Salt la conţinut

Salt la cuprins

Creştinii neutri din ultimele zile

Creştinii neutri din ultimele zile

 Creştinii neutri din ultimele zile

„Ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume.“ — IOAN 17:16.

1, 2. În ce relaţii a spus Isus că aveau să fie continuatorii săi cu lumea, şi la ce întrebări dau naştere cuvintele sale?

ÎN ULTIMA noapte din viaţa sa de om perfect, Isus a rostit o rugăciune lungă în auzul discipolilor. În acea rugăciune, el a menţionat un aspect ce caracterizează viaţa tuturor creştinilor adevăraţi. Referindu-se la continuatorii săi, el a spus: „Le-am dat cuvântul tău, dar lumea i-a urât, deoarece ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume. Te rog nu să-i iei din lume, ci să veghezi asupra lor din cauza celui rău. Ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume“. — Ioan 17:14–16.

2 Isus a spus de două ori că discipolii săi nu aveau să facă parte din lume. Mai mult decât atât, întrucât erau separaţi de lume, urma să apară unele tensiuni — da, lumea avea să-i urască. Însă creştinii nu trebuiau să se teamă deoarece Iehova avea să vegheze asupra lor (Psalmul 18:10; Matei 24:9, 13). Având în vedere cuvintele lui Isus, ne-am putea întreba pe bună dreptate: De ce creştinii adevăraţi nu fac parte din lume? Ce înseamnă să nu faci parte din lume?  Deşi sunt urâţi de ea, cum privesc creştinii lumea? Şi mai ales cum consideră ei guvernele lumii? Răspunsurile pe care le oferă Biblia la aceste întrebări sunt importante deoarece ne privesc pe fiecare dintre noi.

„Provenim din Dumnezeu“

3. a) Menţionaţi un motiv pentru care nu facem parte din lume. b) Ce dovezi avem că lumea „zace în puterea celui rău“?

3 Un motiv pentru care nu facem parte din lume îl constituie relaţiile noastre strânse cu Iehova. Apostolul Ioan a scris: „Ştim că provenim din Dumnezeu, dar întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Cuvintele lui Ioan despre lume conţin un adevăr evident. Războaiele, delincvenţa, cruzimea, necinstea şi imoralitatea atât de răspândite în prezent constituie dovezi ale influenţei lui Satan, nu ale influenţei lui Dumnezeu (Ioan 12:31; 2 Corinteni 4:4; Efeseni 6:12). Cineva care devine Martor al lui Iehova nu mai aprobă şi nu mai practică asemenea fapte rele şi, astfel, el nu mai face parte din lume. — Romani 12:2; 13:12–14; 1 Corinteni 6:9–11; 1 Ioan 3:10–12.

4. În ce fel arătăm că îi aparţinem lui Iehova?

4 Ioan a spus că, spre deosebire de lume, creştinii ‘provin din Dumnezeu’. Toţi cei care se dedică lui Iehova îi aparţin lui. Apostolul Pavel a spus: „Dacă trăim, trăim pentru Iehova şi, dacă murim, murim pentru Iehova. Deci fie că trăim, fie că murim îi aparţinem lui Iehova“ (Romani 14:8; Psalmul 116:15). Întrucât îi aparţinem lui Iehova, noi îi acordăm devoţiune exclusivă (Exodul 20:4–6). Prin urmare, un creştin adevărat nu îşi dedică viaţa unei cauze umane. Şi, deşi respectă simbolurile naţionale, el nu le venerează nici prin acţiuni, nici prin atitudine. Fără îndoială, un creştin adevărat nu venerează vedete ale sportului sau alţi idoli moderni. Desigur, el respectă dreptul altora de a proceda după bunul plac, însă, în ce-l priveşte, se închină numai Creatorului (Matei 4:10; Revelaţia 19:10). Şi acest lucru îl separă de lume.

„Regatul meu nu face parte din această lume“

5, 6. În ce fel ne separă de lume supunerea faţă de Regatul lui Dumnezeu?

