Salt la conţinut

Salt la cuprins

Avem întotdeauna nevoie de o poruncă biblică?

Avem întotdeauna nevoie de o poruncă biblică?

 Avem întotdeauna nevoie de o poruncă biblică?

CÂND eram mici, părinţii ne-au stabilit probabil multe reguli. Când am crescut, am înţeles că ne voiau binele. Ca adulţi, deşi nu mai suntem sub autoritatea lor, probabil trăim încă după unele principii pe care le-au sădit în noi.

Iehova, Tatăl nostru ceresc, ne dă multe porunci clare prin Cuvântul său, Biblia. De pildă, el interzice idolatria, fornicaţia, adulterul şi hoţia (Exodul 20:1–17; Faptele 15:28, 29). În timp ce „creştem în toate lucrurile“ în sens spiritual, înţelegem că Iehova ne doreşte numai binele şi că, prin poruncile sale, nu ne pune restricţii în mod nejustificat. — Efeseni 4:15; Isaia 48:17, 18; 54:13.

Totuşi, sunt multe situaţii pentru care nu există o poruncă directă. Astfel, unii sunt de părere că, în absenţa unei legi biblice concrete, sunt liberi să acţioneze după bunul plac. Ei afirmă că, dacă Dumnezeu considera de cuviinţă, şi-ar fi exprimat voinţa sub forma unei porunci clare.

Cei ce gândesc în acest fel iau de multe ori decizii neînţelepte pe care mai târziu le regretă amarnic. Ei nu înţeleg că Biblia nu conţine doar legi, ci şi indicii ale modului de gândire al lui Dumnezeu. Când studiem Biblia şi ajungem să cunoaştem cum priveşte Iehova lucrurile, dezvoltăm o conştiinţă instruită pe baza Bibliei şi suntem ajutaţi să luăm decizii în armonie cu modul Său de gândire. Procedând astfel, îi bucurăm inima şi tragem foloase ca urmare a deciziilor înţelepte pe care le luăm. — Efeseni 5:1.

Exemple biblice remarcabile

Relatările biblice despre unii slujitori ai lui Dumnezeu din antichitate prezintă situaţii în care aceştia au ţinut cont de modul de gândire al lui Iehova, chiar dacă nu aveau o lege expresă. Să ne gândim, de pildă, la Iosif. Când soţia lui Potifar i-a făcut avansuri imorale, nu exista nici o lege divină care să interzică adulterul. Totuşi, chiar dacă nu exista o lege concretă, Iosif şi-a dat seama că adulterul era un păcat nu numai împotriva propriei conştiinţe, ci şi „împotriva lui Dumnezeu“ (Geneza 39:9). După cât se pare, Iosif a înţeles că adulterul era în contradicţie cu modul de gândire al lui Dumnezeu şi cu voinţa Sa exprimate în Eden. — Geneza 2:24.

Să analizăm un alt exemplu. Potrivit cu Faptele 16:3, Pavel l-a circumcis pe Timotei înainte de a-l lua cu el în călătoriile sale misionare. Dar în versetul 4 citim că, după aceea, Pavel şi Timotei au trecut prin oraşe transmiţând „decretele care fuseseră emise de apostolii şi bătrânii care erau în Ierusalim“. Printre aceste decrete era şi decizia potrivit căreia creştinii nu mai erau obligaţi să respecte legea referitoare la circumcizie (Faptele 15:5, 6, 28, 29). Dar de ce a găsit Pavel de cuviinţă ca Timotei să fie circumcis? „Din cauza iudeilor care erau în locurile acelea, căci toţi ştiau că tatăl lui [Timotei] era grec.“ Pavel nu voia să poticnească pe cineva. El dorea ca toţi creştinii să continue ‘să se recomande oricărei conştiinţe umane înaintea lui Dumnezeu’. — 2 Corinteni 4:2; 1 Corinteni 9:19–23.

 Acest mod de gândire îi caracteriza pe Pavel şi pe Timotei. Dacă citim texte precum Romani 14:15, 20, 21; 1 Corinteni 8:9–13 şi 10:23–33, vom observa cât de preocupat era Pavel de bunăstarea spirituală a altora, mai ales a celor ce s-ar fi putut poticni din cauza unui lucru care, în fond, nu era greşit. Şi iată ce a scris Pavel despre Timotei: „Nu am pe nimeni altcineva cu o dispoziţie ca a lui, care să se îngrijească cu adevărat de lucrurile privitoare la voi. Pentru că toţi ceilalţi îşi caută propriile interese, nu pe cele ale lui Cristos Isus. Dar voi cunoaşteţi dovada pe care a dat-o el cu privire la sine, că, asemenea unui copil cu tatăl lui, a slujit ca sclav cu mine la promovarea veştii bune“ (Filipeni 2:20–22). Ce exemplu excelent ne-au lăsat aceşti doi creştini! În cazul în care nu exista o poruncă divină concretă, în loc să opteze pentru ceea ce le convenea sau le plăcea, ei au imitat iubirea lui Iehova şi a Fiului său, gândindu-se cum i-ar fi putut afecta deciziile lor pe alţii din punct de vedere spiritual.

