Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii“

„Să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii“

 „Să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii“

„În iubirea frăţească să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii.“ — ROMANI 12:10.

1, 2. Ce fel de relaţii au avut cu fraţii de credinţă apostolul Pavel şi un misionar din zilele noastre?

ÎN CEI 43 de ani de serviciu misionar pe care i-a petrecut în Extremul Orient, Don a fost cunoscut ca un om plin de căldură. Înainte de a fi răpus de boală, unii dintre cei ce învăţaseră adevărul biblic de la el au parcurs mii de kilometri ca să vină la căpătâiul său şi să-i spună „Kamsahamnida, kamsahamnida!“ („Mulţumesc, mulţumesc!“, în limba coreeană). Tandra afecţiune pe care le-o arătase Don le sensibilizase inima.

2 Don nu este singurul exemplu de acest fel. În secolul I, apostolul Pavel a arătat o afecţiune profundă faţă de cei cărora le-a slujit. Pavel s-a dăruit pe sine în folosul altora. Deşi avea convingeri ferme, el era blând şi se îngrijea de alţii „ca atunci când o mamă care alăptează îşi îngrijeşte cu drag copiii“. Pavel a scris congregaţiei din Tesalonic: „Având o tandră afecţiune pentru voi, ne-a făcut multă plăcere să vă facem parte nu numai de vestea bună a lui Dumnezeu, ci şi de propriile noastre suflete, deoarece ne deveniserăţi dragi“ (1 Tesaloniceni 2:7, 8). Mai târziu, când Pavel le-a spus unor creştini din Efes că nu aveau să-l mai vadă, ‘toţi au izbucnit în plâns, au căzut pe gâtul lui Pavel şi l-au sărutat cu tandreţe’ (Faptele 20:25, 37). Evident, Pavel şi fraţii săi nu erau doar oameni de aceeaşi credinţă; relaţiile dintre ei erau mult mai strânse. Aveau o tandră afecţiune unii faţă de alţii.

 Tandra afecţiune şi iubirea

3. Ce legătură există între termenii folosiţi în Biblie pentru afecţiune şi pentru iubire?

3 În Scripturi, tandra afecţiune, empatia şi compasiunea sunt în strânsă legătură cu cea mai nobilă calitate creştină: iubirea (1 Tesaloniceni 2:8; 2 Petru 1:7). Asemenea faţetelor unui diamant strălucitor, toate aceste calităţi divine se echilibrează şi se completează reciproc. Ele îi apropie pe creştini unii de alţii, precum şi de Tatăl lor ceresc. Iată de ce apostolul Pavel şi-a îndemnat colaboratorii în credinţă astfel: „Iubirea voastră să fie fără ipocrizie. . . . În iubirea frăţească să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii“. — Romani 12:9, 10.

4. Ce se înţelege prin expresia „tandră afecţiune“?

4 Expresia grecească folosită de Pavel pentru ‘tandră afecţiune’ este compusă din două cuvinte, unul însemnând prietenie, iar celălalt, afecţiune naturală. Potrivit explicaţiei unui biblist, creştinii „trebuie să se distingă prin ataşamentul ce caracterizează o familie iubitoare, ai cărei membri sunt uniţi şi se susţin reciproc“. Ai tu astfel de sentimente faţă de fraţii şi surorile de credinţă? În congregaţie trebuie să domnească o atmosferă călduroasă, ca într-o familie (Galateni 6:10). Astfel Noul Testament pe înţelesul tuturor redă Romani 12:10 în felul următor: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o afecţiune frăţească“. Da, creştinii se iubesc unii pe alţii nu numai pentru că aşa e firesc sau pentru că aşa trebuie. E important ‘să ne iubim intens unii pe alţii, din inimă’, arătând „afecţiune frăţească neipocrită“. — 1 Petru 1:22.

„Sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii“

5, 6. a) Cum îşi învaţă Iehova poporul afecţiunea creştină prin congresele internaţionale? b) Cum putem cultiva relaţii şi mai strânse cu fraţii de credinţă?

