Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să urmăm porunca dată regilor

Să urmăm porunca dată regilor

 Să urmăm porunca dată regilor

„Să-şi scrie într-o carte, o copie a acestei legi . . . Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui.“ — DEUTERONOMUL 17:18, 19.

1. Asemenea cui ar putea acţiona un creştin?

PROBABIL că nu v-aţi gândit niciodată să vă comparaţi cu un rege sau cu o regină. La drept vorbind, ce creştin fidel sau cine dintre cei care studiază Biblia s-ar vedea acţionând cu autoritate regală, aşa cum au acţionat regi fideli ca David, Iosia, Ezechia sau Iosafat? Totuşi, puteţi şi, de fapt, trebuie să acţionaţi asemenea lor cel puţin într-un domeniu, şi chiar unul deosebit. Despre ce este vorba? Şi de ce ar trebui să vă doriţi să acţionaţi la fel ca ei?

2, 3. Ce a anticipat Iehova cu privire la poporul său, şi ce trebuia să facă viitorii regi?

2 În zilele lui Moise, cu mult înainte de a le permite israeliţilor să aibă un rege uman, Dumnezeu a anticipat că poporul Său avea să dorească să fie condus de un rege. Iată de ce el l-a inspirat pe Moise să includă anumite instrucţiuni pertinente în legământul Legii. Acestea erau instrucţiuni sau porunci pentru regi.

3 Dumnezeu a spus: „După ce vei intra şi vei stăpâni ţara pe care DOMNUL Dumnezeul tău ţi-o dă . . . şi vei zice: «Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile care mă înconjoară,» să pui peste tine ca împărat pe acela pe care DOMNUL Dumnezeul tău îl va alege. . . . Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să-şi scrie într-o carte, o copie a acestei legi . . . Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate rânduielile acestea“. — Deuteronomul 17:14–19.

4. Ce cuprindeau instrucţiunile date de Dumnezeu regilor?

4 Da, regele ce urma să fie ales de Iehova pentru închinătorii săi trebuia să-şi facă personal o copie a unor scrieri pe care noi le putem găsi în prezent în propria noastră Biblie. Apoi, cât timp trăia, trebuia să citească din copia sa în fiecare zi. Acesta nu era un exerciţiu de memorie, ci era un studiu cu un obiectiv bun. Dacă dorea să aibă aprobarea lui Iehova, regele trebuia să continue să studieze în acest fel pentru a cultiva şi a păstra o atitudine corectă a inimii. El trebuia să studieze acele scrieri şi pentru a fi un rege bun, perspicace. — 2 Împăraţi 22:8–13; Proverbele 1:1–4.

Să învăţăm la fel ca un rege

5. Ce părţi ale Bibliei a putut copia şi citi regele David, şi ce sentimente a avut el cu privire la ele?

5 Ce credeţi că a însemnat aceasta pentru David când a devenit rege al Israelului? Evident, el a trebuit să-şi facă o copie a cărţilor Pentateuhului (Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul). Gândiţi-vă ce efect profund trebuie să fi avut asupra minţii şi a inimii lui David faptul de a-şi face cu propria-i mână şi a citi cu propriii ochi o copie a Legii. După cât se pare, Moise a scris şi cartea Iov, precum şi Psalmii 90 şi 91. A copiat David şi aceste texte? Probabil că da. De asemenea,  poate că pe vremea aceea existau şi cărţile Iosua, Judecătorii şi Rut. Putem înţelege deci că regele David a avut la dispoziţie o bună parte din Biblie pe care să o citească şi la care să mediteze. Şi, luând în considerare remarcele sale despre Legea lui Dumnezeu consemnate în Psalmul 19:7–11, avem motive să credem că el a procedat întocmai.

