Iehova se îngrijeşte de necesităţile noastre zilnice

„Încetaţi să mai fiţi într-o tensiune plină de îngrijorare; căci . . . Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de aceste lucruri.“ — LUCA 12:29, 30.

1. Cum se îngrijeşte Iehova de necesităţile animalelor?

AŢI văzut vreodată o vrabie sau o altă pasăre ciugulind prin ţărână? Oare ce găseşte acolo? În Predica de pe munte, Isus a arătat că putem învăţa ceva din modul în care Iehova se îngrijeşte de păsări. El a spus: „Observaţi atent păsările cerului, deoarece ele nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng în depozite; totuşi, Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu valoraţi voi mai mult decât ele?“ (Matei 6:26). Iehova asigură în mod extraordinar hrana tuturor creaturilor sale. — Psalmul 104:14, 21; 147:9.

2, 3. Ce implicaţii spirituale are faptul că Isus ne-a învăţat să ne rugăm pentru pâinea cea de toate zilele?

² Atunci de ce a inclus Isus în rugăciunea model cererea „dă-ne astăzi pâinea noastră pentru această zi“ (Matei 6:11)? Această cerere simplă are implicaţii spirituale profunde. În primul rând, ea ne aminteşte că Iehova este, de fapt, Sursa oricărui lucru de care avem nevoie (Psalmul 145:15, 16). Oamenii pot planta şi cultiva, dar numai Dumnezeu poate face ca lucrurile să crească din punct de vedere spiritual şi fizic (1 Corinteni 3:7). Ceea ce mâncăm şi ceea ce bem sunt daruri de la Dumnezeu (Faptele 14:17). Cerându-i să ne dea ceea ce avem nevoie zi de zi, noi arătăm că nu luăm de la sine înţeles aceste daruri. Desigur, această cerere nu ne scuteşte de responsabilitatea de a munci, dacă putem s-o facem. — Efeseni 4:28; 2 Tesaloniceni 3:10.

³ În al doilea rând, învăţându-ne să cerem în rugăciune „pâinea pentru această zi“, Isus a arătat că nu trebuie să fim exagerat de îngrijoraţi cu privire la viitor. El a mai spus: „Nu vă îngrijoraţi niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?» Fiindcă toate acestea sunt lucrurile pe care naţiunile le urmăresc cu aviditate. Tatăl vostru ceresc ştie, de fapt, că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate. Astfel, nu vă îngrijoraţi niciodată în legătură cu ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea propriile ei îngrijorări“ (Matei 6:31–34). A cere în rugăciune „pâinea pentru această zi“ înseamnă că trebuie să ducem o viaţă simplă ‘având devoţiune sfântă şi un sentiment de mulţumire’. — 1 Timotei 6:6–8.

Hrană spirituală zi de zi

4. Ce momente din viaţa lui Isus şi a israeliţilor subliniază importanţa faptului de a asimila hrană spirituală?

⁴ Cerând în rugăciune pâinea cea de toate zilele, noi trebuie să ne amintim şi de necesitatea de a asimila în fiecare zi hrană spirituală. După ce postise mult timp, deşi îi era foame, Isus s-a împotrivit lui Satan care l-a ispitit să transforme pietrele în pâine. Isus i-a spus: „Este scris: «Omul trebuie să trăiască nu numai cu pâine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova»“ (Matei 4:4). Isus l-a citat  aici pe profetul Moise, care le-a spus israeliţilor: „[Iehova] te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te facă să cunoşti că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci omul trăieşte cu orice iese din gura DOMNULUI“ (Deuteronomul 8:3). Oferindu-le mana, Iehova nu numai că le-a asigurat israeliţilor hrana fizică, dar le-a dat şi unele lecţii spirituale. Una dintre acestea era aceea că ei trebuiau să strângă doar ‘cât [le] trebuia pentru fiecare zi’. Dacă strângeau mai mult, ceea ce le rămânea căpăta un miros urât şi începea să facă viermi (Exodul 16:4, 20). Nu aşa se întâmpla însă şi în a şasea zi, când israeliţii trebuiau să strângă o cantitate dublă de mană pentru a avea hrana necesară şi în ziua de sabat (Exodul 16:5, 23, 24). Aşadar, prin intermediul manei, Iehova le-a reamintit în mod impresionant că trebuiau să dea dovadă de ascultare şi că viaţa lor depindea nu numai de pâine, ci şi de ‘orice cuvânt care iese din gura DOMNULUI’.

