Salt la conţinut

Salt la cuprins

Idei importante din Geneza — Partea I

Idei importante din Geneza — Partea I

 Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din Geneza — Partea I

„GENEZA“ înseamnă „origine“, sau „naştere“. Numele acesta este potrivit pentru o carte care arată cum a venit în existenţă universul, cum a fost pregătit pământul pentru a fi locuit de om şi cum a fost el populat de oameni. Ea a fost scrisă de Moise în pustiul Sinai şi se pare că a fost terminată în anul 1513 î.e.n.

Cartea Geneza vorbeşte despre lumea antediluviană, despre începuturile erei postdiluviene şi despre favoarea pe care le-a acordat-o Iehova Dumnezeu lui Avraam, lui Isaac, lui Iacov şi lui Iosif. Acest articol va analiza câteva idei importante din Geneza 1:1—11:9, mai exact până la data la care Iehova a început să comunice cu patriarhul Avraam.

LUMEA ANTEDILUVIANĂ

(Geneza 1:1—7:24)

„La început“, cuvintele introductive ale Genezei, evocă un moment foarte îndepărtat, de acum miliarde de ani. Evenimentele din cele şase „zile“ de creaţie, sau perioade în care s-au realizat lucrări distincte de creaţie, sunt descrise din perspectiva unui observator uman de pe pământ. La sfârşitul zilei a şasea, Dumnezeu a creat omul. Deşi Paradisul este pierdut la scurt timp după aceea din cauza neascultării omului, Iehova dă o speranţă. Prima profeţie a Bibliei vorbeşte despre o „sămânţă“ care va anula efectele păcatului şi va zdrobi capul lui Satan.

În cele şaisprezece secole de istorie umană care au urmat, Satan reuşeşte să-i îndepărteze de Dumnezeu pe toţi oamenii, cu excepţia câtorva persoane fidele, între care Abel, Enoh şi Noe. De exemplu, Cain îl ucide pe fratele său Abel, care era un om drept. „Atunci au început oamenii să cheme Numele DOMNULUI“, se pare într-un mod lipsit de respect. Ilustrativ pentru violenţa din timpul acela este poemul compus de Lameh, în care acesta, sub pretextul legitimei apărări, spune că a ucis un tânăr. Situaţia de pe pământ se înrăutăţeşte când fiii spirituali neascultători ai lui Dumnezeu se căsătoresc cu femei şi dau naştere unor uriaşi violenţi, numiţi nefilimi. Cu toate acestea, fidelul Noe construieşte arca, îi avertizează plin de curaj pe ceilalţi oameni cu privire la iminentul Diluviu, din care scapă cu viaţă împreună cu întreaga sa familie.

Răspunsuri la întrebări biblice:

1:16 — Cum a putut Dumnezeu să aducă în existenţă lumina în prima zi, dacă luminătorii au fost făcuţi abia în ziua a patra? Corespondentul ebraic al verbului „a face“ din Ge 1 versetul 16 nu este acelaşi cu termenul redat prin „a crea“ în versetele 1, 21 şi 27 din Geneza, capitolul 1. „Cerurile“ care cuprindeau luminătorii au fost create cu mult înainte chiar de începutul primei zile de creaţie. Dar lumina acestor luminători nu ajungea pe pământ. În prima zi „a fost lumină“ deoarece prin straturile de nori a pătruns şi a devenit vizibilă pe pământ o lumină difuză. Astfel, datorită mişcării sale de rotaţie, pământul a început să aibă, în mod succesiv, zile şi nopţi (Geneza 1:1–3, 5). Sursa acelei lumini era însă invizibilă de pe pământ. Dar, pe parcursul celei de-a patra zile de creaţie, a avut loc o schimbare  semnificativă. Soarele, luna şi stelele au început „să lumineze pământul“ (Geneza 1:17). ‘Dumnezeu le-a făcut‘ în sensul că atunci ele au devenit vizibile de pe pământ.

3:8 I-a vorbit Dumnezeu personal lui Adam? Biblia ne dezvăluie că Dumnezeu le-a vorbit deseori oamenilor printr-un înger (Geneza 16:7–11; 18:1–3, 22–26; 19:1; Judecătorii 2:1–4; 6:11–16, 22; 13:15–22). Principalul purtător de cuvânt al lui Dumnezeu a fost Fiul său unic născut, numit „Cuvântul“ (Ioan 1:1). Este foarte probabil ca Dumnezeu să le fi vorbit lui Adam şi Evei prin intermediul ‘Cuvântului’. — Geneza 1:26–28; 2:16; 3:8–13.

3:17 — În ce sens a fost blestemat pământul şi pentru cât timp? Acest blestem a însemnat că munca de cultivare a pământului avea să devină foarte grea. Efectele blestemului asupra pământului, din care au crescut spini şi pălămidă, le-au provocat atâta suferinţă urmaşilor lui Adam, încât Lameh, tatăl lui Noe, a vorbit despre „oboseala mâinilor noastre, care vin[e] din acest pământ pe care DOMNUL l-a blestemat“ (Geneza 5:29). După Potop, Iehova i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii acestuia, făcându-şi cunoscut scopul ca ei să umple pământul (Geneza 9:1). Se pare că Dumnezeu a ridicat atunci acest blestem. — Geneza 13:10.