6. De ce putem fi siguri că Isus, asemenea strămoşului său David, găsea plăcere în studierea Scripturilor?

6 Mai marele David — Isus, fiul lui David — a procedat în mod asemănător. Isus avea obiceiul să meargă în fiecare săptămână la sinagogă. Acolo el asculta citirea şi explicarea Scripturilor. În plus, uneori el însuşi citea cu voce tare în public din Cuvântul lui Dumnezeu şi arăta cum se aplicau pasajele respective (Luca 4:16–21). Este lesne de înţeles că Isus cunoştea bine Scripturile. Citiţi evangheliile şi observaţi cât de frecvent a spus Isus „este scris“ sau cât de des a făcut el referire în alte moduri la pasaje din Scripturi. De pildă, în Predica de pe munte, conform consemnării lui Matei, Isus a citat de 21 de ori din Scripturile ebraice. — Matei 4:4–10; 7:29; 11:10; 21:13; 26:24, 31; Ioan 6:31, 45; 8:17.

7. Cum se deosebea Isus de conducătorii religioşi?

7 Isus a urmat sfatul consemnat în Psalmul 1:1–3: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, . . . ci îşi găseşte plăcerea în Legea DOMNULUI şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui. . . . Tot ce începe, duce la bun sfârşit“. Cât de mult se deosebea Isus de conducătorii religioşi din zilele sale, care ‘se aşezaseră pe scaunul lui Moise’, dar ignorau „Legea DOMNULUI“! — Matei 23:2–4.

8. De ce conducătorilor religioşi evrei nu le-a fost de nici un folos citirea şi studierea Bibliei?

8 Însă unii ar putea fi nedumeriţi de un text care la prima vedere ar lăsa să se înţeleagă că Isus descuraja studierea Bibliei. În Ioan 5:39, 40 se arată ce le-a spus Isus unora din timpul său: „Voi cercetaţi Scripturile, pentru că vă gândiţi că prin intermediul lor veţi avea viaţă veşnică; şi chiar acestea sunt cele care depun mărturie despre mine. Şi totuşi nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă“. Prin aceste cuvinte, Isus nu i-a descurajat pe ascultătorii săi evrei să studieze Scripturile. Dimpotrivă, el a demascat lipsa lor de sinceritate şi de consecvenţă. Ei îşi dădeau seama că Scripturile puteau să-i îndrume spre viaţă veşnică, însă tot Scripturile pe care le cercetau trebuiau să-i conducă şi la Mesia, adică la Isus. Dar ei nu au vrut să-l primească. Astfel, studiul lor nu a fost de nici un folos, deoarece ei nu au fost sinceri, sau dispuşi să înveţe. — Deuteronomul 18:15; Luca 11:52; Ioan 7:47, 48.

9. Ce exemplu excelent au lăsat apostolii şi profeţii de dinaintea lor?

9 Cât de diferită a fost atitudinea discipolilor lui Isus, inclusiv a apostolilor! Ei au studiat „scrierile sfinte, care . . . pot face [un om] înţelept pentru salvare“ (2 Timotei 3:15). În această privinţă, ei au fost asemenea profeţilor, care „au făcut investigaţii asidue şi cercetări atente“. Pentru profeţi, acele cercetări nu au însemnat o perioadă scurtă de studiu intensiv, probabil câteva luni sau un an. Apostolul Petru spune că „ei cercetau“ (în greacă, o acţiune continuă), îndeosebi despre Cristos şi despre gloriile legate de rolul său salvator pentru omenire. În prima sa scrisoare, Petru a citat de 34 de ori din zece cărţi biblice. — 1 Petru 1:10, 11.

10. De ce ar trebui să ne intereseze pe fiecare studierea Bibliei?

10 Este evident, aşadar, că regii din Israelul antic aveau sarcina de a studia cu atenţie Cuvântul  lui Dumnezeu. Isus a urmat porunca dată lor. Iar celor ce aveau să domnească cu Cristos în cer ca regi le revenea şi lor sarcina de a studia Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 22:28–30; Romani 8:17; 2 Timotei 2:12; Revelaţia 5:10; 20:6). Porunca dată regilor din Israel este valabilă şi azi pentru toţi cei care aşteaptă ca Regatul să reverse binecuvântări asupra pământului. — Matei 25:34, 46.

O obligaţie pentru regi şi pentru fiecare dintre noi

11. a) Ce pericol există pentru creştini în privinţa studiului? b) Ce întrebări ar fi bine să ne punem?

