Salt la conţinut

Salt la cuprins

Susţinătorii închinării adevărate — în trecut şi în prezent

Susţinătorii închinării adevărate — în trecut şi în prezent

 Susţinătorii închinării adevărate — în trecut şi în prezent

VĂ AMINTIŢI numele unui bărbat care a plâns pentru oraşul antic Ierusalim? „Isus“, veţi spune probabil. E adevărat, Isus a făcut aceasta (Luca 19:28, 41). Totuşi, cu secole înainte ca Isus să vină pe pământ, un alt slujitor fidel al lui Dumnezeu a plâns şi el pentru Ierusalim. Numele lui este Neemia. — Neemia 1:3, 4.

Ce anume l-a întristat pe Neemia atât de mult încât să plângă pentru Ierusalim? Ce a făcut el pentru oraş şi pentru locuitorii lui? Ce putem învăţa din exemplul său? Pentru a răspunde la aceste întrebări, să facem o trecere în revistă a câtorva evenimente din zilele sale.

Un om de acţiune, animat de sentimente puternice

Neemia a fost numit guvernator al Ierusalimului, însă, înainte de aceasta, el a fost un înalt demnitar la curtea regală a Persiei, din oraşul Suza. Totuşi, confortul de care se bucura aici nu i-a slăbit interesul pentru starea fraţilor  săi evrei din îndepărtatul Ierusalim. De fapt, primul lucru pe care l-a făcut când o delegaţie de evrei din Ierusalim a vizitat Suza a fost ‘să întrebe despre iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din captivitate şi despre Ierusalim’ (Neemia 1:2). Când a aflat că locuitorii Ierusalimului se chinuiau „în cea mai mare mizerie“ şi că zidurile oraşului erau „în ruine“, Neemia ‘a stat jos, a plâns şi s-a văitat multe zile’. După aceea, el şi-a vărsat amarul într-o rugăciune fierbinte adresată lui Iehova (Neemia 1:3–11). De ce era Neemia atât de întristat? Deoarece Ierusalimul, la vremea aceea centrul închinării la Iehova pe pământ, fusese neglijat (1 Împăraţi 11:36). Mai mult decât atât, starea jalnică a oraşului era de fapt o reflectare a stării spirituale deplorabile în care se aflau locuitorii lui. — Neemia 1:6, 7.

Interesul pentru Ierusalim şi compasiunea faţă de evreii care locuiau acolo l-au îndemnat pe Neemia să se dăruiască din toată inima în folosul lor. Imediat după ce regele persan i-a acordat o învoire de la serviciul la curte, Neemia a început să facă pregătiri pentru lunga sa călătorie până la Ierusalim (Neemia 2:5, 6). El a dorit să sprijine lucrarea de restaurare oferindu-şi forţa fizică, timpul şi aptitudinile. La numai câteva zile de la sosirea sa, el a şi întocmit un plan de restaurare a întregului zid al Ierusalimului. — Neemia 2:11–18.

Neemia a împărţit uriaşa sarcină de reparare a zidului între numeroase familii, care au lucrat umăr la umăr. * Peste 40 de echipe au fost repartizate să repare câte o „secţiune măsurată“. Care a fost rezultatul? Cu atâţia muncitori — printre care şi părinţi ajutaţi de copiii lor — dispuşi să-şi dedice timpul şi energia în această lucrare, o sarcină aparent copleşitoare a devenit realizabilă (Neemia 3:11, 12, 19, 20, NW)! În două luni de muncă asiduă, întregul zid a fost reparat! Potrivit consemnării lui Neemia, chiar şi cei care se opuseseră lucrărilor de reparaţie au trebuit să recunoască în cele din urmă că „lucrarea se făcuse de Dumnezeul nostru“. — Neemia 6:15, 16.