5. Cum ne furnizează Iehova zi de zi hrană spirituală?

⁵ În mod asemănător, şi noi trebuie să ne nutrim cu hrana spirituală furnizată de Iehova prin intermediul Fiului său. În acest scop, Iehova a numit un ‘sclav fidel şi prevăzător’ să dea ‘hrană la timpul potrivit’ pentru casa credinţei (Matei 24:45). Clasa sclavului fidel nu numai că furnizează din abundenţă hrană spirituală sub formă de auxiliare de studiere a Bibliei, dar ne şi încurajează să citim din Biblie în fiecare zi (Iosua 1:8; Psalmul 1:1–3). Asemenea lui Isus, şi noi putem fi întăriţi pe plan spiritual dacă depunem zi de zi eforturi să cunoaştem voinţa lui Iehova şi s-o înfăptuim. — Ioan 4:34.

Iertarea păcatelor

6. Pentru ce datorii trebuie să ne cerem noi iertare, şi în ce condiţii ni le anulează Iehova?

⁶ Următoarea cerere din rugăciunea model este: „Iartă-ne datoriile noastre, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri“ (Matei 6:12). Isus nu se referea la datorii financiare, ci la iertarea păcatelor. În relatarea lui Luca despre rugăciunea model citim: „Iartă-ne păcatele noastre, fiindcă şi noi înşine iertăm oricui ne este dator“ (Luca 11:4). Aşadar, când păcătuim, e ca şi cum ne facem o datorie la Iehova. Dar iubitorul nostru Dumnezeu este gata să ne ‘şteargă’, sau să anuleze, această datorie dacă ne căim cu sinceritate, ‘ne întoarcem’ şi îi cerem iertare pe baza credinţei în jertfa de răscumpărare a lui Cristos. — Faptele 3:19; 10:43; 1 Timotei 2:5, 6.

7. De ce trebuie să ne cerem în fiecare zi iertare în rugăciune?

⁷ Privind lucrurile din alt punct de vedere, noi păcătuim când nu ne ridicăm la înălţimea normelor de dreptate ale lui Iehova. Din cauza păcatului moştenit, cu toţii greşim în gândire, în vorbire şi în acţiune ori pur şi simplu nu facem ceea ce ar trebui (Eclesiastul 7:20; Romani 3:23; Iacov 3:2; 4:17). Prin urmare, fie că suntem conştienţi că am păcătuit pe parcursul zilei, fie că nu, trebuie să-l rugăm în fiecare zi pe Dumnezeu să ne ierte păcatele. — Psalmul 19:12; 40:12.

8. Pe lângă faptul că ne cerem iertare în rugăciune, ce ar mai trebui să facem, şi care va fi rezultatul?

⁸ Rugăciunile în care ne cerem iertare trebuie însoţite de autoanaliză, căinţă şi mărturisire pline de sinceritate, având credinţă în puterea ispăşitoare a sângelui vărsat al lui Cristos (1 Ioan 1:7–9). Dar pentru a demonstra că suntem sinceri când ne cerem iertare în rugăciune, noi trebuie să facem „lucrări corespunzătoare căinţei“ (Faptele 26:20). Apoi, putem avea încredere că Iehova este gata să ne ierte păcatele (Psalmul 86:5; 103:8–14). Rezultatul este o extraordinară pace a minţii, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire“ şi care ne „va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“ (Filipeni 4:7). Dar din rugăciunea model a lui Isus învăţăm că mai trebuie să facem ceva pentru a fi iertaţi de păcate.

 Pentru a fi iertaţi, trebuie să iertăm

9, 10. a) Ce precizare a făcut Isus după ce a prezentat rugăciunea model, şi în ce scop? b) Cum a ilustrat apoi Isus necesitatea de a fi iertători?

⁹ Este interesant că singurele cuvinte din rugăciunea model pe care Isus le-a explicat sunt „iartă-ne datoriile noastre, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri“. După ce a spus rugăciunea, Isus a adăugat: „Căci, dacă le iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta; pe când, dacă nu le iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre“ (Matei 6:14, 15). Astfel, Isus a arătat foarte clar că Iehova ne iartă numai dacă şi noi suntem dispuşi să-i iertăm pe alţii. — Marcu 11:25.

¹⁰ Cu altă ocazie, Isus a arătat printr-o ilustrare cât de important este să fim iertători dacă dorim să fim iertaţi de Iehova. El a vorbit despre un rege care, plin de mărinimie, a anulat imensa datorie a unui sclav. Mai târziu, regele l-a pedepsit aspru pe acel om deoarece refuzase să anuleze o datorie mult mai mică unui tovarăş de sclavie. În încheierea ilustrării, Isus a zis: „În mod asemănător va proceda şi Tatăl meu ceresc cu voi dacă nu iertaţi din inimă, fiecare pe fratele său“ (Matei 18:23–35). Lecţia transmisă de Isus este clară: Datoria păcatului pe care Iehova ne-o iartă fiecăruia dintre noi este infinit mai mare decât orice greşeală pe care cineva ar fi putut-o comite faţă de noi. În plus, Iehova ne iartă în fiecare zi. Evident şi noi trebuie să-i iertăm pe cei care greşesc uneori faţă de noi.

