Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să ne încredem în Iehova din toată inima

Să ne încredem în Iehova din toată inima

 Să ne încredem în Iehova din toată inima

„Cei care cunosc Numele Tău se încred în Tine.“ — PSALMUL 9:10.

1, 2. Care sunt unele lucruri în care oamenii îşi pun în mod inutil încrederea pentru a fi în siguranţă?

ÎN PREZENT, când simţim ameninţare din toate părţile, este firesc să ne îndreptăm spre cineva sau spre ceva care să ne ofere siguranţă. Unii cred că dacă au mai mulţi bani vor avea un viitor mai sigur, însă, în realitate, banii sunt un refugiu nesigur. Biblia spune: „Cine se încrede în bogăţii va cădea“ (Proverbele 11:28). Alţii îşi pun speranţa în conducătorii umani, dar chiar şi cei mai capabili conducători fac greşeli. De fapt, în cele din urmă mor cu toţii. Biblia conţine următoarele cuvinte pline de înţelepciune: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului [pământean, NW], în care nu este mântuire“ (Psalmul 146:3). Aceste cuvinte inspirate ne avertizează şi asupra încrederii în propriile eforturi. Şi noi suntem doar nişte ‘fii ai omului pământean’.

2 Profetul Isaia i-a criticat pe conducătorii naţiunii Israel din zilele sale pentru că îşi puneau încrederea în „refugiul minciunii“ (Isaia 28:15–17, NW). Căutând să fie în siguranţă, ei  au încheiat alianţe politice cu naţiunile vecine. Aceste alianţe nu erau demne de încredere — erau o minciună. În mod similar, azi, mulţi conducători religioşi întreţin relaţii strânse cu liderii politici. Şi aceste alianţe se vor dovedi o „minciună“ (Revelaţia 17:16, 17). Ele nu vor aduce o siguranţă durabilă.

Exemplul bun dat de Iosua şi Caleb

3, 4. Prin ce s-a deosebit raportul prezentat de Iosua şi de Caleb de cel prezentat de ceilalţi zece spioni?

3 Aşadar, spre cine ne putem îndrepta pentru a găsi siguranţă? Spre aceeaşi sursă spre care s-au îndreptat Iosua şi Caleb pe timpul lui Moise. La scurt timp după eliberarea Israelului din Egipt, naţiunea se pregătea să intre în Canaan, Ţara Promisă. Au fost trimişi 12 bărbaţi să spioneze ţara, iar după 40 de zile, aceştia s-au întors şi au prezentat un raport. Numai doi dintre ei, Iosua şi Caleb, au vorbit în mod pozitiv despre posibilitatea Israelului de a cuceri Canaanul. Chiar dacă şi ceilalţi au recunoscut că ţara era foarte bună, ei au afirmat: „Poporul care locuieşte în ţară este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. . . . Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi“. — Numeri 13:27, 28, 31.

4 Israeliţii le-au dat crezare celor zece spioni şi s-au înspăimântat, începând chiar să murmure împotriva lui Moise. În final însă, Iosua şi Caleb au spus plini de entuziasm: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o cercetăm este o ţară foarte bună, minunată. Dacă DOMNUL va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: o ţară în care curge lapte şi miere. Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva DOMNULUI şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea“ (Numeri 14:6–9). Chiar şi după aceste cuvinte încurajatoare, israeliţii au refuzat să asculte şi, prin urmare, nu li s-a permis să intre atunci în Ţara Promisă.