11 Putem afirma pe bună dreptate şi cu toată fermitatea că fiecare creştin adevărat trebuie să studieze personal Biblia. Nu ne referim aici doar la studiul biblic făcut la început cu Martorii lui Iehova. Fiecare trebuie să fie hotărât să nu se asemene cu unii creştini din zilele apostolului Pavel care cu timpul au ajuns să neglijeze studiul personal. Ei învăţaseră „lucrurile elementare ale declaraţiilor sacre ale lui Dumnezeu“, cum era „doctrina primară despre Cristosul“. Însă ei nu au continuat să studieze şi, prin urmare, nu au ‘înaintat spre maturitate’ (Evrei 5:12—6:3). Aşadar, fiecare dintre noi, fie că este membru al congregaţiei creştine de puţin timp, fie că este de mult timp, s-ar putea întreba: Cum consider studierea în mod individual a Cuvântului lui Dumnezeu? Pavel s-a rugat pentru creştinii din zilele sale să continue ‘să crească în cunoştinţa exactă despre Dumnezeu’. Demonstrez eu că aceasta este şi dorinţa mea? — Coloseni 1:9, 10.

12. De ce este important să avem o afecţiune statornică pentru Cuvântul lui Dumnezeu?

12 Un factor important pentru a ne menţine obiceiul de a studia cu regularitate este să cultivăm afecţiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu. În Psalmul 119:14–16 se arată că meditarea cu seriozitate şi cu regularitate la Cuvântul lui Dumnezeu este o modalitate prin care putem ajunge să găsim plăcere în el. Nici în această privinţă nu contează de cât timp suntem creştini. Un exemplu concludent este Timotei. Deşi era bătrân creştin şi slujea deja ca „soldat excelent al lui Cristos Isus“, Pavel l-a îndemnat să facă tot posibilul să ‘expună corect cuvântul adevărului’ (2 Timotei 2:3, 15; 1 Timotei 4:15). Evident, în cazul nostru a face „tot posibilul“ înseamnă şi a avea obiceiul de a studia cu regularitate.

13. a) Cum am putea să ne facem mai mult timp pentru studierea Bibliei? b) Ce modificări puteţi face ca să câştigaţi timp pentru studiu?

13 Obiceiul de a studia cu regularitate presupune în primul rând a ne rezerva timp pentru studierea Bibliei. Cum procedaţi în această privinţă? Indiferent care ar fi răspunsul vostru sincer, consideraţi că aţi trage foloase dacă aţi dedica mai mult timp studiului personal? Dar cum aş putea să-mi rezerv timp în acest scop? — v-aţi putea întreba. Unii au reuşit să dedice mai mult timp studierii eficiente a Bibliei trezindu-se dimineaţa puţin mai devreme. Ei citesc din Biblie câte 15 minute pe zi ori studiază un subiect pe care şi l-au propus. Sau ce-ar fi să încercaţi să faceţi mici modificări în programul vostru săptămânal? De exemplu, dacă obişnuiţi să citiţi ziarele aproape în fiecare zi sau să urmăriţi ştirile seara la televizor, n-ar fi posibil ca într-o zi pe săptămână să vă abateţi de la această regulă? Aţi putea folosi timpul disponibil din acea zi pentru a studia mai mult din Biblie. Dacă cele 30 de minute în care aţi fi urmărit ştirile în acea zi le dedicaţi studiului personal, într-un an veţi câştiga încă aproximativ 25 de ore de studiu. Imaginaţi-vă câte foloase vă vor aduce cele 25 de ore suplimentare de citire şi studiere a Bibliei! Iată încă o sugestie: Pe parcursul săptămânii viitoare, analizaţi-vă seara activităţile de peste zi. Observaţi dacă există vreuna care ar putea fi omisă sau din timpul căreia s-ar putea lua pentru a citi din Biblie şi a studia mai mult. — Efeseni 5:15, 16.

14, 15. a) De ce este important să ne fixăm obiective în ce priveşte studiul personal? b) Care ar putea fi câteva obiective legate de citirea Bibliei?

