Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să ne păstrăm castitatea păzindu-ne inima

Să ne păstrăm castitatea păzindu-ne inima

 Să ne păstrăm castitatea păzindu-ne inima

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii.“ — PROVERBELE 4:23.

1–3. a) Cum dovedesc oamenii adesea că nu preţuiesc castitatea? Prezentaţi o ilustrare sugestivă în acest sens. b) De ce este important să vorbim despre valoarea castităţii?

TABLOUL părea de modă veche. Probabil că nu se mai armoniza cu decorul casei. În orice caz, proprietarul nu punea prea mare preţ pe el. Tabloul a ajuns în cele din urmă într-un târg de vechituri, de unde a putut fi achiziţionat cu numai 29 de dolari. Însă câţiva ani mai târziu s-a descoperit că tabloul respectiv valora aproape 1 milion de dolari! Da, era o adevărată capodoperă! Imaginaţi-vă ce a simţit fostul proprietar care îi subestimase valoarea!

2 Deseori la fel stau lucrurile şi în privinţa castităţii, adică a purităţii, sau curăţeniei, morale. Foarte mulţi oameni de azi pun prea puţin preţ pe castitate. Unii consideră că ea reflectă un stil de viaţă demodat, că nu se potriveşte cu societatea modernă. Astfel, ei renunţă la ea în schimbul unor „sume“ neînsemnate. Unii îşi vând castitatea pentru câteva momente de plăcere sexuală. Alţii o sacrifică în speranţa de a fi mai bine văzuţi de colegi sau de cineva de sex opus. — Proverbele 13:20.

3 Mulţi îşi dau seama prea târziu cât de preţioasă este castitatea. De multe ori, pierderea castităţii are consecinţe tragice. Aşa cum arată Biblia, consecinţele imoralităţii pot fi asemenea otravei, la fel de ‘amare ca pelinul’ (Proverbele 5:3, 4). Având în vedere climatul de degradare morală din prezent, cum puteţi să vă ocrotiţi şi să vă păstraţi castitatea? Ne vom concentra asupra a trei sfaturi potrivite în acest sens.

Să ne păzim inima

4. Ce reprezintă inima figurativă, şi de ce trebuie s-o păzim?

4 Secretul pentru a ne păstra castitatea este să ne păzim inima. Biblia spune: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbele 4:23). Ce reprezintă „inima“ la care se face referire aici? Nu este vorba despre inima literală, ci despre inima figurativă. Aceasta reprezintă omul lăuntric — gândurile, sentimentele şi motivaţiile noastre. Biblia afirmă: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“ (Deuteronomul 6:5). Isus a spus că aceasta este cea mai mare poruncă (Marcu 12:29, 30). Evident, inima noastră figurativă este de o valoare inestimabilă. Merită să ne-o păzim.

5. De ce putem spune că inima, deşi preţioasă, ne poate pune în pericol?

5 Însă tot Biblia spune că „inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea“ (Ieremia 17:9). Cum ar putea inima să ne înşele — şi, deci, să ne pună în pericol? Un automobil, de pildă, este un lucru valoros, iar în caz  de urgenţă ne poate chiar salva viaţa. Însă, dacă şoferul pierde controlul maşinii, automobilul poate cauza moartea. În mod asemănător, dacă nu ne păzim inima, vom fi stăpâniţi de dorinţele şi impulsurile lăuntrice, iar modul nostru de viaţă ne va duce la dezastru. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi scăpat“ (Proverbele 28:26). Da, putem umbla în înţelepciune şi putem evita dezastrul dacă folosim Cuvântul lui Dumnezeu ca ghid, aşa cum am consulta o hartă rutieră înainte de a pleca într-o călătorie. — Psalmul 119:105.

6, 7. a) Ce este sfinţenia, şi de ce este ea importantă pentru slujitorii lui Iehova? b) De unde ştim că oamenii imperfecţi pot reflecta sfinţenia lui Iehova?

6 Inima noastră nu se va îndrepta în mod automat spre castitate. Trebuie să o orientăm în această direcţie. Cum putem face acest lucru? O modalitate este să ne gândim la cât de valoroasă este castitatea. Această calitate este în strânsă legătură cu sfinţenia, care înseamnă curăţenie, puritate, separare de păcat. Sfinţenia este o calitate preţioasă care-l caracterizează pe Iehova Dumnezeu. Sute de versete biblice asociază această calitate cu Iehova. De fapt, Biblia spune că „sfinţenia îi aparţine lui Iehova“ (Exodul 28:36, NW). Dar ce legătură există între această calitate nobilă şi noi, oamenii imperfecţi?