11. Ce sfat al apostolului Pavel vom respecta dacă vrem ca Iehova să ne ierte, şi de ce rezultat ne vom bucura?

¹¹ Apostolul Pavel a scris: „Deveniţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie“ (Efeseni 4:32). Iertându-se unii pe alţii, creştinii promovează pacea. Pavel ne-a mai îndemnat: „Ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu tandra afecţiune a compasiunii, cu bunătate, cu umilinţă a minţii, cu blândeţe şi cu îndelungă răbdare. Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu  mărinimie unii pe alţii dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia. Aşa cum Iehova v-a iertat cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi. Dar, pe lângă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubirea, pentru că este o legătură perfectă a unirii“ (Coloseni 3:12–14). Toate acestea au legătură cu cererea pe care Isus ne-a învăţat s-o includem în rugăciune: „Iartă-ne datoriile noastre, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri“.

Ocrotire când ne confruntăm cu ispite

12, 13. a) Cum nu ar trebui să înţelegem penultima cerere din rugăciunea model? b) Cine este marele Ispititor, şi la ce anume ne gândim când cerem să nu fim duşi în ispită?

¹² Penultima cerere din rugăciunea model este: „Nu ne duce în ispită“ (Matei 6:13). Voia Isus să spună că trebuie să-l rugăm pe Iehova să nu ne ispitească? Nu ar trebui să tragem această concluzie, deoarece iată ce a scris sub inspiraţie divină discipolul Iacov: „Nimeni, când este în încercare, să nu zică: «Sunt încercat de Dumnezeu». Căci Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele şi el însuşi nu încearcă pe nimeni în felul acesta“ (Iacov 1:13). Mai mult decât atât, psalmistul a scris: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor [ai vâna greşelile, NW], cine ar putea să stea în picioare, Doamne?“ (Psalmul 130:3). În mod sigur, Iehova nu ne vânează greşelile, nici nu încearcă să ne prindă în capcană. Cum ar trebui să înţelegem deci această parte a rugăciunii model?

¹³ Cel care, prin diverse maşinaţii, încearcă să ne prindă în capcană, să ne facă să cădem, ba chiar să ne devoreze este Satan Diavolul (Efeseni 6:11). El este Marele Ispititor (1 Tesaloniceni 3:5). Când ne rugăm să nu fim duşi în ispită, noi îi cerem de fapt lui Iehova să nu permită să cădem când suntem ispitiţi. Noi îl rugăm să ne ajute să nu fim „înşelaţi de Satan“, să nu cedăm ispitelor (2 Corinteni 2:11). Ne rugăm să rămânem în „locuinţa tainică a Celui-Prea-Înalt“, beneficiind de ocrotirea spirituală promisă celor care arată prin toate acţiunile lor că recunosc suveranitatea lui Iehova. — Psalmul 91:1–3.

14. Cum ne asigură apostolul Pavel că Iehova nu ne va părăsi niciodată dacă ne încredem în el când ne confruntăm cu ispite?

¹⁴ Putem fi siguri că dacă aceasta este dorinţa noastră sinceră, exprimată în rugăciunile şi prin acţiunile noastre, Iehova nu ne va părăsi niciodată. Apostolul Pavel ne asigură: „Nu v-a ajuns nici o ispită, decât ceea ce este comun oamenilor. Dar Dumnezeu este fidel şi nu va permite să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi îndura, ci, împreună cu ispita, va pregăti şi calea de ieşire, ca să o puteţi suporta“. — 1 Corinteni 10:13.

„Eliberează-ne de cel rău“

15. De ce este mai important ca oricând să ne rugăm să fim eliberaţi de cel rău?

¹⁵ Potrivit celor mai demne de încredere manuscrise ale Scripturilor greceşti creştine, rugăciunea model se încheie cu următoarele cuvinte: „Eliberează-ne de cel rău“ (Matei 6:13). * În acest timp al sfârşitului, este mai important ca oricând să beneficiem de ocrotire împotriva Diavolului. Satan şi demonii lui poartă război cu rămăşiţa unsă, „care respectă poruncile lui Dumnezeu şi [are] lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“, şi cu însoţitorii ei, „marea mulţime“ (Revelaţia 7:9; 12:9, 17). Apostolul Petru i-a îndemnat pe creştini: „Menţineţi-vă lucizi, fiţi vigilenţi. Adversarul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând să devoreze pe cineva. Dar luaţi poziţie împotriva lui, solizi în credinţă“ (1 Petru 5:8, 9). Satan ar dori să oprească lucrarea de  predicare şi încearcă să ne intimideze prin agenţii săi de pe pământ — de pe scena religioasă, comercială sau politică. Însă, dacă rămânem fermi, Iehova ne va elibera. Discipolul Iacov a scris: „Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu; dar opuneţi-vă Diavolului, şi el va fugi de la voi“. — Iacov 4:7.