Să ne gândim şi la Isus Cristos, exemplul nostru suprem. În Predica de pe munte, el a arătat cu claritate că o persoană care înţelege spiritul legilor lui Dumnezeu va respecta chiar şi ceea se află dincolo de porunca sau de interdicţia propriu-zisă (Matei 5:21, 22, 27, 28). Isus, Pavel, Timotei şi Iosif nu au susţinut concepţia potrivit căreia, în absenţa unei legi divine exprese, se poate acţiona după bunul plac. Pentru a se conforma modului de gândire al lui Dumnezeu, aceşti oameni au trăit în armonie cu ceea ce Isus a identificat drept cele mai mari porunci: a-l iubi pe Dumnezeu şi a-ţi iubi aproapele. — Matei 22:36–40.

Ce se poate spune despre creştinii de azi?

Este clar că nu ar trebui să privim Biblia ca pe un text juridic aşteptându-ne ca fiecare obligaţie să fie descrisă în cele mai mici detalii. Noi îi bucurăm mult inima lui Iehova când decidem să acţionăm potrivit modului său de a gândi, chiar dacă nu avem o lege concretă care să ne arate cum să procedăm. Cu alte cuvinte, în loc să aşteptăm să ni se spună întotdeauna ce doreşte Dumnezeu să facem, putem ‘înţelege care este voinţa lui Iehova’ (Efeseni 5:17; Romani 12:2). De ce îl bucură pe Iehova acest mod de a acţiona? Deoarece astfel arătăm că ne interesează mai mult să-i fim plăcuţi lui decât să ne satisfacem preferinţele şi să ne primim drepturile. De asemenea, arătăm că suntem atât de recunoscători pentru iubirea sa, încât dorim să-l imităm, făcând din această iubire forţa care ne motivează (Proverbele 23:15; 27:11). În plus, acţiunile care au la bază ceea ce spun Scripturile contribuie la sănătatea noastră spirituală şi, adesea, şi la sănătatea fizică.

Să vedem cum se aplică principiul de mai sus la unele chestiuni personale.

Alegerea destinderii

Să presupunem că un tânăr vrea să-şi cumpere un anumit album muzical. Muzica de pe album îi place foarte mult, dar este îngrijorat deoarece coperta sugerează că versurile melodiilor sunt obscene şi descriu în mod explicit relaţii sexuale. Apoi, el mai ştie că multe dintre melodiile cântăreţului respectiv transmit mânie şi agresivitate. Întrucât îl iubeşte pe Iehova, tânărul nostru este preocupat de gândurile şi sentimentele lui Iehova. Cum poate el să înţeleagă care este voinţa lui Dumnezeu în acest caz?

 În scrisoarea către galateni, apostolul Pavel prezintă lucrările cărnii şi roadele spiritului lui Dumnezeu. Probabil ştiţi care sunt roadele spiritului lui Dumnezeu: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine. Dar care sunt lucrările cărnii? Pavel scrie: „Iar lucrările cărnii sunt dezvăluite, şi ele sunt: fornicaţia, necurăţia, conduita libertină, idolatria, practicarea spiritismului, duşmăniile, cearta, gelozia, accesele de mânie, disputele, sciziunile, sectele, invidiile, beţiile, chefurile şi lucruri asemănătoare acestora. Cu privire la lucrurile acestea vă previn, aşa cum v-am prevenit deja, că aceia care practică astfel de lucruri nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“. — Galateni 5:19–23.

Să remarcăm chiar ultima expresie din lista de mai sus: „lucruri asemănătoare acestora“. Pavel nu a prezentat o listă completă a lucrurilor care ar putea fi considerate lucrări ale cărnii. Prin urmare, o persoană nu putea spune în sinea ei: „Scripturile îmi permit să fac orice lucru care nu apare pe lista cu lucrările cărnii prezentată de Pavel“. Dimpotrivă, cititorii trebuiau să-şi folosească facultăţile de percepţie pentru a identifica lucrurile care, deşi nu apăreau pe lista cu lucrările cărnii, erau „asemănătoare acestora“. Cei ce practică fără să se căiască lucruri care nu sunt menţionate, dar sunt „asemănătoare acestora“, nu vor moşteni binecuvântările Regatului lui Dumnezeu.

Aşadar, noi trebuie să înţelegem, sau să discernem, ce îi displace lui Iehova. Este greu? Să presupunem că medicul v-a recomandat să mâncaţi mai multe legume şi fructe şi să evitaţi plăcintele, îngheţata şi lucruri asemănătoare acestora. V-ar fi greu să vă daţi seama în ce categorie s-ar încadra prăjiturile? Acum, să privim din nou la roadele spiritului lui Dumnezeu şi la lucrările cărnii. Cărei categorii îi aparţine albumul muzical menţionat mai sus? Fără îndoială, acesta nu reflectă iubire, bunătate, stăpânire de sine şi alte calităţi care fac parte din roadele spiritului lui Dumnezeu. O persoană nu are nevoie de o lege expresă pentru a înţelege că acest gen de muzică nu este în armonie cu modul de gândire al lui Dumnezeu. Aceleaşi principii se aplică şi în privinţa lecturilor, a filmelor, a emisiunilor TV, a jocurilor pe calculator, a site-urilor Web şi aşa mai departe.