5 Deşi în această lume „iubirea celor mai mulţi“ se răceşte, Iehova îşi învaţă slujitorii ‘să se iubească unii pe alţii’ (Matei 24:12; 1 Tesaloniceni 4:9). Congresele internaţionale ale Martorilor lui Iehova sunt ocazii remarcabile în acest sens. La aceste congrese, Martorii locali întâlnesc fraţi veniţi din ţări îndepărtate. Mulţi îi găzduiesc pe delegaţii străini. Recent, printre delegaţii la un astfel de congres s-au numărat şi unii veniţi din ţări unde oamenii nu obişnuiesc să-şi exteriorizeze sentimentele. Iată ce spune despre aceştia un creştin care a ajutat la cazarea delegaţilor: „Când au sosit, erau foarte reţinuţi şi încordaţi. Dar după numai 6 zile, când şi-au luat rămas-bun, ei şi gazdele lor se îmbrăţişau cu lacrimi în ochi. Acestor fraţi li s-a arătat o iubire creştină pe care n-o vor uita niciodată“. Când se manifestă ospitalitate faţă de fraţi, indiferent de mediul din care provin, atât gazda, cât şi oaspeţii dezvăluie tot ce e mai frumos din ei. — Romani 12:13.

6 Astfel de experienţe sunt într-adevăr impresionante. Dar creştinii se apropie şi mai mult unii de alţii când colaborează în serviciul lui Iehova mai mult timp. Dacă ne cunoaştem bine  fraţii, putem aprecia şi mai mult calităţile lor frumoase — sinceritatea, loialitatea, bunătatea, generozitatea, consideraţia, compasiunea, altruismul, precum şi faptul că sunt demni de încredere (Psalmul 15:3–5; Proverbele 19:22). Mark, care a slujit ca misionar în estul Africii, a spus: „Când lucrezi umăr la umăr cu fraţii, se creează o legătură puternică“.

7. Ce trebuie să facem pentru a ne bucura de afecţiune creştină în congregaţie?

7 Pentru a cultiva şi a păstra astfel de legături strânse, membrii congregaţiei trebuie să devină mai apropiaţi. Asistând cu regularitate la întrunirile creştine, ne ataşăm şi mai mult de fraţii noştri. Fiind prezenţi la întruniri, discutând unii cu alţii înainte şi după program şi participând la program, ne încurajăm şi ne stimulăm „la iubire şi la lucrări excelente“ (Evrei 10:24, 25). Un bătrân de congregaţie din Statele Unite spune: „Îmi amintesc cu plăcere că, atunci când eram mic, membrii familiei mele erau printre ultimii care plecau de la Sala Regatului, deoarece căutau să se bucure cât mai mult de conversaţii ziditoare într-o atmosferă prietenească“.

Trebuie ‘să vă lărgiţi’?

8. a) La ce s-a referit Pavel când i-a îndemnat pe corinteni ‘să se lărgească’? b) Ce putem face pentru ca între membrii congregaţiei să existe tot mai multă afecţiune?

8 Pentru a arăta în mod deplin afecţiune, poate că trebuie ‘să ne lărgim’ inima. Adresându-se congregaţiei din Corint, apostolul Pavel a scris: „Inima noastră s-a lărgit. Nu duceţi lipsă de spaţiu înăuntrul nostru“. Pavel i-a îndemnat şi pe ei ‘să se lărgească’ (2 Corinteni 6:11–13). Aţi putea şi voi ‘să vă lărgiţi’ în ce priveşte sentimentele? Nu trebuie să aşteptăm ca alţii să ia iniţiativa. În scrisoarea către Romani, Pavel a vorbit despre necesitatea de a avea o tandră afecţiune şi a dat următorul îndemn: „În a vă arăta onoare unii altora fiţi în frunte“ (Romani 12:10). Putem să-i onorăm pe alţii luând iniţiativa să-i salutăm la întruniri. De asemenea, i-am putea invita să ne însoţească în ministerul de teren sau să ne pregătim împreună pentru o întrunire. Acest mod de a acţiona face să crească tandra afecţiune.

