Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

 Întrebări de la cititori

Ce înseamnă a avea „viaţă în sine însuşi“?

Biblia spune despre Isus Cristos că are „viaţă în sine însuşi“, iar despre continuatorii săi că au ‘viaţă în ei înşişi’ (Ioan 5:26; 6:53). Totuşi aceste două texte biblice nu au aceeaşi semnificaţie.

Isus a spus: „Aşa cum Tatăl are viaţă în el însuşi, tot aşa a făcut ca şi Fiul să aibă viaţă în sine însuşi“. Înainte de a face această afirmaţie remarcabilă, Isus a zis: „Foarte adevărat vă spun: Cel care aude cuvântul meu şi îl crede pe cel care m-a trimis are viaţă veşnică . . . Vine ceasul, şi acesta este acum, când morţii vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu şi cei care vor fi dat ascultare vor trăi“. Aici Isus se referea la o putere extraordinară pe care i-a acordat-o Tatăl său — capacitatea de a-i ajuta pe oameni să aibă o poziţie aprobată înaintea lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Isus poate să-i învie pe cei care dorm în moarte şi să le dea viaţă. În ce-l priveşte pe Isus, a avea „viaţă în sine însuşi“ înseamnă că lui i-au fost date aceste puteri. Asemenea Tatălui, Fiul are ‘în el însuşi darul vieţii’, aşa cum mai pot fi traduse aceste cuvinte (Ioan 5:24–26). Dar ce se poate spune despre continuatorii săi?

Aproximativ un an mai târziu, Isus li s-a adresat continuatorilor săi cu următoarele cuvinte: „Foarte adevărat vă spun: Dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă. Cel care se hrăneşte din carnea mea şi bea sângele meu are viaţă veşnică, şi eu îl voi învia în ultima zi“ (Ioan 6:53, 54). Aici Isus asociază faptul de a avea ‘viaţă în ei înşişi’ cu obţinerea ‘vieţii veşnice’. Expresii care conţin aceeaşi construcţie gramaticală precum cea din sintagma a avea „viaţă în voi înşivă“ se găsesc şi în alte locuri din Scripturile greceşti. Iată două exemple: „Să aveţi sare în voi înşivă“ şi „primind în ei înşişi răsplata deplină“ (Marcu 9:50; Romani 1:27). În aceste cazuri, nu este vorba despre puterea de a le da sare altora sau de a-i da cuiva o răsplată. Este vorba, în schimb, despre plenitudine, sau deplinătate, interioară. Prin urmare, expresia „viaţă în voi înşivă“ folosită în Ioan 6:53 înseamnă pur şi simplu a obţine viaţa în toată plenitudinea ei.

 În contextul în care spune despre continuatorii săi că au viaţă în ei înşişi, Isus menţionează carnea şi sângele său. Mai târziu, când a instituit Cina Domnului, Isus a vorbit din nou despre carnea şi sângele său şi le-a poruncit continuatorilor săi care aveau să fie admişi în noul legământ să se împărtăşească din simboluri, adică din pâinea fără plămădeală şi din vin. Dar înseamnă aceasta că numai creştinii unşi, care participă la noul legământ încheiat cu Iehova Dumnezeu, obţin viaţa în toată plenitudinea ei? Nicidecum. Cele două ocazii evocate mai sus au avut loc la interval de un an. Cei ce au auzit cuvintele lui Isus consemnate în Ioan 6:53, 54 nu ştiau nimic despre o sărbătoare anuală cu embleme care să reprezinte carnea şi sângele lui Cristos.

Potrivit celor consemnate în Ioan, capitolul 6, Isus compară mai întâi carnea sa cu mana, spunând: „Strămoşii voştri au mâncat mana în pustiu, şi totuşi au murit. Aceasta este pâinea care coboară din cer, pentru ca orice om să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer; dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna“. Carnea lui Isus, împreună cu sângele său, au avut o valoare mai mare decât mana literală. De ce? Deoarece carnea sa a fost dată pentru „viaţa lumii“, făcând posibilă viaţa veşnică. * Prin urmare, afirmaţia consemnată în Ioan 6:53 care include expresia a avea „viaţă în voi înşivă“ se aplică tuturor celor ce primesc viaţă veşnică — în cer sau pe pământ. — Ioan 6:48–51.

Când primesc continuatorii lui Cristos viaţă în ei înşişi, adică viaţă în toată plenitudinea ei? Pentru moştenitorii unşi ai Regatului, aceasta are loc la învierea lor la viaţă cerească în calitate de fiinţe spirituale nemuritoare (1 Corinteni 15:52, 53; 1 Ioan 3:2). „Alte oi“ ale lui Isus primesc viaţă în toată plenitudinea ei la sfârşitul Domniei sale de O Mie de Ani. Atunci, ei vor fi fost încercaţi, găsiţi fideli şi declaraţi drepţi şi demni să moştenească viaţa veşnică în Paradisul pământesc. — Ioan 10:16; Revelaţia 20:5, 7–10.

[Notă de subsol]

^ par. 7 În pustiu, atât israeliţii, cât şi „o mulţime de oameni de tot felul“ au avut nevoie de mană pentru a rămâne în viaţă (Exodul 12:37, 38; 16:13–18). În mod asemănător, pentru a trăi veşnic toţi creştinii, indiferent că sunt unşi sau nu, trebuie să beneficieze de mana cerească exercitând credinţă în puterea de răscumpărare pe care o au carnea şi sângele lui Isus oferite ca jertfă. — Vezi Turnul de veghe, 1 februarie 1989, paginile 31, 32.

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Toţi creştinii adevăraţi pot avea ‘viaţă în ei înşişi’