7 În Cuvântul său, Iehova ne îndeamnă: „Fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt“ (1 Petru 1:16). Da, putem imita sfinţenia lui Iehova; putem fi curaţi înaintea lui, păstrându-ne castitatea. Aşadar când avem grijă să nu comitem acte necurate, noi ne străduim să obţinem un privilegiu măreţ — acela de a reflecta o minunată calitate a Dumnezeului Preaînalt (Efeseni 5:1)! Nu ar trebui să ne gândim că e imposibil să facem acest lucru, deoarece Iehova este un Stăpân înţelept şi rezonabil care nu ne cere niciodată ceva ce nu putem face (Psalmul 103:13, 14; Iacov 3:17). Este adevărat, pentru a rămâne caşti pe plan moral şi spiritual, sunt necesare eforturi. Însă apostolul Pavel a afirmat că „sinceritatea şi castitatea . . . i se cuvin Cristosului“ (2 Corinteni 11:3). Nu suntem noi datori faţă de Cristos şi faţă de Tatăl său să depunem toate eforturile să ne păstrăm caşti? Să nu uităm că ei ne-au arătat mai multă iubire decât le-am putea arăta noi vreodată (Ioan 3:16; 15:13). Este cât se poate de potrivit să ne exprimăm recunoştinţa ducând o viaţă curată, morală. Dacă privim castitatea din acest punct de vedere, o vom preţui şi ne vom păzi inima.

8. a) Cum ne putem nutri inima figurativă? b) Ce ar putea dezvălui despre noi conversaţiile pe care le purtăm?

8 Noi ne păzim inima şi prin modul în care ne hrănim. Trebuie să ne hrănim cu regularitate mintea şi inima cu o hrană spirituală sănătoasă, concentrându-ne asupra veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu (Coloseni 3:2). Chiar şi din conversaţiile noastre trebuie să reiasă că ne concentrăm asupra acestei veşti bune. Dacă suntem cunoscuţi ca persoane care  vorbesc despre subiecte carnale, imorale, lucrul acesta dezvăluie ceva despre starea inimii noastre (Luca 6:45). Să ne facem, mai degrabă, reputaţia de persoane care vorbesc despre lucruri spirituale şi ziditoare (Efeseni 5:3). A ne păzi inima înseamnă a evita mari pericole. Vom analiza două dintre ele.

Să fugim de fornicaţie

9–11. a) De ce aceia care ignoră sfatul din 1 Corinteni 6:18 ar putea ajunge mai uşor să comită un păcat grav? Daţi un exemplu. b) Dacă fugim de fornicaţie, ce anume vom evita? c) Ce exemplu remarcabil ne-a dat fidelul Iov?

9 Iehova l-a inspirat pe apostolul Pavel să aştearnă în scris unele sfaturi care i-au ajutat pe mulţi să-şi păzească inima şi să rămână caşti. Cu o anumită ocazie, Pavel a spus: „Fugiţi de fornicaţie“ (1 Corinteni 6:18). Să observăm că el nu a spus pur şi simplu: „Evitaţi fornicaţia“. Creştinii trebuiau să facă mai mult. Ei trebuiau să fugă de imoralitate, aşa cum ar fugi de un lucru care le pune viaţa în pericol. Dacă nu ţinem cont de acest sfat, probabilitatea de a comite un păcat grav şi de a pierde astfel aprobarea lui Dumnezeu devine mai mare.

10 Să dăm un exemplu: O mamă şi-a pregătit băieţelul pentru un eveniment important spălându-l şi îmbrăcându-l frumos. El o întreabă dacă ar putea ieşi să se joace puţin, iar mama îi dă voie — cu o singură condiţie: „Să nu cumva să te apropii de balta aceea! Dacă te murdăreşti, o să fii pedepsit“. După câteva minute însă mama îşi vede băieţelul jucându-se chiar la marginea bălţii. Deocamdată, copilul nu e plin de noroi. Însă el nu a ţinut seama de avertismentul mamei de a nu se apropia de baltă, şi mai mult ca sigur se va murdări (Proverbele 22:15). Mulţi tineri şi adulţi de la care se aşteaptă mai mult decât de la un copil fac o greşeală asemănătoare. În ce fel?

11 Astăzi, când foarte mulţi cedează „unor pofte sexuale ruşinoase“, s-a dezvoltat o întreagă industrie care promovează relaţiile sexuale nelegitime (Romani 1:26, 27). Flagelul pornografiei proliferează pe Internet, în cărţi, reviste şi videocasete. În mod sigur, cei ce decid să-şi hrănească mintea cu astfel de materiale nu fug de fornicaţie. Ei se joacă cu ea, mergând pe marginea prăpastiei, ca să spunem aşa; da, ei nesocotesc avertismentul Bibliei. În loc să-şi păzească inima, ei o otrăvesc cu imagini obscene, explicite, care nu se şterg din minte ani de zile (Proverbele 6:27). Să-l imităm pe fidelul Iov, care a făcut un legământ cu ochii săi ca să nu privească ceva ce nu ar fi făcut altceva decât să-l ispitească să comită o  faptă rea (Iov 31:1). Da, Iov este un exemplu demn de imitat!