9. Ce fac unii pentru a se apropia mai mult de colaboratorii lor în credinţă? (Includeţi exemple locale.)

9 Familiile, precum şi fiecare membru al congregaţiei se pot ‘lărgi’ când se vizitează unii pe alţii, când mănâncă ceva împreună sau când participă împreună la activităţi sănătoase (Luca 10:42; 14:12–14). Un frate pe nume Hakop organizează picnicuri cu grupuri mici de fraţi din congregaţie. El spune: „Vin fraţi de toate vârstele, inclusiv părinţi fără partener. Toţi se întorc acasă cu amintiri frumoase şi se simt mai aproape unii de alţii“. Fiind creştini, trebuie să ne străduim să fim nu numai colaboratori, ci şi prieteni adevăraţi. — 3 Ioan 14.

10. Ce putem face dacă întâmpinăm probleme în relaţiile cu fraţii noştri?

10 Uneori însă defectele sunt un obstacol în calea prieteniei şi a afecţiunii. Ce putem face? În primul rând, putem să ne rugăm să păstrăm relaţii bune cu fraţii noştri. Întrucât Dumnezeu doreşte ca slujitorii săi să se înţeleagă bine unii cu alţii, el va răspunde la aceste rugăciuni sincere (1 Ioan 4:20, 21; 5:14, 15). Trebuie, de asemenea, să acţionăm în armonie cu rugăciunile noastre. Ric, un supraveghetor itinerant din estul Africii, îşi aminteşte de un frate care era tăios; de aceea, multora le era greu să se înţeleagă  cu el. Ric spune: „În loc să-l evit, m-am străduit să-l cunosc mai bine. Am aflat că avusese un tată foarte sever. După ce am înţeles câte eforturi depusese acest frate ca să înlăture efectele mediului în care crescuse şi cât de mult progresase, am început să-l admir. Am devenit buni prieteni“. — 1 Petru 4:8.

Deschideţi-vă inima!

11. a) Ce trebuie să facem pentru ca în congregaţie să existe tot mai multă afecţiune? b) De ce ne-ar putea dăuna pe plan spiritual faptul de a fi mereu rezervaţi?

11 Ce trist este că mulţi oameni de azi îmbătrânesc fără să fi avut vreodată un prieten apropiat! Dar în congregaţia creştină nimeni nu trebuie să se afle în această situaţie. Iubirea frăţească autentică nu înseamnă doar bune maniere şi schimburi de amabilităţi; nici nu înseamnă să-i asaltăm pe alţii cu manifestări zgomotoase de afecţiune. În schimb, trebuie să fim dispuşi să ne deschidem inima, aşa cum a făcut şi Pavel faţă de corinteni, şi să le arătăm colaboratorilor noştri în credinţă că ne pasă cu adevărat de ei şi că le vrem binele. Deşi nu toţi suntem din fire sociabili sau comunicativi, nu este bine să fim prea retraşi. Biblia ne avertizează: „Cel ce se retrage în singurătate caută ce-i place lui însuşi, dar este împotriva adevăratei înţelepciuni“. — Proverbele 18:1.

12. De ce o bună comunicare este esenţială pentru a ne bucura de relaţii strânse cu membrii congregaţiei?

12 Comunicarea deschisă este fundamentul unei prietenii adevărate (Ioan 15:15). Toţi avem nevoie de prieteni cărora să le putem împărtăşi cele mai adânci gânduri şi sentimente. În plus, cu cât ne vom cunoaşte mai bine, cu atât ne va fi mai uşor să ne ajutăm unii pe alţii la nevoie. Dacă arătăm interes reciproc, promovăm tandra afecţiune. Astfel, vom simţi adevărul cuvintelor lui Isus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“. — Faptele 20:35; Filipeni 2:1–4.