Ce înseamnă un aspect personal potrivit

Biblia conţine şi principii referitoare la îmbrăcăminte şi pieptănătură. Astfel de îndrumări îl pot ajuta pe fiecare creştin să aibă un aspect personal plăcut şi potrivit. Dar şi în acest caz, o persoană care îl iubeşte pe Iehova consideră că e potrivit să nu facă tot ceea ce îi place ei, ci ceea ce îl bucură pe Tatăl său ceresc. Aşa cum am văzut deja, faptul că Iehova nu a dat legi concrete în anumite privinţe nu înseamnă că nu-l interesează cum acţionează slujitorii săi. Stilurile diferă de la o zonă la alta şi, chiar şi în aceeaşi zonă, ele se schimbă din când în când. Totuşi, Dumnezeu a furnizat principii care trebuiau să-i îndrume pe slujitorii săi în toate timpurile şi în toate locurile.

De pildă, în 1 Timotei 2:9, 10 se spune: „La fel, doresc ca femeile să se împodobească cu o vestimentaţie bine aranjată, cu modestie şi judecată sănătoasă, nu cu stiluri de împletire a părului şi cu aur sau perle sau haine foarte scumpe, ci aşa cum se cuvine unor femei care declară că îl venerează pe Dumnezeu, adică prin lucrări bune“. Prin urmare, femeile creştine — şi bărbaţii creştini deopotrivă — trebuie să analizeze cum se aşteaptă oamenii din zona lor să arate cei „care declară că îl venerează pe Dumnezeu“. Este bine ca un creştin să se gândească îndeosebi la modul în care aspectul său exterior va influenţa părerea altora despre mesajul biblic pe care îl prezintă (2 Corinteni 6:3). Creştinul exemplar nu va fi exagerat de preocupat de propriile preferinţe sau de aşa-zisele drepturi personale, ci va avea grijă să nu-i poticnească pe alţii şi să nu-i distragă de la lucrurile mai importante. — Matei 18:6; Filipeni 1:10.

Dacă un creştin constată că un anumit stil de îmbrăcăminte sau de pieptănătură îi tulbură  sau îi poticneşte pe alţii, el îl poate imita pe apostolul Pavel punând bunăstarea spirituală a altora înaintea propriilor preferinţe. Pavel a spus: „Deveniţi imitatori ai mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos“ (1 Corinteni 11:1). Iar despre Isus, Pavel a scris: „Nici Cristosul nu şi-a plăcut lui însuşi“. Îndemnul dat de Pavel tuturor creştinilor este clar: „Noi deci, care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile acelora care nu sunt tari şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare dintre noi să-i placă aproapelui său în ceea ce este bine pentru zidirea lui“. — Romani 15:1–3.

Să ne ascuţim facultăţile de percepţie

Cum putem să ne dezvoltăm facultăţile de percepţie ca să ştim cum să-i plăcem lui Iehova chiar şi în situaţiile în care nu avem o poruncă expresă din partea sa? Dacă citim din Cuvântul său în fiecare zi, îl studiem cu regularitate şi medităm la ceea ce citim, facultăţile noastre de percepţie se vor ascuţi. Un asemenea progres nu are loc însă peste noapte. Ca şi creşterea fizică, progresul spiritual are loc treptat şi nu este evident imediat. Deci e nevoie de răbdare. În plus, nu trebuie să ne descurajăm dacă nu observăm îmbunătăţiri rapide. Totuşi facultăţile noastre de percepţie nu se vor ascuţi de la sine odată cu trecerea timpului. Noi trebuie să analizăm cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum am văzut mai sus şi, de asemenea, trebuie să aplicăm sfaturile sale cât de mult ne stă în putinţă. — Evrei 5:14.

Am putea spune că, prin respectarea legilor lui Dumnezeu, ne demonstrăm ascultarea, în timp ce, prin respectarea principiilor sale, arătăm cât de profundă este spiritualitatea noastră şi dorinţa de a-i fi plăcuţi. În timp ce progresăm pe plan spiritual, vom fi tot mai preocupaţi să-l imităm pe Iehova şi pe Fiul său. Vom dori să luăm decizii pe baza modului de gândire al lui Dumnezeu indicat în Scripturi. Dacă îl bucurăm pe Tatăl nostru ceresc prin tot ceea ce facem, vom constata că şi bucuria noastră va creşte.

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Stilurile de îmbrăcăminte diferă de la o zonă la alta, dar noi trebuie să ne lăsăm îndrumaţi în alegerile noastre de principiile Bibliei