12. Cum pot ‘fugi de fornicaţie’ doi tineri creştini aflaţi în perioada de cunoaştere?

12 ‘A fugi de fornicaţie’ este deosebit de important în perioada de cunoaştere în vederea căsătoriei. Aceasta trebuie să fie o perioadă fericită, plină de speranţe şi de aşteptări; unele cupluri tinere însă o întunecă jucându-se cu imoralitatea. Astfel, ei se privează de cea mai bună temelie pentru o căsnicie reuşită — o relaţie bazată pe iubire neegoistă, pe stăpânire de sine şi pe ascultare de Iehova Dumnezeu. De exemplu, doi tineri creştini care erau în perioada de cunoaştere s-au angajat într-o conduită imorală. După căsătorie, soţia a recunoscut că avea mari remuşcări, care îi umbriseră chiar şi bucuria din ziua nunţii. Ea a spus: „L-am rugat de multe ori pe Iehova să ne ierte, dar, chiar dacă au trecut şapte ani de atunci, conştiinţa încă mă mustră“. Este esenţial ca aceia care comit astfel de păcate să le ceară ajutor bătrânilor creştini (Iacov 5:14, 15). Totuşi, multe cupluri creştine acţionează cu înţelepciune şi evită pericolele în timpul perioadei de cunoaştere (Proverbele 22:3). Ei fixează limite manifestărilor de afecţiune. De asemenea, aleg să fie însoţiţi când merg undeva şi evită să rămână singuri în locuri izolate.

13. De ce un creştin nu ar trebui să-şi dea întâlniri cu cineva care nu îi slujeşte lui Iehova?

13 Un creştin care începe să-şi dea întâlniri cu cineva care nu-i slujeşte lui Iehova riscă să se confrunte cu mari probleme. De fapt, cum ai putea să te împrieteneşti cu cineva care nu-l iubeşte pe Iehova Dumnezeu? Este esenţial ca un creştin să se „înjuge“ doar cu cineva care îl iubeşte pe Iehova şi respectă standardele sale de castitate. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci ce asociere are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul?“ — 2 Corinteni 6:14.

14, 15. a) Ce concepţie greşită au unii despre sensul cuvântului „fornicaţie“? b) La ce fel de acte se referă cuvântul „fornicaţie“, şi cum pot creştinii ‘să fugă de fornicaţie’?

14 Şi cunoştinţa este esenţială. Nu putem fugi de fornicaţie dacă nu ştim precis ce este ea. Unii oameni de azi înţeleg greşit cuvântul „fornicaţie“. Ei consideră că, atâta timp cât evită actul sexual propriu-zis, îşi pot satisface impulsurile sexuale, chiar dacă nu sunt căsătoriţi. Chiar şi unele instituţii medicale de prestigiu, care caută să reducă numărul de sarcini în rândul adolescentelor, încurajează comportamentul sexual deviant care nu are ca rezultat o sarcină. Din nefericire, acest sfat dat tinerilor este greşit. A ne păstra castitatea nu înseamnă a evita o sarcină nelegitimă, iar sensul exact al cuvântului „fornicaţie“ nu este atât de restrâns.

15 Termenul grecesc porneía, tradus prin „fornicaţie“, are un sens foarte larg. Acesta se referă la relaţii sexuale între persoane care nu sunt soţ şi soţie şi vizează în special folosirea greşită a organelor sexuale. Porneía include  relaţiile sexuale orale, anale şi masturbarea altcuiva — practici asociate de obicei cu casele de toleranţă. Cei care cred că asemenea acte nu se încadrează în cuvântul „fornicaţie“ se înşală singuri şi au căzut pradă unei curse a lui Satan (2 Timotei 2:26). În plus, a ne păstra castitatea nu înseamnă doar a ne abţine de la vreun act de fornicaţie. ‘A fugi de fornicaţie’ înseamnă a evita toate formele de necurăţie şi de conduită libertină pe plan sexual care ar putea duce la un păcat grav, adică la porneía (Efeseni 4:19). Numai aşa ne vom păstra castitatea.

Să evităm capcana flirtului

16. În ce cadru sunt potrivite gesturile romantice, şi ce exemplu biblic putem menţiona în acest sens?