13. Ce putem face pentru a arăta că avem o afecţiune autentică faţă de fraţi?

13 Însă afecţiunea noastră va aduce cele mai multe foloase doar dacă ne-o exprimăm (Proverbele 27:5). Dacă afecţiunea noastră este sinceră, probabil că acest lucru ni se va citi pe faţă, iar ceilalţi se vor simţi îndemnaţi să răspundă la rândul lor cu afecţiune. „O privire prietenoasă înveseleşte inima“, spune un proverb biblic (Proverbele 15:30). Şi gesturile care dovedesc că ne gândim la ceilalţi pot promova  tandra afecţiune. Deşi nimeni nu poate cumpăra afecţiunea autentică, un cadou dat din inimă poate însemna mult. O vedere, o scrisoare sau „un cuvânt spus la timpul potrivit“ pot fi dovezi de afecţiune profundă (Proverbele 25:11; 27:9). Odată ce am câştigat prietenia cuiva, trebuie să întreţinem acea prietenie continuând să manifestăm afecţiune neegoistă. Vrem să fim alături de prietenii noştri mai ales când trec prin momente grele. Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate“. — Proverbele 17:17.

14. Ce putem face dacă cineva pare să nu răspundă la afecţiunea noastră?

14 Însă trebuie să fim şi realişti. Nu ne putem aştepta să fim la fel de apropiaţi cu toţi membrii congregaţiei. E firesc ca faţă de unii să ne simţim mai apropiaţi decât faţă de alţii. Aşadar, dacă cineva pare să nu fie atât de prietenos cu tine pe cât ţi-ai dori, nu trage imediat concluzia că ceva nu e-n regulă cu vreunul dintre voi. Şi nu forţa lucrurile. Dacă te apropii de cineva doar atât cât îţi permite, vei lăsa loc pentru relaţii mai apropiate în viitor.

„Te-am aprobat“

15. Ce efect au laudele asupra altora, şi cum se simt cei care nu aud niciodată astfel de cuvinte?

15 Cât de mult trebuie să se fi bucurat Isus la botezul său când a auzit din cer un glas care a spus: „Eu te-am aprobat“ (Marcu 1:11)! Fără îndoială că aceste cuvinte i-au întărit convingerea că Tatăl său îl iubea (Ioan 5:20). Din nefericire, unii nu aud niciodată cuvinte de laudă de la cei pe care îi respectă şi îi iubesc. Iată ce spune o tânără pe nume Ann: „La fel ca mine, mulţi tineri nu au pe nimeni în familie la adevăr. Acasă, auzim numai critici, ceea ce ne întristează foarte mult“. Însă când încep să se asocieze cu congregaţia, ei simt căldura familiei spirituale care se interesează de ei şi îi susţine — o familie alcătuită din taţi, mame, surori şi fraţi spirituali. — Marcu 10:29, 30; Galateni 6:10.

16. De ce atitudinea critică nu este benefică?

16 În unele culturi, părinţii şi profesorii — adulţii în general — rareori îşi exprimă deschis aprecierea faţă de tineri, deoarece consideră că laudele i-ar putea face pe aceştia să devină mulţumiţi de sine sau să se îngâmfe. Această mentalitate poate influenţa chiar şi familiile şi congregaţiile creştine. De exemplu, când vorbesc cu un tânăr despre o cuvântare sau despre o altă activitate pentru care acesta a depus eforturi, poate că adulţii îi spun: „A fost bine, dar poţi mai mult!“ Sau poate chiar îşi exprimă făţiş nemulţumirea. Mulţi cred că, procedând astfel, îi stimulează pe tineri să dea tot ce e mai bun din ei. De multe ori însă această metodă are exact efectul contrar, deoarece tinerii se închid în ei sau au sentimentul că nu se ridică la înălţimea aşteptărilor.

17. De ce trebuie să căutăm ocazii de a-i lăuda pe alţii?

17 De asemenea, laudele nu trebuie să fie doar o introducere la un şir de sfaturi. Laudele sincere  promovează tandra afecţiune în familie şi în congregaţie, încurajându-i pe tineri să ceară sfaturi de la fraţii şi surorile cu experienţă. Aşadar, în loc să permitem culturii locale să ne dicteze modul în care să ne comportăm faţă de alţii, ‘să ne îmbrăcăm cu noua personalitate care a fost creată potrivit voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate’. Da, să lăudăm, la fel ca Iehova. — Efeseni 4:24.