4:15 — Cum a hotărât Iehova „un semn pentru Cain“? Biblia nu spune despre Cain c-ar fi primit un semn propriu-zis. Se pare că semnul a constat într-un decret solemn, cunoscut şi respectat de ceilalţi oameni, prin care se interzicea uciderea lui din răzbunare.

4:17 — De unde şi-a luat Cain soţie? Adam „a avut fii şi fiice“ (Geneza 5:4). Astfel, Cain a luat de soţie o soră sau, probabil, o nepoată de-ale lui. Mai târziu, prin legea pe care le-a dat-o israeliţilor, Dumnezeu n-a mai permis căsătoria între un frate şi o soră de sânge. — Leviticul 18:9.

5:24 — În ce sens „l-a luat Dumnezeu“ pe Enoh? Se pare că duşmanii lui Enoh încercau să-i ia viaţa, însă Dumnezeu nu le-a permis să-i facă nici un rău slujitorului său. Apostolul Pavel a scris că „Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea“ (Evrei 11:5). Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu l-a răpit la cer şi că Enoh a continuat să trăiască acolo. Isus a fost primul care a urcat la cer (Ioan 3:13; Evrei 6:19, 20). Faptul că „Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea“ ar putea însemna că el a primit de la Dumnezeu o viziune profetică în timpul căreia a murit. În felul acesta, Enoh n-a suferit, sau ‘n-a văzut moartea’, din pricina duşmanilor săi.

6:6 — În ce sens se poate spune că lui Iehova „I-a părut rău“ că îi crease pe oameni? Cuvântul ebraic tradus aici prin „I-a părut rău“ exprimă o schimbare de atitudine sau de intenţie. Întrucât este perfect, Iehova n-a făcut nici o greşeală când a creat omul. Cu toate acestea, el şi-a schimbat atitudinea faţă de oamenii nelegiuiţi care au fost distruşi în Potop. Din cauza răutăţii acelei generaţii, din Creatorul oamenilor, Dumnezeu a devenit distrugătorul lor. Faptul că a păstrat în viaţă câţiva oameni demonstrează că părerea sa de rău s-a limitat la oamenii care deveniseră răi. — 2 Petru 2:5, 9.

7:2 — Ce motiv a stat la baza distincţiei dintre animalele curate şi cele necurate? Se pare că motivul acestei distincţii a fost folosirea corectă a jertfelor în cadrul închinării la Iehova şi nu regimul alimentar al israeliţilor. Înainte de Potop, oamenii n-au consumat deloc carne. Deosebirea între „curat“ şi „necurat“ cu referire la hrană s-a făcut atât timp cât a fost în vigoare Legea mozaică şi s-a renunţat la ea după abrogarea acestei Legi (Faptele 10:9–16; Efeseni 2:15). Probabil că Noe a ştiut ce jertfe îi erau plăcute lui Iehova. După ce a ieşit din arcă, el „a zidit un altar DOMNULUI; a luat din toate animalele curate şi din toate  păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar“. — Geneza 8:20.

7:11 — De unde a provenit apa care a căzut pe Pământ la Potop? Pe parcursul celei de-a doua „zile“, sau ere de creaţie, când a fost formată „întinderea“ pământului, sau atmosfera, existau ape „dedesubtul întinderii“ şi „deasupra întinderii“ (Geneza 1:6, 7). Apele de ‘dedesubt’ erau cele de pe pământ. Apele de „deasupra“ existau sub forma unei cantităţi uriaşe de vapori aflate deasupra pământului, la o mare altitudine, despre care se spune că formau „stăvilarele cerurilor“. În zilele lui Noe, aceste ape au căzut pe pământ.

Învăţăminte pentru noi:

1:26. Întrucât au fost creaţi după imaginea lui Dumnezeu, oamenii au capacitatea de a manifesta calităţi divine. Cu siguranţă, trebuie să ne străduim să cultivăm calităţi precum iubirea, îndurarea, bunăvoinţa, bunătatea şi răbdarea pentru a reflecta personalitatea Creatorului nostru.

2:22–24. Căsătoria este o instituţie divină. Legătura conjugală este permanentă şi sacră, soţul având rolul de cap al familiei.

3:1–5, 16–23. Fericirea noastră depinde de recunoaşterea suveranităţii lui Iehova în toate aspectele vieţii.

3:18, 19; 5:5; 6:7; 7:23. Cuvântul lui Iehova se dovedeşte întotdeauna a fi adevărat.

4:3–7. Iehova a privit cu plăcere spre jertfa lui Abel, pentru că acesta era un bărbat drept şi credincios (Evrei 11:4). Însă Cain a demonstrat prin faptele sale că nu avea credinţă. Lucrările lui au fost rele, caracterizându-se prin gelozie, ură şi omucidere (1 Ioan 3:12). Mai mult decât atât, jertfa lui n-a fost adusă dintr-o inimă sinceră, ci din obligaţie. N-ar trebui ca jertfele noastre de laudă pentru Iehova să fie aduse din toată inima şi să fie însoţite de o atitudine corectă şi de o conduită exemplară?