5. De ce Iosua şi Caleb au prezentat un raport favorabil?

5 De ce Iosua şi Caleb au prezentat un raport favorabil, iar cei zece spioni unul nefavorabil? Toţi cei 12 spioni au văzut aceleaşi cetăţi întărite şi aceiaşi oameni care le locuiau. Iar cei zece spioni aveau dreptate când afirmau că Israelul nu era destul de puternic să cucerească ţara. Iosua şi Caleb ştiau şi ei acest lucru. Însă cei zece au privit situaţia din punct de vedere uman. În schimb, Iosua şi Caleb au avut încredere în Iehova; ei fuseseră martori la manifestările sale de putere în Egipt, la Marea Roşie, precum şi la poalele muntelui Sinai. Să ne amintim că, zeci de ani mai târziu, veştile despre aceste acţiuni au impresionat-o atât de mult pe Rahav din Ierihon, încât şi-a riscat viaţa pentru poporul lui Iehova (Iosua 2:1–24; 6:22–25)! Iosua şi Caleb, martori oculari ai acţiunilor lui Iehova, au avut deplină încredere că Dumnezeu avea să lupte în continuare pentru poporul său. Încrederea lor a fost răsplătită 40 de ani mai târziu când o nouă generaţie de israeliţi, sub conducerea lui Iosua, a intrat în Canaan şi a cucerit ţara.

De ce trebuie să ne încredem pe deplin în Iehova

6. De ce creştinii sunt supuşi astăzi presiunilor, şi în cine ar trebui să-şi pună ei încrederea?

6 În aceste „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“, noi, asemenea israeliţilor, ne confruntăm cu duşmani mai puternici decât noi (2 Timotei 3:1). Suntem supuşi unor presiuni pe plan moral, spiritual şi, uneori, chiar pe plan fizic. Nu am putea să rezistăm prin propriile forţe acestor presiuni, deoarece ele provin dintr-o sursă supraomenească, Satan Diavolul (Efeseni 6:12; 1 Ioan 5:19). Aşadar, la cine să apelăm pentru ajutor? Iată ce a spus un bărbat fidel din vechime într-o rugăciune adresată lui Iehova: „Cei care cunosc Numele Tău se încred în Tine“ (Psalmul 9:10). Dacă într-adevăr îl cunoaştem pe Iehova şi înţelegem semnificaţia numelui său, vom avea încredere în el, aşa cum au avut Iosua şi Caleb. — Ioan 17:3.

7, 8. a) Cum ne oferă creaţia motive să ne încredem în Iehova? b) Ce motive ne oferă Biblia să ne punem încrederea în Iehova?

7 De ce trebuie să ne încredem în Iehova? Unul dintre motivele pentru care Iosua şi Caleb au fost încrezători a fost acela că văzuseră manifestări ale puterii sale. Şi noi vedem astfel de manifestări  ale puterii divine. Să ne gândim, de pildă, la lucrările de creaţie ale lui Iehova, cum ar fi universul, cu miliardele lui de galaxii. Forţele fizice extraordinare pe care Iehova le ţine sub control demonstrează că el este cu adevărat Cel Atotputernic. Când medităm la minunile creaţiei, îi dăm dreptate lui Iov, care a spus despre Iehova: „Cine-L va opri? Cine-I va zice: «Ce faci?»“ (Iov 9:12). Într-adevăr, dacă Iehova este de partea noastră, nu trebuie să ne fie frică de nimeni şi de nimic. — Romani 8:31.

8 Să ne gândim şi la Biblie, Cuvântul lui Iehova. Acest tezaur nesecat de înţelepciune divină exercită putere ajutându-ne să renunţăm la obiceiurile rele şi să ne conformăm viaţa voinţei lui Iehova (Evrei 4:12). De fapt, prin intermediul Bibliei am ajuns noi să aflăm numele lui Dumnezeu şi să înţelegem semnificaţia lui (Exodul 3:14). Am înţeles că Iehova poate să devină tot ceea ce doreşte — un Tată iubitor, un Judecător drept, un Războinic victorios — ca să-şi realizeze scopurile. Şi vedem cum cuvântul său se adevereşte întotdeauna. Când studiem Cuvântul lui Dumnezeu, ne simţim îndemnaţi să spunem la fel ca psalmistul: „Mă încred în cuvântul Tău“. — Psalmul 119:42; Isaia 40:8.

9. În ce fel ne întăresc încrederea în Iehova răscumpărarea şi învierea lui Isus?

