Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

 Întrebări de la cititori

Iehova le-a permis israeliţilor, slujitorii săi din antichitate, să practice poligamia, lucru pe care nu-l permite şi în prezent. Înseamnă aceasta că norma lui Dumnezeu e schimbătoare?

Iehova nu şi-a schimbat punctul de vedere cu privire la poligamie (Psalmul 19:7; Maleahi 3:6). Aceasta nu a fost inclusă în scopul său iniţial cu privire la oameni şi nu este nici acum. Când a creat-o pe Eva ca soţie pentru Adam, Iehova a stabilit drept normă ca fiecare bărbat să aibă o singură soţie. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa; şi ei vor deveni un singur trup.“ — Geneza 2:24.

Când a fost pe pământ, Isus Cristos a repetat această normă ca răspuns celor ce l-au întrebat despre divorţ şi recăsătorire. Iată ce a spus el: „Nu aţi citit că cel care i-a creat i-a făcut de la început de sex masculin şi de sex feminin şi a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa, şi cei doi vor fi o singură carne»? Aşa că nu mai sunt doi, ci o singură carne“. Isus a adăugat: „Cine divorţează de soţia sa, cu excepţia motivului de fornicaţie, şi se căsătoreşte cu alta comite adulter“ (Matei 19:4–6, 9). De aici se înţelege clar că luarea a încă unei soţii sau chiar a mai multora constituie, de asemenea, adulter.

Dar de ce a fost permisă poligamia în antichitate? Reţineţi că nu Iehova a fost iniţiatorul acestei practici. Primul bărbat despre care se spune în Biblie că a avut mai multe soţii este Lameh, un descendent al lui Cain (Geneza 4:19–24). În zilele lui Noe, când Iehova a adus Potopul, Noe şi cei trei fii ai săi aveau câte o singură soţie. Toţi poligamii au fost distruşi în Potop.

Câteva secole mai târziu, când Iehova i-a ales pe israeliţi ca popor al său, unii dintre ei practicau deja poligamia, deşi, probabil, era ceva mult mai obişnuit ca un bărbat să aibă o singură soţie. Dumnezeu nu le-a cerut familiilor în care erau mai multe soţii să se despartă, dar a impus reguli stricte cu privire la această practică. — Exodul 21:10, 11; Deuteronomul 21:15–17.

Faptul că poligamia a fost tolerată doar temporar reiese nu numai din spusele lui Isus despre norma iniţială a lui Iehova referitoare la căsătorie, ci şi din cuvintele scrise de apostolul Pavel sub inspiraţia spiritului sfânt al lui Dumnezeu. Iată ce a spus el: „Fiecare bărbat să-şi aibă propria lui soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul ei soţ“ (1 Corinteni 7:2). De asemenea, Pavel a fost inspirat să scrie că fiecare bărbat căsătorit numit în congregaţia creştină ca supraveghetor sau ca slujitor ministerial trebuie să fie „soţ al unei singure soţii“. — 1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:6.

Aşadar, perioada în care Iehova a tolerat poligamia s-a încheiat odată cu formarea congregaţiei creştine, în urmă cu circa 2 000 de ani. Atunci s-a revenit la norma cu privire la căsătorie stabilită la început, când Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia: un singur soţ, o singură soţie. Aceasta este norma pe care o respectă în prezent membrii poporului lui Dumnezeu de pe întregul pământ. — Marcu 10:11, 12; 1 Corinteni 6:9, 10.