16 Dacă vrem să ne păstrăm castitatea, trebuie să fim atenţi la un alt pericol, şi anume flirtul. Unii susţin că flirtul este inofensiv, o simplă distracţie între persoane de sex opus. Este adevărat că gesturile romantice îşi au locul şi timpul lor. De exemplu, Isaac şi Rebeca au fost văzuţi „jucându-se“, iar cei ce i-au văzut şi-au dat seama imediat că nu erau frate şi soră, ci soţ şi soţie (Geneza 26:7–9). Gesturile de afecţiune erau potrivite în cazul lor. Însă flirtul este cu totul altceva.

17. Ce este flirtul, şi cum poate fi ţinută sub control această tendinţă negativă?

17 A flirta poate însemna a arăta un interes romantic faţă de cineva fără intenţia de a te căsători. Dat fiind că oamenii sunt fiinţe complexe, există, fără îndoială, numeroase moduri de a flirta, unele fiind foarte discrete (Proverbele 30:18, 19). Soluţia nu constă în fixarea unor reguli rigide. Este nevoie de ceva mult mai eficient — o autoanaliză sinceră şi aplicarea cu conştiinciozitate a principiilor Bibliei.

18. De ce flirtează unii, şi de ce este dăunător flirtul?

18 Dacă suntem sinceri cu noi înşine, vom recunoaşte că, atunci când observăm că cineva de sex opus se simte atras de noi, ne simţim flataţi. E o reacţie firească. Dar ni se întâmplă cumva să flirtăm stârnind astfel de sentimente doar pentru a ne satisface amorul propriu sau pentru a provoca o reacţie similară în alţii? Dacă da, ne-am gândit la durerea pe care am putea-o cauza? De pildă, în Proverbele 13:12 se spune: „O speranţă amânată îmbolnăveşte inima“. Dacă flirtăm cu bună ştiinţă, probabil că nu ştim ce efect are acest lucru asupra celuilalt. El sau ea ar putea începe să se gândească la o perioadă de cunoaştere şi probabil chiar la căsătorie. Dezamăgirea ar putea fi sfâşietoare (Proverbele 18:14). A ne juca în mod intenţionat cu sentimentele cuiva este o dovadă de cruzime.

19. Cum poate pune flirtul în pericol o căsnicie creştină?

19 Este deosebit de important să fim atenţi să nu flirtăm cu persoane căsătorite. Este greşit să arătăm interes romantic faţă de o persoană căsătorită. Este greşit de asemenea ca o persoană căsătorită să arate un asemenea interes faţă de altcineva în afară de partenerul conjugal. Din nefericire, unii creştini au crezut că nu este nepotrivit să cultive sentimente romantice faţă de alte persoane de sex opus în afară de partenerul lor. Unii le dezvăluie unor astfel de „prieteni“ preocupările lor lăuntrice, destăinuindu-le unele lucruri pe care nu le discută cu partenerul lor conjugal. Prin urmare, sentimentele romantice pot duce la o dependenţă afectivă care ar putea să submineze, ba chiar să ruineze o căsnicie. Este bine ca toţi creştinii căsătoriţi să-şi amintească avertismentul înţelept dat de Isus cu privire la adulter — acesta începe în inimă (Matei 5:28). Aşadar, să ne păzim  inima şi să evităm situaţiile care ar putea avea astfel de consecinţe dezastruoase.

20. Ce hotărâre trebuie să luăm în privinţa castităţii?

20 Este adevărat, nu este uşor să rămânem caşti în această lume imorală. Să nu uităm însă că este mult mai uşor să ne păstrăm castitatea decât să o redobândim după ce am pierdut-o. Desigur, Iehova „nu oboseşte iertând“ şi poate să-i cureţe pe cei care se căiesc cu adevărat de un păcat (Isaia 55:7). Totuşi, Iehova nu îi scuteşte pe cei ce comit imoralitate de consecinţele acţiunilor lor. Consecinţele ar putea să-i afecteze ani de zile, ba chiar o viaţă întreagă (2 Samuel 12:9–12). Să facem tot posibilul să ne păstrăm castitatea păzindu-ne inima! Să considerăm castitatea şi reputaţia de persoane curate înaintea lui Iehova Dumnezeu o comoară preţioasă — şi să nu o înstrăinăm niciodată!

Cum aţi răspunde?

• Ce este castitatea, şi de ce este ea foarte importantă?

• Cum ne putem păzi inima?

• Ce înseamnă ‘a fugi de fornicaţie’?

• De ce nu trebuie să flirtăm?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

O maşină ne poate pune viaţa în pericol dacă nu este condusă cum trebuie

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Ce s-ar putea întâmpla dacă am ignora avertismentele?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Cei ce rămân caşti în perioada de cunoaştere au parte de bucurie şi îl onorează pe Dumnezeu