16. Prin ce mijloace îşi poate ajuta Iehova slujitorii care trec prin încercări?

¹⁶ Iehova a permis ca Fiul său să fie ispitit. Însă, după ce Isus s-a opus Diavolului, folosind Cuvântul lui Dumnezeu ca mijloc de apărare, Iehova a trimis nişte îngeri să-l întărească (Matei 4:1–11). Iehova ne ajută şi pe noi prin intermediul îngerilor săi dacă ne rugăm cu credinţă şi îl facem pe Dumnezeu refugiul nostru (Psalmul 34:7; 91:9–11). Apostolul Petru a scris: „Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii care au devoţiune sfântă, dar să-i rezerve pe oamenii nedrepţi pentru ziua de judecată ca să fie tăiaţi“. — 2 Petru 2:9.

Eliberarea deplină este aproape

17. Cum a pus Isus lucrurile în ordinea cuvenită a importanţei când a formulat rugăciunea model?

¹⁷ În rugăciunea model, Isus pune lucrurile în ordinea cuvenită a importanţei. Cel mai mult ar trebui să ne intereseze sfinţirea numelui cel mare şi sfânt al lui Dumnezeu. Întrucât mijlocul prin care se va realiza acest lucru este Regatul Mesianic, noi ne rugăm ca Regatul să vină pentru a distruge toate regatele, sau guvernele umane imperfecte şi să garanteze înfăptuirea deplină a voinţei lui Dumnezeu, precum în cer, aşa şi pe pământ. Speranţa vieţii veşnice pe un pământ paradiziac depinde de sfinţirea numelui lui Dumnezeu şi de recunoaşterea de către toate fiinţele din cer şi de pe pământ a suveranităţii sale drepte. După ce ne rugăm pentru aceste lucruri de maximă importanţă, ne putem ruga pentru necesităţile noastre zilnice, pentru iertarea păcatelor şi pentru eliberarea de ispitele şi de vicleniile celui rău, Satan Diavolul.

18, 19. Cum ne ajută rugăciunea model a lui Isus să rămânem vigilenţi şi să ne păstrăm speranţa ‘fermă până la sfârşit’?

¹⁸ Eliberarea completă de cel rău şi de sistemul său corupt se apropie. Satan ştie bine că mai are doar „o scurtă perioadă de timp“ în care să-şi verse ‘marea furie’ asupra pământului, îndeosebi asupra slujitorilor fideli ai lui Iehova (Revelaţia 12:12, 17). În semnul complex al „încheierii sistemului de lucruri“, Isus a profeţit evenimente emoţionante, unele dintre ele fiind încă de domeniul viitorului (Matei 24:3, 29–31). Pe măsură ce vom vedea aceste evenimente derulându-se, speranţa noastră de a fi eliberaţi va deveni şi mai puternică. Isus a spus: „Când aceste lucruri vor începe să se întâmple, ridicaţi-vă şi înălţaţi-vă capul, pentru că eliberarea voastră se apropie“. — Luca 21:25–28.

¹⁹ Rugăciunea concisă pe care Isus le-a prezentat-o ca model discipolilor săi constituie un ghid demn de încredere pentru rugăciunile noastre pe măsură ce sfârşitul se apropie. Să ne păstrăm convingerea că Iehova va continua să se îngrijească zilnic de necesităţile noastre spirituale şi materiale până la sfârşit. Dacă rămânem vigilenţi prin rugăciune, ‘ne vom păstra ferm până la sfârşit încrederea pe care am avut-o la început’. — Evrei 3:14; 1 Petru 4:7.

[Notă de subsol]

Recapitulare

• Ce lucruri avem în vedere când cerem „pâinea pentru această zi“?

• Explicaţi cuvintele: „Iartă-ne datoriile noastre, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri“.

• La ce anume ne gândim când îl rugăm pe Iehova să nu ne ducă în ispită?

• De ce trebuie să ne rugăm să ‘fim eliberaţi de cel rău’?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

Dacă vrem să fim iertaţi, trebuie să iertăm

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 13]

Lydekker