5 Creştinii sunt continuatori ai lui Cristos Isus şi supuşi ai Regatului lui Dumnezeu. Acesta este un alt motiv pentru care nu fac parte din lume. Când a compărut înaintea lui Ponţiu Pilat, Isus a spus: „Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din această lume, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată, regatul meu nu este de aici“ (Ioan 18:36). Regatul este mijlocul prin care numele lui Iehova va fi sfinţit, suveranitatea sa va fi justificată, iar voinţa sa va fi înfăptuită pe pământ precum în cer (Matei 6:9, 10). Pe parcursul ministerului său, Isus a predicat vestea bună despre Regat şi a declarat că aceasta avea să fie proclamată de continuatorii săi până la sfârşitul sistemului de lucruri (Matei 4:23; 24:14). În 1914 s-au împlinit cuvintele profetice din Revelaţia 11:15: „Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru şi al Cristosului său, şi el va domni ca rege pentru totdeauna şi veşnic“ (Revelaţia 11:15). Foarte curând, acest Regat ceresc va fi unicul  guvern al omenirii (Daniel 2:44). Va veni momentul când chiar şi conducătorii lumii vor fi obligaţi să-i recunoască autoritatea. — Psalmul 2:6–12.

6 Având în vedere toate acestea, adevăraţii creştini de astăzi se supun Regatului lui Dumnezeu şi urmează sfatul lui Isus de a ‘continua să caute mai întâi regatul şi dreptatea lui Dumnezeu’ (Matei 6:33). Dar asta nu înseamnă că ei nu sunt loiali ţărilor în care trăiesc, ci înseamnă că sunt separaţi în sens spiritual de lume. Principala datorie a creştinilor din prezent, ca şi în cazul creştinilor din secolul I, este să ‘depună o mărturie temeinică cu privire la regatul lui Dumnezeu’ (Faptele 28:23). Nici un guvern uman nu are dreptul să se opună acestei lucrări încredinţate de Dumnezeu.

7. De ce sunt neutri creştinii adevăraţi, şi cum au demonstrat ei acest lucru?

7 Întrucât îi aparţin lui Iehova şi sunt continuatori ai lui Isus care se supun Regatului lui Dumnezeu, Martorii lui Iehova şi-au păstrat neutralitatea în conflictele naţionale şi internaţionale din secolele al XX-lea şi al XXI-lea. Ei nu au susţinut nici una dintre părţile combatante, nu au pus mâna pe armă împotriva nimănui şi nu au făcut propagandă pentru vreo cauză umană. Dând dovadă de o remarcabilă credinţă în pofida unei opoziţii ce părea de nesuportat, ei au acţionat în armonie cu principiile pe care le-au adus la cunoştinţă demnitarilor nazişti din Germania în 1934: „Pe noi nu ne interesează chestiunile politice, ci suntem complet devotaţi regatului lui Dumnezeu condus de Cristos, Regele său. Nu vom cauza nici un rău şi nici o daună nimănui. Vom fi fericiţi să trăim în pace şi să le facem bine tuturor oamenilor cu orice ocazie“.

Ambasadori şi trimişi ai lui Cristos

8, 9. În ce sens sunt Martorii lui Iehova de azi ambasadori şi trimişi, şi, prin urmare, ce poziţie adoptă ei faţă de naţiuni?

8 Pavel a spus că el şi colaboratorii săi creştini unşi erau ‘ambasadori în locul lui Cristos, ca şi cum Dumnezeu ar implora prin ei’ (2 Corinteni 5:20; Efeseni 6:20). Din 1914 încoace, creştinii unşi cu spirit pot fi numiţi pe bună dreptate ambasadorii Regatului lui Dumnezeu, ai cărui ‘fii’ sunt (Matei 13:38; Filipeni 3:20; Revelaţia 5:9, 10). În plus, Iehova a scos din naţiuni „o mare mulţime“ de „alte oi“, creştini cu speranţă pământească, pentru a-i sprijini pe fiii unşi în lucrarea lor de ambasadori (Revelaţia 7:9; Ioan 10:16). Membrii clasei „alte oi“ pot fi numiţi „trimişi“ ai Regatului lui Dumnezeu.