14 Ce anume va face ca studiul să fie o activitate mai uşoară şi mai plăcută? Stabilirea unor obiective. Ce obiective realiste v-aţi putea fixa? Pentru mulţi, un prim obiectiv excelent este să  citească Biblia în întregime. Probabil că până acum aţi citit din când în când anumite părţi din Biblie, lucru ce s-a dovedit util. De ce să nu vă propuneţi să citiţi Biblia în întregime? Mai întâi aţi putea citi cele patru evanghelii, iar apoi v-aţi putea propune să citiţi restul Scripturilor greceşti creştine. Odată ce începeţi să găsiţi satisfacţie, următorul obiectiv ar putea fi să citiţi pe rând cărţile lui Moise şi cărţile istorice până la Estera. După ce aţi atins şi acest obiectiv, veţi vedea că nu mai aveţi nici o dificultate în a vă propune să citiţi şi restul Bibliei. O femeie care a devenit creştină când avea în jur de 65 de ani şi-a scris pe coperta Bibliei, în interior, data când a început să o citească şi, apoi, data când a terminat-o de citit. Acum, pe Biblia ei apar cinci perechi de date (Deuteronomul 32:45–47)! Ea nu a citit de pe monitorul unui calculator sau de pe pagini tipărite la imprimantă, ci din propria ei Biblie.

15 Unii care au reuşit deja să citească Biblia în întregime fac şi altceva pentru ca studiul lor ţinut cu regularitate să fie eficient şi recompensator. De exemplu, înainte de a începe să citească o carte biblică, analizează un material de studiu pe care şi-l aleg. Publicaţiile „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă“ şi „Insight on the Scriptures“ (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor) * conţin informaţii excelente despre cadrul istoric, stilul şi utilitatea fiecărei cărţi biblice.

16. Ce modalităţi de abordare a Bibliei trebuie să evităm?

16 Când studiaţi, evitaţi să abordaţi Biblia în felul multor aşa-numiţi erudiţi. Ei se concentrează excesiv de mult asupra analizării textului propriu-zis ca şi cum Biblia ar fi o operă a oamenilor. Unii dintre ei încearcă să stabilească, sau să determine, categoria de cititori căreia i se adresează fiecare carte şi să deducă obiectivul şi presupusa concepţie a scriitorului ei uman. Însă o astfel de gândire umană nu face altceva decât să reducă Biblia la o simplă carte de istorie sau să considere cărţile biblice o reflectare a diferitelor manifestări ale fenomenului religios de-a lungul timpului. Alţi erudiţi abordează Biblia prin prisma filologiei literaturii biblice şi se dedică studierii terminologiei. Ei se lasă absorbiţi mai degrabă de studierea etimologiei termenilor biblici şi de dezvăluirea sensurilor din limbile ebraică şi greacă decât de importanţa mesajului lui Dumnezeu. Credeţi că aceste modalităţi de abordare au şanse să insufle o credinţă profundă, care îndeamnă la acţiune? — 1 Tesaloniceni 2:13.

17. De ce trebuie să considerăm Biblia o carte ce se adresează tuturor oamenilor?

17 Dar sunt măcar întemeiate concluziile erudiţilor? Este oare adevărat că fiecare carte biblică are doar o idee principală şi că este adresată doar unei categorii de cititori (1 Corinteni 1:19–21)? Realitatea este că toate cărţile din Cuvântul lui Dumnezeu au întotdeauna valoare pentru oameni de toate vârstele şi din toate categoriile sociale. Chiar dacă o carte a fost adresată iniţial unei singure persoane, de pildă lui Timotei ori lui Tit, sau unui anumit grup, de exemplu galatenilor ori filipenilor, cu toţii putem şi trebuie să o studiem. Aceste cărţi sunt importante pentru fiecare dintre noi. În plus, o carte poate aborda mai multe subiecte şi poate fi utilă multor cititori. Da, mesajul Bibliei are caracter universal,  ceea ce ne ajută să înţelegem de ce Scripturile au fost traduse în limbile oamenilor de pe tot globul. — Romani 15:4.

