Putem avea încredere în oricine?

ÎN ANUL 1989, după căderea zidului Berlinului, au fost dezvăluite o serie de secrete care, până atunci, fuseseră păstrate cu grijă. De pildă, Lydia * a fost uluită să afle că, pe timpul regimului socialist din Germania de Est, Stasi, sau Serviciile Securităţii Statului, alcătuise un dosar cu activităţile ei personale. Ea a rămas însă perplexă când i s-a spus cine furnizase informaţiile: chiar soţul ei. Fusese trădată de cineva în care ar fi trebuit să poată avea toată încrederea.

Robert era un domn în vârstă. El îl considera pe medicul său demn de „tot respectul, admiraţia şi încrederea“, se spune în ziarul londonez The Times. Medicul era cunoscut drept „o persoană amabilă şi plină de consideraţie“. Într-una din zile, Robert a murit subit. Care fusese cauza: un infarct sau un accident vascular cerebral? Nici una, nici alta. Autorităţile au ajuns la concluzia că medicul mersese acasă la Robert şi, fără ştirea pacientului său şi a familiei acestuia, îi făcuse o injecţie letală. Din câte se pare, Robert a fost ucis de cineva în care avusese multă încredere.

Încrederea Lydiei şi a lui Robert a fost amarnic înşelată, cu consecinţe grave pentru ei. În alte cazuri, urmările nu sunt atât de serioase. Cu toate acestea, nu e ceva neobişnuit să fim dezamăgiţi de cineva în care am avut încredere. Un raport publicat în Allensbacher Jahrbuch der Demoskopie 1998–2002, de un renumit institut german de sondare a opiniei publice, a dezvăluit că 86% dintre cei intervievaţi fuseseră dezamăgiţi de cineva în care avuseseră încredere. Probabil că şi dumneavoastră aţi avut o experienţă asemănătoare. Aşadar, nu e deloc surprinzător ce se spunea în 2002 în ziarul elveţian Neue Zürcher Zeitung: „În ţările occidentale industrializate relaţiile bazate pe încredere reciprocă se află de mulţi ani în declin“.

Câştigată cu greu, distrusă într-o clipă

Ce este încrederea? În Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, încrederea este definită ca fiind un „sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritatea cuiva“. Încrederea se câştigă cu greu şi poate fi distrusă cu mare uşurinţă. Întrucât mulţi simt că se abuzează de încrederea lor, ar trebui să ne mire rezerva cu care este privită încrederea în alţii? Potrivit rezultatelor unei anchete, publicate în Germania în 2002, „nici măcar un tânăr din trei nu mai are încredere în alţi oameni“.

Ne-am putea întreba: Mai putem avea încredere în cineva? Merită să avem încredere în alţii chiar cu riscul de a fi dezamăgiţi?

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 3]

O anchetă a dezvăluit că 86% dintre cei intervievaţi fuseseră dezamăgiţi de cineva în care avuseseră încredere