9 Un ambasador şi însoţitorii săi nu se amestecă în treburile ţării unde sunt trimişi. În mod asemănător, creştinii rămân neutri faţă de chestiunile politice ale naţiunilor lumii. Ei nu iau poziţie de partea sau împotriva vreunui grup naţional, rasial, social ori economic (Faptele 10:34, 35). Dimpotrivă, ei ‘fac ce este bine faţă de toţi’ (Galateni 6:10). Dat fiind că Martorii lui Iehova sunt neutri, nimeni nu poate respinge în mod justificat mesajul lor pe motiv că aparţin unui alt grup rasial, naţional sau tribal.

 Identificaţi prin iubire

10. Cât de importantă este pentru un creştin iubirea?

10 Pe lângă motivele menţionate anterior, creştinii sunt neutri faţă de afacerile acestei lumi şi datorită relaţiilor dintre ei. Isus le-a spus continuatorilor săi: „Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35). Iubirea frăţească este o trăsătură esenţială a creştinilor (1 Ioan 3:14). Întrucât au la bază relaţiile cu Iehova şi Isus, relaţiile dintre un creştin şi fraţii săi de credinţă sunt foarte strânse. Iubirea lui nu se limitează la cei din congregaţia din care face parte, ci cuprinde ‘toată comunitatea fraţilor săi din lume’. — 1 Petru 5:9.

11. Cum este influenţată conduita Martorilor lui Iehova de iubirea pe care o nutresc unii pentru alţii?

11 În prezent, Martorii lui Iehova îşi demonstrează iubirea frăţească trăind în armonie cu cele consemnate în Isaia 2:4: „Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. Fiind instruiţi de Iehova, creştinii adevăraţi sunt în pace cu El şi în pace unii cu alţii (Isaia 54:13). Întrucât îl iubesc pe Dumnezeu şi îşi iubesc fraţii, pentru ei e de neconceput să îndrepte arma împotriva colaboratorilor lor creştini — sau împotriva oricui altcuiva — dintr-o altă ţară. Pacea şi unitatea de care se bucură reprezintă o parte esenţială a închinării lor, o dovadă că au într-adevăr spiritul lui Dumnezeu (Psalmul 133:1; Mica 2:12; Matei 22:37–39; Coloseni 3:14). Ei se străduiesc ‘să caute pacea şi s-o urmărească’, ştiind că „ochii DOMNULUI sunt peste cei drepţi“. — Psalmul 34:14, 15.

Cum privesc creştinii lumea

12. Ce atitudine a lui Iehova faţă de oamenii din lume este imitată de Martorii lui Iehova, şi în ce fel?

12 Iehova a pronunţat o judecată nefavorabilă împotriva acestei lumi, dar el nu a emis încă o judecată pentru fiecare om din lume. La timpul stabilit de el, Dumnezeu va face acest lucru prin intermediul lui Isus (Psalmul 67:3, 4; Matei 25:31–46; 2 Petru 3:10). Între timp, el arată o mare iubire faţă de omenire. El chiar şi-a dat Fiul unic-născut pentru ca oricine să aibă posibilitatea să primească viaţă veşnică (Ioan 3:16). Noi, creştinii, imităm iubirea lui Dumnezeu vorbindu-le altora despre măsurile luate de el în vederea salvării, cu toate că mulţi resping eforturile noastre de a-i ajuta.

13. Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de conducătorii lumii?

13 Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de conducătorii lumii? Pavel a răspuns la această întrebare astfel: „Orice suflet să fie supus autorităţilor superioare, căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu; autorităţile care există sunt aşezate în poziţiile lor relative de Dumnezeu“ (Romani 13:1, 2). Oamenii deţin ‘poziţii  relative’ de autoritate (inferioare sau superioare unele în raport cu altele, însă întotdeauna inferioare în raport cu poziţia lui Iehova) deoarece Dumnezeul cel Atotputernic le permite acest lucru. Creştinul se supune autorităţilor laice întrucât acesta este un aspect al ascultării lui de Iehova. Dar cum stau lucrurile în cazul în care cerinţele unui guvern uman vin în contradicţie cu cerinţele divine?