9 Răscumpărarea este un alt motiv de a avea încredere în Iehova (Matei 20:28). Ce minunat este că Dumnezeu şi-a trimis propriul Fiu să moară ca să ne răscumpere! Iar răscumpărarea este cu adevărat o soluţie perfectă. Ea acoperă păcatele tuturor oamenilor care se căiesc şi se întorc la Iehova din toată inima (Ioan 3:16; Evrei 6:10; 1 Ioan 4:16, 19). Pentru ca răscumpărarea să fie plătită, era necesar ca Isus să fie înviat. Acest miracol, confirmat de sute de martori oculari, este un alt motiv de a avea încredere în Iehova. Este o garanţie că speranţele noastre nu se vor dovedi niciodată deşarte. — Faptele 17:31; Romani 5:5; 1 Corinteni 15:3–8.

10. Ce motive personale avem să ne încredem în Iehova?

10 Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care putem şi trebuie să avem încredere deplină în Iehova. Există multe altele, unele fiind motive personale. De exemplu, cu toţii trecem uneori prin momente grele. Dar de fiecare dată când căutăm îndrumarea lui Iehova pentru a le face faţă, vedem cât de practică este această îndrumare (Iacov 1:5–8). Cu cât ne bazăm mai mult pe Iehova în viaţa de zi cu zi şi vedem rezultatele bune ale acestui mod de a acţiona, cu atât încrederea noastră în el devine mai fermă.

David a avut încredere în Iehova

11. În pofida căror situaţii a avut David încredere în Iehova?

11 David din Israelul antic a avut încredere în Iehova. El s-a confruntat cu ameninţările regelui Saul, care voia să-l ucidă, şi ale puternicei armate a filistenilor, care încerca să cucerească  Israelul. Totuşi, nu numai că a supravieţuit, ci şi a ieşit învingător. De ce? David însuşi a explicat: „DOMNUL este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? DOMNUL este tăria vieţii mele; de cine să-mi fie frică?“ (Psalmul 27:1). Şi noi vom ieşi învingători dacă, asemenea lui David, ne încredem în Iehova.

12, 13. Cum a arătat David că trebuie să ne încredem în Iehova chiar dacă împotrivitorii îşi folosesc limba ca pe o armă cu care să ne atace?

12 Cu o anumită ocazie, David s-a rugat: „Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, în plângerea mea. Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem! Ascunde-mă de uneltirile făcătorilor de rele, de ceata gălăgioasă a lucrătorilor nelegiuirii. Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi, ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat“ (Psalmul 64:1–4). Nu ştim sigur ce anume l-a făcut pe David să scrie aceste cuvinte. Dar ştim că şi în prezent, împotrivitorii „îşi ascut limba“, folosind cuvintele ca pe nişte arme de luptă. Ei „trag“ în creştinii nevinovaţi, folosindu-se de cuvinte, spuse sau scrise, ca de nişte „săgeţi“ ale calomniei. Care va fi rezultatul dacă ne încredem fără rezerve în Iehova?

13 David spune în continuare: „Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată-i loviţi. Limba lor le-a pricinuit căderea [este împotriva lor înşişi, NW] . . . Cel drept se va bucura în DOMNUL şi îşi va pune încrederea în El“ (Psalmul 64:7–10). Da, chiar dacă duşmanii îşi ascut limba împotriva noastră, până la urmă ‘limba lor ajunge să fie împotriva lor înşişi’. În cele din urmă, Iehova direcţionează lucrurile spre un deznodământ favorabil, astfel încât cei ce şi-au pus încrederea în el să se poată bucura.

Încrederea lui Ezechia este răsplătită

14. a) În pofida cărei situaţii critice a manifestat Ezechia încredere în Iehova? b) Cum a arătat Ezechia că nu a dat crezare minciunilor spuse de asirian?

