s-ar fi respectat această învăţătură!

Remarcaţi cum Isus vorbeşte despre cauza unei alte probleme care provoacă multă suferinţă. El a spus mulţimii: „Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter». Dar eu vă spun că oricine continuă să privească o femeie în aşa fel încât să facă pasiune pentru ea a comis deja adulter cu ea în inima lui. Deci, dacă ochiul tău drept te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l de la tine“ (Matei 5:27–29). Isus a arătat că problema nu constă doar în actul imoral, ci în ceea ce îl precede, şi anume dorinţele imorale. Dacă o persoană refuză să se gândească la lucruri nepotrivite şi le scoate din mintea sa, nu va ajunge să comită acte imorale.

„Pune-ţi sabia la locul ei“

În noaptea în care Isus a fost trădat şi arestat, unul dintre discipolii săi a scos sabia pentru a-l apăra. Isus i-a poruncit acestuia: „Pune-ţi sabia la locul ei, pentru că toţi aceia care iau  sabia vor pieri de sabie“ (Matei 26:52). În dimineaţa următoare, Isus i-a spus lui Ponţiu Pilat: „Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din această lume, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată, regatul meu nu este de aici“ (Ioan 18:36). Este practică această învăţătură?

Cum au considerat creştinii din secolul I învăţătura lui Isus privitoare la nonviolenţă? În lucrarea The Early Christian Attitude to War se spune: „De vreme ce [învăţăturile lui Isus] interziceau orice formă de agresiune sau de violenţă împotriva altora, era clar că participarea la război e greşită . . . Primii creştini au urmat întocmai cuvintele lui Isus, înţelegând în sens literal învăţăturile sale cu privire la blândeţe şi la nonviolenţă. Semnul distinctiv al religiei lor era pacea; ei au condamnat cu vehemenţă războiul pentru că acesta implica vărsare de sânge“. Cât de diferită ar fi fost istoria dacă toţi cei ce au pretins că sunt creştini ar fi respectat această învăţătură a lui Isus!

Poţi trage foloase din toate învăţăturile lui Isus

Învăţăturile lui Isus analizate în acest articol sunt frumoase, simple şi pline de forţă. Toţi oamenii pot trage foloase dacă le cunosc şi le pun în practică. *

Martorii lui Iehova din localitatea dumneavoastră vor fi bucuroşi să vă ajute să înţelegeţi cum puteţi trage foloase din cele mai înţelepte învăţături care au fost spuse vreodată de un om. Vă invităm cu căldură să luaţi legătura cu aceştia sau să le scrieţi la una dintre adresele de la pagina 2.

[Notă de subsol]

^ par. 22 Pentru o analiză sistematică a tuturor învăţăturilor lui Isus, vezi cartea Cel mai mare om care a trăit vreodată, publicată de Martorii lui Iehova.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

„Tatăl vostru ceresc le hrăneşte“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Învăţăturile lui Isus pot avea o influenţă bună asupra vieţii noastre