Legea lui Dumnezeu şi legea Cezarului

14, 15. a) Cum a putut Daniel să evite un conflict legat de ascultare? b) Ce poziţie au adoptat cei trei evrei când un astfel de conflict a fost inevitabil?

14 Daniel şi cei trei însoţitori ai săi au dat un excelent exemplu în privinţa modului în care poate fi realizat un echilibru între supunerea faţă de guvernele umane şi supunerea faţă de autoritatea divină. În timpul exilului lor în Babilon, cei patru tineri evrei au respectat legile acelei ţări şi au fost aleşi imediat pentru a beneficia de o instruire specială. Dându-şi seama că această instruire avea, probabil, să contravină la un moment dat cu Legea lui Iehova, Daniel a discutat problema cu funcţionarul care răspundea de ei. Ca urmare a acestui fapt, s-au luat măsuri speciale ca să le fie respectată conştiinţa celor patru evrei (Daniel 1:8–17). Martorii lui Iehova urmează exemplul lui Daniel explicându-le cu tact poziţia lor oficialităţilor ca să evite unele probleme inutile.

15 Mai târziu însă s-a ivit o situaţie în care un conflict legat de supunere a fost inevitabil. Regele babilonian a ridicat un idol mare în câmpia Dura şi le-a poruncit demnitarilor săi, inclusiv administratorilor de district, să se adune pentru dezvelirea lui. Întrucât cei trei prieteni ai lui Daniel ocupau la data aceea funcţia de administratori ai districtului Babilonului, porunca regelui era valabilă şi pentru ei. Toţi cei prezenţi cu acea ocazie trebuiau ca, la un moment dat, să se plece înaintea idolului. Însă evreii ştiau că un asemenea act ar fi contravenit legii lui Dumnezeu (Deuteronomul 5:8–10). Prin urmare, când toţi ceilalţi s-au prosternat înaintea imaginii, cei trei evrei au rămas în picioare. Nesupunându-se poruncii regelui, ei au riscat să aibă parte de o moarte îngrozitoare; au rămas în viaţă doar printr-un miracol. Însă ei au preferat mai degrabă să-şi rişte viaţa decât să nu asculte de Iehova. — Daniel 2:49—3:29.

16, 17. Cum au răspuns apostolii când li s-a poruncit să nu mai predice, şi de ce?

16 În secolul I, apostolilor lui Isus Cristos li s-a cerut să se prezinte în faţa conducătorilor evrei din Ierusalim şi li s-a ordonat să nu mai predice în numele lui Isus. Cum au reacţionat ei? Isus le poruncise să facă discipoli în toate naţiunile, inclusiv în Iudeea. El le mai spusese să-i fie martori în Ierusalim şi apoi în toată lumea (Matei 28:19, 20; Faptele 1:8). Apostolii ştiau că porunca lui Isus reprezenta voinţa lui Dumnezeu (Ioan 5:30; 8:28). Iată de ce ei au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“. — Faptele 4:19, 20; 5:29.

17 Apostolii nu erau nişte răzvrătiţi (Proverbele 24:21). Însă, când conducătorii umani le-au  interzis să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu, ei nu au putut să spună decât: ‘Trebuie să ascultăm de Dumnezeu, nu de om’. Isus a spus că trebuie ‘să-i restituim Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu’ (Marcu 12:17). Dacă nesocotim o poruncă divină deoarece un om ne spune să facem aşa, înseamnă că îi dăm omului ceea ce îi aparţine lui Dumnezeu. În schimb, noi îi restituim Cezarului orice îi datorăm, recunoscând în acelaşi timp că Iehova deţine autoritatea supremă. El este Suveranul universului, Creatorul, însăşi Sursa autorităţii. — Revelaţia 4:11.

Vom rămâne fermi

18, 19. Ce poziţie excelentă au adoptat mulţi fraţi ai noştri, şi cum le putem urma exemplul?