14 Regele Ezechia a fost un alt om a cărui încredere în Iehova a fost răsplătită. În timpul domniei lui Ezechia, puternica armată asiriană ameninţa Ierusalimul. Această armată învinsese multe alte regate. Ea cucerise şi oraşele din Iuda. Rămăsese numai Ierusalimul, iar Sanherib s-a lăudat că avea să-l cucerească negreşit. Prin intermediul lui Rabşache, el a afirmat pe bună dreptate că era inutil ca israeliţii să-şi pună încrederea în Egipt. Însă el a mai spus: „Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei»“ (Isaia 37:10). Dar Ezechia ştia că Iehova nu îl amăgeşte. Prin urmare, el s-a rugat astfel: „DOAMNE, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu eşti DOMNUL, numai Tu“ (Isaia 37:20). Iehova a ascultat rugăciunea lui Ezechia. Într-o singură noapte, un înger a ucis 185 000 de soldaţi asirieni. Ierusalimul a fost salvat, iar Sanherib a părăsit ţara lui Iuda. Toţi cei care au auzit de acest eveniment au învăţat o lecţie despre măreţia lui Iehova.

15. Menţionaţi singurul lucru ce ne poate pregăti pentru situaţiile grele în care este posibil să ne găsim în această lume instabilă.

 15 Astăzi, la fel ca Ezechia, şi noi participăm la un război. Însă războiul nostru este spiritual. Dar şi ca războinici spirituali trebuie să ne însuşim metode de supravieţuire. Trebuie să anticipăm atacurile şi să ne pregătim pentru a ne putea apăra (Efeseni 6:11, 12, 17). În această lume instabilă, situaţia se poate schimba brusc. Pe neaşteptate pot izbucni tulburări civile. Ţări cu tradiţie în ce priveşte toleranţa religioasă pot deveni intolerante. Numai dacă, asemenea lui Ezechia, ne pregătim cultivând o încredere absolută în Iehova vom fi gata să perseverăm, indiferent ce s-ar întâmpla.

Ce înseamnă să avem încredere în Iehova?

16, 17. Cum putem arăta că ne punem încrederea în Iehova?

16 Încrederea în Iehova nu se rezumă la vorbe. Ea implică inima şi este demonstrată prin acţiuni. Dacă ne încredem în Iehova, vom avea încredere deplină în Cuvântul său, Biblia. Vom citi din el în fiecare zi, vom medita la el şi îi vom permite să ne îndrume în viaţă (Psalmul 119:105). A ne încrede în Iehova mai înseamnă şi a ne încrede în puterea spiritului sfânt. Cu ajutorul spiritului sfânt putem cultiva roade care îi sunt plăcute lui Iehova şi putem învinge obiceiurile rele adânc înrădăcinate (1 Corinteni 6:11; Galateni 5:22–24). Astfel, cu ajutorul spiritului sfânt, mulţi au putut să se lase de fumat sau să renunţe la droguri. Alţii au renunţat la un mod de viaţă imoral. Într-adevăr, dacă ne încredem în Iehova, vom acţiona prin puterea primită de la el şi nu prin propriile noastre puteri. — Efeseni 3:14–18.

17 În plus, încrederea în Iehova presupune să avem încredere în cei în care el are încredere. Ştim, de pildă, că Iehova a dispus ca „sclavul fidel şi prevăzător“ să se îngrijească de interesele de pe pământ ale Regatului (Matei 24:45–47). Noi nu încercăm să acţionăm independent şi nu ignorăm această numire, întrucât avem încredere în sistemul stabilit de Iehova. Pe lângă aceasta, bătrânii care slujesc în congregaţiile creştine sunt, potrivit cuvintelor lui Pavel, numiţi prin spiritul sfânt (Faptele 20:28). Colaborarea cu bătrânii de congregaţie este o altă dovadă că ne încredem în Iehova. — Evrei 13:17.