Foloase pentru voi şi pentru alţii

18. La ce ar trebui să reflectăm când citim din Cuvântul lui Dumnezeu?

18 Când studiaţi, veţi constata că este foarte util să căutaţi să înţelegeţi Biblia, precum şi să vedeţi în ce mod se leagă detaliile între ele (Proverbele 2:3–5; 4:7). Ceea ce a dezvăluit Iehova prin Cuvântul lui este în strânsă legătură cu scopul său. Prin urmare, când citiţi, faceţi legătură între faptele şi sfaturile menţionate şi scopul divin. Aţi putea să meditaţi la relaţia care există între o întâmplare, o idee sau o profeţie şi scopul lui Iehova. Întrebaţi-vă: Ce învăţ de aici despre Iehova? Ce legătură există între aceasta şi îndeplinirea scopului lui Dumnezeu prin intermediul Regatului său? De asemenea, v-aţi putea întreba: Cum pot folosi această informaţie? Aş putea să o utilizez când le predau sau le dau sfaturi altora pe baza Scripturilor? — Iosua 1:8.

19. Cine va trage foloase dacă le vorbiţi altora despre ce aţi învăţat? Explicaţi.

19 Mai există un motiv pentru care este bine să ne gândim la alţii. Când citiţi sau studiaţi Biblia învăţaţi lucruri noi sau dobândiţi o înţelegere mai profundă. Încercaţi să purtaţi o conversaţie ziditoare cu membrii familiei voastre sau cu alte persoane discutând despre aceste lucruri. Dacă veţi proceda astfel într-un moment potrivit şi cu modestie, aceste conversaţii vă vor aduce, cu siguranţă, multă satisfacţie. Faptul de a vorbi cu sinceritate şi cu entuziasm despre ceea ce aţi aflat sau despre anumite idei pe care le consideraţi interesante va face, probabil, ca aceste informaţii să aibă un impact şi mai puternic asupra celorlalţi. Dar şi voi veţi avea de câştigat. În ce fel? Specialiştii au remarcat că o persoană îşi va aminti mai mult timp ce a învăţat sau ce a studiat dacă, atunci când informaţia îi este încă proaspătă în minte, o foloseşte sau o repetă, de exemplu împărtăşind-o altora. *

20. De ce este util să citim de repetate ori Biblia?

20 De fiecare dată când parcurgeţi o carte biblică veţi sesiza, fără îndoială, lucruri noi. Veţi fi  impresionaţi de pasaje care altă dată nu v-au atras cu nimic atenţia. Le veţi înţelege mai bine. Lucrul acesta ar trebui să ne convingă de următorul adevăr: cărţile biblice nu sunt simple opere literare ale oamenilor, ci adevărate tezaure, pe care le putem studia de repetate ori şi din care tragem întotdeauna foloase. Amintiţi-vă că regii asemenea lui David trebuiau să ‘citească din copia Legii în toate zilele vieţii lor’.

21. La ce foloase ne putem aştepta dacă studiem mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu?

21 Da, cei ce îşi rezervă timp să studieze profund Biblia au parte de nenumărate foloase. Ei obţin informaţii profunde, adevărate nestemate spirituale. Relaţiile lor cu Dumnezeu devin mai strânse, mai apropiate. De asemenea, ei devin tot mai valoroşi în ochii membrilor familiei lor, ai fraţilor şi surorilor lor din congregaţie şi ai celor ce urmează să devină închinători ai lui Iehova. — Romani 10:9–14; 1 Timotei 4:16.

[Note de subsol]

^ par. 15 Aceste auxiliare de studiu sunt publicate de Martorii lui Iehova şi sunt disponibile în multe limbi.

^ par. 19 Vezi Turnul de veghere din 15 august 1993, paginile 13, 14.

Vă amintiţi?

• Ce datorie aveau regii din Israel?

• Ce exemplu au lăsat Isus şi apostolii cu privire la studierea Bibliei?

• Ce modificări puteţi face în programul vostru pentru a dedica mai mult timp studiului personal?

• Cu ce atitudine ar trebui să abordăm studierea Cuvântului lui Dumnezeu?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 15]

„Să o ţinem în mână“

„Dacă vrem . . . o concordanţă pentru versetele Bibliei, nu există un mijloc mai bun de a o găsi decât Internetul. Dar, dacă vrem să citim Biblia, să o studiem, să cugetăm la ea, să reflectăm asupra ei, trebuie să o ţinem în mână, deoarece numai aşa va ajunge la mintea şi la inima noastră.“ — Gertrude Himmelfarb, profesor emerit la Universitatea din New York.