18. a) Cum ar trebui să privească tinerii sfaturile adulţilor? b) De ce sunt atenţi adulţii la modul în care dau sfaturi?

18 Pe de altă parte, voi, tinerilor, nu trageţi concluzia că adulţii sunt nemulţumiţi de voi dacă vă corectează sau vă dau un sfat (Eclesiastul 7:9). Din contră! Ei vă vor binele şi vă iubesc. Altminteri, de ce şi-ar mai da osteneala să discute cu voi despre situaţia respectivă? Ştiind ce efect pot avea cuvintele, adulţii — îndeosebi bătrânii de congregaţie — se gândesc şi se roagă mult înainte de a da sfaturi, deoarece nu vor decât să facă bine. — 1 Petru 5:5.

„Iehova este plin de o tandră afecţiune“

19. De ce se pot bizui pe Iehova cei ce au fost dezamăgiţi de alţii?

19 Din cauza unor experienţe neplăcute din trecut, unii cred că a-ţi manifesta afecţiunea faţă de cineva nu duce decât la dezamăgire. Ei au nevoie de curaj şi de o credinţă puternică pentru a-şi deschide din nou inima faţă de alţii. Dar nu trebuie să uite niciodată că Iehova „nu este departe de nici unul dintre noi“. De fapt, el ne invită să ne apropiem de el (Faptele 17:27; Iacov 4:8). Totodată, el ne înţelege teama de a nu fi răniţi şi ne asigură de sprijinul şi ajutorul său. Psalmistul David spune: „DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt“. — Psalmul 34:18.

20, 21. a) De unde ştim că putem fi prieteni cu Iehova? b) Ce se cere din partea noastră pentru a ne bucura de prietenia lui Iehova?

20 O prietenie strânsă cu Iehova este cea mai importantă legătură pe care o putem cultiva. Dar este cu adevărat posibil să fim prieteni cu Dumnezeu? Desigur. Biblia vorbeşte despre bărbaţi şi femei integri care s-au bucurat de o prietenie strânsă cu Tatăl nostru ceresc. Cuvintele lor pline de căldură au fost păstrate în scris pentru a ne întări convingerea că şi noi ne putem apropia de Iehova. — Psalmii 23, 34, 139; Ioan 16:27; Romani 15:4.

21 Toţi oamenii pot să îndeplinească cerinţele stabilite pentru cei ce vor să fie prieteni cu Iehova. „DOAMNE, cine va locui în cortul Tău?“, a întrebat David. „Cel care umblă în neprihănire, cel care face ceea ce este drept şi spune adevărul din inimă“ (Psalmii 15:1, 2; 25:14). Pe măsură ce vedem că slujindu-i lui Dumnezeu ne bucurăm de binecuvântarea, îndrumarea şi ocrotirea sa, ajungem să înţelegem că „Iehova este plin de o tandră afecţiune“. — Iacov 5:11.

22. De ce fel de relaţii vrea Iehova să se bucure slujitorii săi?

22 Ce binecuvântare este că Iehova doreşte să fie în relaţii apropiate cu omul imperfect! Nu ar trebui să arătăm, la rândul nostru, o tandră afecţiune unii faţă de alţii? Cu ajutorul lui Iehova, fiecare dintre noi poate arăta şi se poate bucura de tandra afecţiune ce caracterizează familia noastră creştină de fraţi. Sub Regatul lui Dumnezeu, toţi oamenii de pe pământ vor manifesta pentru totdeauna afecţiune frăţească!

Puteţi să explicaţi?

• Ce atmosferă trebuie să existe în congregaţia creştină?

• Cum poate promova fiecare dintre noi tandra afecţiune în congregaţie?

• Cum încurajează laudele sincere afecţiunea creştină?

• Cum ne susţine tandra afecţiune a lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Creştinii se iubesc unii pe alţii nu numai pentru că aşa trebuie

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Vă puteţi „lărgi“ în ce priveşte manifestarea afecţiunii?

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Obişnuiţi să criticaţi sau să încurajaţi?