Să urmăm exemplul lui Pavel

18. Cum urmează creştinii de azi exemplul lui Pavel, dar în ce nu îşi pun ei încrederea?

18 La fel ca noi, azi, apostolul Pavel a întâmpinat multe dificultăţi în minister. În zilele sale, creştinismul era prezentat într-o lumină nefavorabilă în faţa autorităţilor, iar când a avut ocazia, Pavel s-a străduit să corecteze aceste impresii greşite sau să stabilească legal lucrarea de predicare (Faptele 28:19–22; Filipeni 1:7). În prezent, creştinii îi urmează exemplul. Ori de câte ori este posibil, îi ajutăm pe alţii să cunoască adevărul despre activitatea noastră, folosindu-ne de toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie. Totodată, ne străduim să apărăm şi să stabilim legal vestea bună. Însă nu ne punem toată încrederea în astfel de eforturi, întrucât nu considerăm că succesul sau eşecul depinde de victoriile juridice pe care le obţinem sau de publicitatea favorabilă care ni se face. Dimpotrivă, noi ne încredem în Iehova. Ne amintim cum i-a încurajat el pe israeliţii din antichitate: „În seninătate şi în încredere va fi tăria voastră“. — Isaia 30:15.

19. De ce putem spune că încrederea de care au dat dovadă fraţii noştri în timp de persecuţii a fost răsplătită?

19 Pe parcursul istoriei noastre moderne, au existat perioade în care activitatea pe care o desfăşurăm a fost interzisă sau supusă unor restricţii în Europa de Est şi de Vest, în unele zone din Asia şi din Africa şi în unele ţări din America de Sud şi America de Nord. Înseamnă aceasta că încrederea noastră în Iehova a fost inutilă? Nicidecum. Deşi uneori permite persecuţii aspre având un scop anume, Iehova îi întăreşte cu iubire pe cei care sunt ţinta persecuţiilor. În timp de persecuţii, mulţi creştini şi-au făcut excelenta reputaţie de oameni plini de credinţă şi de încredere în Dumnezeu.

20. Deşi poate că ne bucurăm de anumite drepturi şi libertăţi, în ce privinţe nu vom face niciodată compromis?

 20 Pe de altă parte, în majoritatea ţărilor ne bucurăm de recunoaştere legală şi, uneori, ni se face o publicitate favorabilă în mass-media. Apreciem acest lucru şi suntem conştienţi că astfel de condiţii slujesc scopului lui Iehova. Având binecuvântarea divină, ne folosim de măsura sporită de libertate nu pentru a ne urmări propriile interese, ci pentru a-i sluji lui Iehova în mod deschis şi cu toată forţa noastră. Însă nu vom face niciodată compromis în ce priveşte neutralitatea creştină, nu vom încetini ritmul în activitatea de predicare, nici nu vom reduce în vreun alt fel serviciul nostru pentru Iehova doar pentru a fi apreciaţi sau stimaţi de autorităţi. Noi suntem supuşi ai Regatului mesianic şi susţinem fără rezerve suveranitatea lui Iehova. Speranţa noastră nu este ancorată în prezentul sistem de lucruri, ci în lumea nouă, unde Regatul Mesianic din cer va fi unicul guvern ce va domni peste pământ. Nici bombe, nici rachete, nici măcar atacuri nucleare nu pot clătina sau distruge acest guvern ceresc. El este invincibil şi va realiza scopul lui Iehova. — Daniel 2:44; Evrei 12:28; Revelaţia 6:2.

21. Ce suntem hotărâţi să facem?

21 Pavel spune: „Nu suntem de felul celor care dau înapoi spre distrugere, ci de felul celor care au credinţă spre păstrarea în viaţă a sufletului“ (Evrei 10:39). Aşadar, fie ca toţi să-i slujim cu fidelitate lui Iehova până la sfârşit. Avem toate motivele să ne încredem fără rezerve în Iehova acum şi pentru eternitate! — Psalmii 37:3; 125:1.

Ce aţi reţinut?

• De ce Iosua şi Caleb au prezentat un raport favorabil?

• Care sunt unele motive pentru a ne încrede fără rezerve în Iehova?

• Ce înseamnă a ne încrede în Iehova?

• Întrucât ne încredem în Iehova, ce poziţie suntem hotărâţi să adoptăm?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

De ce Iosua şi Caleb au prezentat un raport favorabil?

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Creaţia ne oferă motive solide ca să avem încredere în Iehova

[Provenienţa fotografiilor]

Toate cele trei imagini: Prin amabilitatea Anglo-Australian Observatory, fotografie de David Malin

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Încrederea în Iehova presupune să avem încredere în cei în care el are încredere