6:22. Deşi i-au trebuit mulţi ani să construiască arca, Noe a făcut tot ce i-a poruncit Dumnezeu. Astfel, Noe şi familia sa au supravieţuit Potopului. Iehova ne vorbeşte prin intermediul Cuvântului său scris şi ne îndrumă prin organizaţia sa. Este în folosul nostru să ascultăm şi să ne supunem.

7:21–24. Iehova nu i-a distrus pe cei drepţi împreună cu cei răi.

ÎNCEPE O NOUĂ ERĂ PENTRU OMENIRE

(Geneza 8:1—11:9)

După ce lumea antediluviană este ştearsă din existenţă, pentru omenire începe o nouă eră. Oamenii primesc permisiunea de a consuma carne, cu condiţia însă de a se abţine de la sânge. Iehova autorizează pedeapsa cu moartea pentru omoruri şi instituie legământul curcubeului, promiţând că nu va mai aduce niciodată un alt Diluviu. Cei trei fii ai lui Noe devin strămoşii întregii rase umane, dar Nimrod, strănepotul lui Noe, devine „un puternic vânător în opoziţie cu Iehova“ (NW). În loc să se răspândească pentru a popula pământul, oamenii hotărăsc să construiască un oraş cu numele Babel şi un turn, pentru a deveni renumiţi. Planurile le sunt zădărnicite când Iehova le încurcă limba şi îi împrăştie pe tot pământul.

 Răspunsuri la întrebări biblice:

8:11 — De unde a luat porumbelul o frunză de măslin, dacă pomii au fost distruşi de Potop? Există două posibilităţi. Dat fiind că măslinul este un arbore destul de rezistent, este posibil ca el să fi supravieţuit sub apă pe parcursul celor câteva luni de Diluviu. După retragerea apelor, măslinii, care fuseseră acoperiţi de ape, au putut să înfrunzească din nou. Frunza de măslin pe care i-a adus-o porumbelul lui Noe putea să provină şi de la un lăstar de măslin care crescuse după retragerea apelor Potopului.

9:20–25 — De ce l-a blestemat Noe pe Canaan? După cât se pare, nepotul lui Noe, Canaan, s-a făcut vinovat de un abuz sau de o perversiune faţă de bunicul său. Deşi Ham, tatăl lui Canaan, a văzut cele întâmplate, el n-a intervenit pentru a împiedica acea faptă josnică, ci le-a vorbit şi altora despre ea. Însă ceilalţi doi fii ai lui Noe, Sem şi Iafet, au acţionat pentru a repara ofensa adusă tatălui lor. Datorită acestui fapt, ei au fost binecuvântaţi; Canaan a fost blestemat, iar Ham a avut de suferit în urma dezonorării fiului său.

10:25 — Cum a fost „împărţit“ pământul în zilele lui Peleg? Peleg a trăit între anii 2269 şi 2030 î.e.n. „În zilele lui“ Iehova a făcut o mare împărţire, încurcându-le limbile constructorilor de la Babel şi risipindu-i pe toată faţa pământului (Geneza 11:9). În felul acesta, „s-a împărţit pământul [sau populaţia pământului]“ în zilele lui Peleg.

Învăţăminte pentru noi:

9:1; 11:9. Planurile sau acţiunile oamenilor nu pot zădărnici scopul lui Iehova.

10:1–32. Cele două liste genealogice aflate înainte şi după relatarea despre Potop — în capitolele 5 şi 10 — arată că întreaga omenire descinde din primul om, Adam, prin cei trei fii ai lui Noe. Asirienii, caldeenii, evreii, sirienii şi unele triburi arabe se trag din Sem. Etiopienii, egiptenii, canaaniţii şi unele triburi arabe şi africane provin din Ham. Indo-europenii sunt urmaşii lui Iafet. Toţi oamenii se înrudesc unii cu alţii şi toţi se nasc egali înaintea lui Dumnezeu (Faptele 17:26). Acest adevăr trebuie să ne influenţeze modul în care îi privim şi îi tratăm pe semenii noştri.

Cuvântul lui Dumnezeu exercită putere

În prima parte a cărţii Geneza găsim singura relatare exactă despre perioada de început a istoriei omenirii. Din aceste pagini aflăm de ce i-a creat Dumnezeu pe oameni. Cât de încurajator este să vedem că acţiunile oamenilor, cum a fost cea întreprinsă de Nimrod, nu pot împiedica realizarea scopului divin.

Cu ocazia citirii săptămânale a Bibliei pentru Şcoala de Minister Teocratic, examinarea materialului de la subtitlul „Răspunsuri la întrebări biblice“ ne poate ajuta să înţelegem versetele mai dificile. Explicaţiile de la subtitlul „Învăţăminte pentru noi“ ne arată ce foloase putem avea din citirea săptămânală a Bibliei. Unele idei pot fi folosite în cadrul temei „Necesităţi locale“ de la întrunirea de serviciu. Într-adevăr, Cuvântul lui Iehova este viu şi are puterea de a ne schimba viaţa. — Evrei 4:12.