Un exemplu de neuitat

Neemia nu şi-a folosit doar timpul şi aptitudinile de bun organizator pentru a sprijini închinarea adevărată, ci şi resursele materiale. El i-a răscumpărat cu propriii bani pe fraţii săi evrei care erau sclavi. El le-a împrumutat altora bani fără să ceară dobândă şi nu ‘i-a împovărat’ niciodată pe evrei cerându-le o indemnizaţie pentru serviciile sale de guvernator, chiar dacă aceasta i se cuvenea. Dimpotrivă, el a primit în casa lui „o sută cincizeci de oameni, iudei şi căpetenii, afară de cei ce veneau la noi din popoarele de primprejur“, şi le-a dat să mănânce. În fiecare zi, el le servea invitaţilor săi „un bou, şase berbeci aleşi şi păsări“. În plus, o dată la zece zile le oferea „din belşug tot felul de vinuri“ — toate pe propria sa cheltuială. — Neemia 5:8, 10, 14–18.

Ce exemplu remarcabil de generozitate a fost şi este Neemia pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu atât din trecut, cât şi din prezent! Acest slujitor curajos al lui Dumnezeu şi-a oferit de bunăvoie lucrurile materiale pentru a-i susţine pe lucrători şi, astfel, pentru a promova închinarea curată. El a putut să-i ceară pe bună dreptate lui Iehova următoarele: „Adu-Ţi aminte . . . spre bine, Dumnezeule, . . . tot ce am făcut pentru poporul acesta!“ (Neemia 5:19). Cu siguranţă, Iehova îşi va aduce aminte. — Evrei 6:10.

Exemplul lui Neemia este urmat în prezent

Este emoţionant să vedem că şi poporul lui Iehova din prezent manifestă sentimente calde, este gata să treacă la acţiune şi dă dovadă de spirit de sacrificiu în favoarea închinării adevărate. Suntem foarte preocupaţi de starea colaboratorilor noştri în credinţă despre care ştim că se confruntă cu mari greutăţi (Romani 12:15). Asemenea lui Neemia, ne adresăm lui Iehova în rugăciune cerându-i să-i ajute pe fraţii noştri aflaţi în necaz: „Te rog, urechea Ta să fie atentă  la rugăciunea slujitorului Tău şi la rugăciunea slujitorilor Tăi, care îşi găsesc plăcerea să se teamă de Numele Tău!“ — Neemia 1:11; Coloseni 4:2.

Cu toate acestea, interesul nostru faţă de starea spirituală şi fizică a fraţilor creştini şi faţă de promovarea închinării adevărate nu doar că trezeşte în noi sentimente, dar ne şi îndeamnă să trecem la acţiune. Animaţi de iubire, unii îşi părăsesc confortul relativ de care se bucură acasă şi, asemenea lui Neemia, se mută în alte părţi pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie. Condiţiile de viaţă mai rele pe care le au aceşti voluntari în zonele unde se mută nu îi împiedică să sprijine progresul închinării adevărate acolo, ei slujind umăr la umăr cu fraţii lor creştini. Spiritul lor de sacrificiu este demn de toată lauda.

Să ne facem partea în zona noastră

Bineînţeles, majoritatea dintre noi nu ne putem muta în altă parte. Noi sprijinim închinarea adevărată în zona în care locuim. Şi acest lucru este ilustrat în cartea Neemia. Observaţi unele amănunte pe care le-a consemnat Neemia despre câteva familii fidele ce au luat parte la lucrarea de restabilire. Iată ce a scris el: ‘Iedaia, fiul lui Harumaf, a reparat în faţa casei sale. Beniamin şi Haşub au reparat în dreptul casei lor. După ei, Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a reparat lângă casa lui’ (Neemia 3:10, 23, 28–30). Aceşti bărbaţi împreună cu familiile  lor au contribuit mult la promovarea închinării adevărate participând la lucrările de reparaţie în apropierea casei lor.