18 În prezent, majoritatea guvernelor laice recunosc poziţia de neutralitate a Martorilor lui Iehova, lucru pe care îl apreciem foarte mult. Însă, în unele ţări, Martorii se confruntă cu o opoziţie cruntă. Pe parcursul secolului al XX-lea şi până în prezent, unii dintre fraţii şi surorile noastre au luptat în sens spiritual „excelenta luptă a credinţei“. — 1 Timotei 6:12.

19 Cum putem rămâne fermi asemenea lor? În primul rând, să ne amintim că trebuie să ne aşteptăm la opoziţie. Nu trebuie să ne şocheze şi nici măcar să ne surprindă dacă întâmpinăm opoziţie. Pavel l-a avertizat pe Timotei astfel: „Toţi cei care doresc să trăiască cu devoţiune sfântă în asociere cu Cristos Isus vor fi şi ei persecutaţi“ (2 Timotei 3:12; 1 Petru 4:12). Cum să nu întâmpinăm opoziţie într-o lume dominată de Satan (Revelaţia 12:17)? Atâta vreme cât suntem fideli, se vor găsi mereu unii care să fie ‘intrigaţi şi să vorbească injurios despre noi fără încetare’. — 1 Petru 4:4.

20. Ce adevăruri încurajatoare ne sunt amintite?

20 În al doilea rând, suntem convinşi că Iehova şi îngerii săi ne vor sprijini. Aşa cum a spus Elisei în antichitate, „cei care sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei care sunt cu ei“ (2 Împăraţi 6:16; Psalmul 34:7). Este posibil ca Iehova, având un scop anume, să permită ca presiunile opozanţilor să continue o vreme. Însă el ne va da întotdeauna puterea necesară de a persevera (Isaia 41:9, 10). Unii creştini au fost ucişi, dar acest lucru nu ne înspăimântă. Isus a spus: „Nu vă înfricoşaţi de cei care ucid corpul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să distrugă atât sufletul, cât şi corpul în Gheenă“ (Matei 10:16–23, 28). Suntem doar „locuitori temporari“ în acest sistem de lucruri. În prezent, noi ne folosim timpul ca ‘să apucăm ferm adevărata viaţă’, viaţa veşnică în lumea nouă a lui Dumnezeu (1 Petru 2:11; 1 Timotei 6:19). Nici un om nu ne poate priva de această răsplată atâta timp cât îi rămânem fideli lui Dumnezeu.

21. Ce anume trebuie să păstrăm mereu în minte?

21 Prin urmare, să păstrăm mereu în minte preţioasele noastre relaţii cu Iehova Dumnezeu. Să fim întotdeauna recunoscători pentru foloasele pe care le avem deoarece suntem continuatori ai lui Cristos şi supuşi ai Regatului. Să-i iubim din inimă pe fraţii noştri şi să ne bucurăm mereu de iubirea pe care ne-o arată. Mai presus de orice, să dăm ascultare cuvintelor psalmistului: „Nădăjduieşte în DOMNUL! Fii tare, încurajează-ţi inima şi nădăjduieşte în DOMNUL“ (Psalmul 27:14; Isaia 54:17). Astfel, asemenea nenumăraţilor creştini care au trăit înaintea noastră, vom rămâne fermi, având o speranţă sigură — da, ne vom păstra fidelitatea în calitate de creştini neutri, care nu fac parte din lume.

Puteţi să explicaţi?

• În ce fel ne separă de lume relaţiile noastre cu Iehova?

• Ca supuşi ai Regatului lui Dumnezeu, cum putem rămâne neutri în această lume?

• De ce iubirea pentru fraţii noştri ne îndeamnă să ne păstrăm neutralitatea şi să nu facem parte din lume?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Cum sunt influenţate relaţiile pe care le avem cu lumea de supunerea noastră faţă de Regatul lui Dumnezeu?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Un hutu şi un tutsi lucrând bucuroşi împreună

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Fraţi creştini evrei şi arabi

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Creştini sârbi, bosniaci şi croaţi bucurându-se unii în compania altora

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Cum este corect să procedăm când unii conducători ne poruncesc să încălcăm legea lui Dumnezeu?