Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

 Întrebări de la cititori

De ce a cerut Elisei „două părţi“ din spiritul lui Ilie?

Când Ilie era pe punctul de a-şi încheia misiunea de profet în Israel, profetul mai tânăr, Elisei, i-a adresat următoarea cerere: „Te rog să fie peste mine o parte dublă [două părţi, NW] din duhul tău“ (2 Împăraţi 2:9). Spiritual vorbind, Elisei cerea, după cât se pare, două părţi, aşa cum primea un fiu întâi-născut (Deuteronomul 21:17). O scurtă analiză a acestei relatări va clarifica această idee şi ne va ajuta să învăţăm lecţii valoroase din cele întâmplate.

La porunca lui Iehova, profetul Ilie îl unsese pe Elisei ca profet în locul său (1 Împăraţi 19:19–21). Timp de aproximativ 6 ani, Elisei a fost slujitorul fidel al lui Ilie. El a fost hotărât să continue acest serviciu până la capăt. Chiar şi în ultima zi de activitate profetică a lui Ilie în Israel, Elisei a rămas alături de mentorul său. Deşi Ilie l-a îndemnat pe Elisei să nu-l mai însoţească, acest profet mai tânăr i-a spus de trei ori: „Nu te voi părăsi“ (2 Împăraţi 2:2, 4, 6; 3:11). Da, Elisei l-a considerat pe Ilie tatăl său spiritual. — 2 Împăraţi 2:12.

Însă Elisei nu era singurul fiu spiritual al lui Ilie. Ilie şi Elisei se asociau cu un grup de bărbaţi cunoscuţi sub numele de „fiii prorocilor“ (2 Împăraţi 2:3). Relatarea din cartea 2 Împăraţi arată că şi aceşti „fii“ se bucurau de o prietenie strânsă cu tatăl lor spiritual, Ilie (2 Împăraţi 2:3, 5, 7, 15–17). Însă, ca succesor uns, Elisei era cel dintâi printre fiii spirituali ai lui Ilie — era asemenea unui întâi-născut. În Israelul antic, un fiu întâi-născut primea două părţi din moştenirea tatălui, iar ceilalţi fii primeau fiecare câte o parte. Aşadar, Elisei a cerut două părţi din moştenirea spirituală a lui Ilie.

Însă de ce a cerut Elisei acest lucru atunci? Deoarece urma să primească o grea însărcinare — aceea de a-i succeda lui Ilie ca profet în Israel. Elisei şi-a dat seama că, pentru a se achita de responsabilităţile ce decurgeau din această misiune ce i se părea copleşitoare, avea nevoie de o forţă spirituală mult superioară propriilor capacităţi, forţă pe care numai Iehova putea să i-o dea. El trebuia să fie la fel de neînfricat ca şi Ilie (2 Împăraţi 1:3, 4, 15, 16). Astfel, el a cerut două părţi din spiritul lui Ilie, un spirit de curaj şi de ‘adevărată gelozie pentru Iehova’ — calităţi demne de dorit produse de spiritul lui Dumnezeu (1 Împăraţi 19:10, 14, NW). Cum a reacţionat Ilie?

Ilie ştia că Elisei ceruse ceva ce nu el, ci numai Dumnezeu era în măsură să ofere. Prin urmare, Ilie a răspuns cu modestie: „Greu lucru ai cerut. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa îţi va fi“ (2 Împăraţi 2:10). Şi, într-adevăr, Iehova a permis ca Elisei să-l vadă pe Ilie înălţându-se într-un vârtej de vânt (2 Împăraţi 2:11, 12). Dorinţa lui Elisei a fost îndeplinită. Iehova i-a dat spiritul de care avea nevoie pentru a-şi începe noua misiune şi pentru a face faţă încercărilor din viitor.

În prezent, creştinii unşi (numiţi uneori clasa Elisei) şi ceilalţi slujitori ai lui Dumnezeu pot obţine multă încurajare din această relatare biblică. Câteodată ne-am putea simţi copleşiţi sau incompetenţi când primim o însărcinare nouă. Sau ne-am putea pierde întrucâtva curajul de a continua să predicăm Regatul din cauza indiferenţei sau a opoziţiei crescânde din teritoriu. Însă, dacă îl implorăm pe Iehova să ne sprijine, el ne va da spiritul sfânt de care avem nevoie pentru a face faţă încercărilor şi schimbărilor de situaţie (Luca 11:13; 2 Corinteni 4:7; Filipeni 4:13). Da, aşa cum l-a întărit pe Elisei pentru nişte responsabilităţi mai grele, Iehova ne va ajuta pe toţi, tineri sau vârstnici, să ne înfăptuim ministerul. — 2 Timotei 4:5.