În prezent, mulţi dintre noi sprijinim în diverse moduri închinarea adevărată în comunitatea noastră. Câteva dintre acestea ar fi construirea de Săli ale Regatului, ajutorare în caz de dezastru şi, cel mai important, lucrarea de predicare a Regatului. Indiferent dacă putem sau nu să participăm personal la lucrările de construire ori de ajutorare, cu toţii avem dorinţa fierbinte de a sprijini închinarea adevărată cu resursele noastre materiale, aşa cum a procedat Neemia în zilele lui, dând dovadă de o mare generozitate. — Vezi chenarul „Caracteristici ale spiritului de dăruire“.

Asigurarea fondurilor necesare pentru lucrarea de tipărire din ce în ce mai amplă, pentru acţiunile de ajutorare şi pentru numeroase alte servicii ce se efectuează la nivel mondial poate părea uneori o sarcină copleşitoare. Să ne amintim însă că şi lucrarea de restaurare a uriaşului zid al Ierusalimului a părut copleşitoare (Neemia 4:10). Cu toate acestea, întrucât munca a fost împărţită între mai multe familii binevoitoare, sarcina a fost dusă la bun sfârşit. La fel stau lucrurile şi în prezent. Dacă fiecare dintre noi continuă să efectueze o parte din muncă, vom dispune de resursele considerabile ce sunt necesare pentru buna desfăşurare a activităţii noastre mondiale.

 Anul trecut, mulţi membri ai poporului lui Dumnezeu au oferit ajutor financiar. Cu această ocazie, Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova doreşte să-şi exprime profunda apreciere faţă de toţi cei pe care inima i-a îndemnat să manifeste spirit de dăruire în acest mod. Mai presus de toate, îi mulţumim lui Iehova că a binecuvântat din plin eforturile sincere ale poporului său de a promova închinarea adevărată pe tot pământul. Într-adevăr, când reflectăm la modul în care ne-a îndrumat mâna lui Iehova de-a lungul anilor, ne simţim îndemnaţi să spunem ce a spus şi Neemia plin de recunoştinţă: „Mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine“. — Neemia 2:18.

[Notă de subsol]

^ par. 7 În Neemia 3:5 se vorbeşte despre câţiva evrei proeminenţi, „fruntaşi“, care au refuzat să ia parte la lucrări, însă aceştia au fost o excepţie. Oameni din diverse medii — preoţi, bijutieri, fabricanţi de parfumuri, prinţi şi negustori — au sprijinit cu toţii realizarea proiectului. — Versetele 1, 8, 9, 32.

[Chenarul de la pagina 30]

Caracteristici ale spiritului de dăruire

În scrisorile trimise corintenilor, apostolul Pavel a menţionat trei caracteristici semnificative ale spiritului de dăruire. 1) Când a scris despre o colectă de bani, Pavel a dat această instrucţiune: „În prima zi a fiecărei săptămâni, fiecare dintre voi, la el acasă, să pună ceva deoparte“ (1 Corinteni 16:2a). Prin urmare, cei care doresc să facă o donaţie trebuie să-şi facă o planificare în prealabil şi să ofere în mod sistematic. 2) De asemenea, Pavel a scris că fiecare trebuia să dea „după câştigul lui“ (1 Corinteni 16:2, Biblia Cornilescu revizuită în 1991). Cu alte cuvinte, cine vrea să facă o donaţie o poate face proporţional cu situaţia lui materială. Chiar dacă un creştin nu câştigă mult, suma mică pe care o poate oferi el este valoroasă în ochii lui Iehova (Luca 21:1–4). 3) Pavel a mai scris: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret sau din constrângere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9:7). Când oferă ceva, creştinii sinceri dau din toată inima, cu bucurie.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 26]

Neemia a fost un om de acţiune, animat de sentimente puternice

[Legenda fotografiilor de la pagina 30]

Donaţiile susţin lucrarea de tipărire, acţiunile de ajutorare, construirea de Săli ale Regatului, precum şi numeroase alte servicii utile ce se efectuează la nivel mondial