Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cine este Dumnezeu?

Cine este Dumnezeu?

 Cine este Dumnezeu?

„DUMNEZEU este denumirea folosită în general cu referire la sursa supremă a universului şi puterea care-l guvernează, obiect al devoţiunii religioase“, se spune în The Encyclopedia Americana. Un dicţionar defineşte termenul „Dumnezeu“ drept realitatea supremă. Care este natura acestei extraordinare realităţi?

Este Dumnezeu o forţă impersonală sau o persoană reală? Are el un nume? Este el o entitate triunică, o Trinitate, cum cred mulţi? Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu? Biblia ne furnizează răspunsuri exacte şi satisfăcătoare la aceste întrebări. De fapt, ea ne încurajează să-l căutăm pe Dumnezeu, spunând următoarele: „Nu este departe de nici unul dintre noi“. — Faptele 17:27.

O forţă impersonală sau o persoană reală?

Mulţi oameni care cred în Dumnezeu îl consideră o forţă, nu o persoană. De exemplu, în anumite culturi, unii dumnezei au fost asociaţi cu forţele naturii. Unele persoane care au studiat dovezile adunate în urma cercetărilor ştiinţifice cu privire la structura universului şi la natura vieţii de pe pământ au ajuns la concluzia că trebuie să existe o Cauză Primă. Cu toate acestea, ele evită să-i atribuie personalitate acestei Cauze.

Însă nu denotă complexitatea creaţiei că această Cauză Primă trebuie să aibă o inteligenţă deosebită? Inteligenţa presupune capacitate de gândire. Extraordinara capacitate de gândire care a făcut posibilă apariţia întregii creaţii îi aparţine lui Dumnezeu. Într-adevăr, Dumnezeu are un corp, dar nu unul fizic ca al nostru, ci unul spiritual. Iată ce spune Biblia: „Dacă este un corp fizic, este şi unul spiritual“ (1 Corinteni 15:44). Referitor la natura lui Dumnezeu, Biblia afirmă cu claritate următoarele: „Dumnezeu este un Spirit“ (Ioan 4:24). Un spirit este o formă de viaţă foarte diferită de noi şi e invizibil ochilor umani (Ioan 1:18). Există şi creaturi spirituale invizibile. Este vorba de îngeri, „Fiii lui Dumnezeu“. — Iov 1:6; 2:1.

Întrucât Dumnezeu este o persoană necreată, care are un corp spiritual, e logic să credem că el are şi o locuinţă. Referindu-se la domeniul spiritual, Biblia ne spune că cerurile sunt „locul fixat al locuinţei“ lui Dumnezeu (1 Împăraţi 8:43, NW). În plus, Pavel, unul dintre scriitorii Bibliei, consemnează următoarele: ‘Cristos a intrat în cerul însuşi, ca să apară pentru noi înaintea persoanei lui Dumnezeu’. — Evrei 9:24.

 Cuvântul „spirit“ este folosit în Biblie şi cu alt sens. Într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu, psalmistul a spus: „Îţi trimiţi Tu suflarea [spiritul, NW], ele sunt create“ (Psalmul 104:30). Acest spirit nu este Dumnezeu însuşi, ci forţa pe care o trimite, sau o foloseşte, el pentru a realiza ceea ce doreşte. Prin intermediul acestuia, Dumnezeu a creat cerurile fizice, pământul şi toate vieţuitoarele (Geneza 1:2; Psalmul 33:6). Spiritul lui Dumnezeu este numit spiritul sfânt. Dumnezeu l-a folosit pentru a-i inspira pe bărbaţii care au scris Biblia (2 Petru 1:20, 21). Prin urmare, spiritul sfânt este forţa activă invizibilă pe care o foloseşte Dumnezeu pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile.

Dumnezeu are un nume unic

Scriitorul biblic Agur a pus următoarele întrebări: „Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi care este numele fiului său?“ (Proverbele 30:4). Cu alte cuvinte, Agur întreba: „Ştii cumva numele sau originea vreunui om care a făcut aceste lucruri?“ Numai Dumnezeu poate stăpâni forţele naturii. Deşi creaţia este în sine o dovadă covârşitoare a existenţei lui Dumnezeu, ea nu ne dezvăluie numele divin. De fapt, nu am fi avut niciodată posibilitatea să cunoaştem numele lui Dumnezeu dacă el nu ni l-ar fi dezvăluit. Iată ce spune Creatorul: „Eu sunt DOMNUL . . . Dar n-am fost cunoscut de ei sub Numele Meu ca «DOMNUL» [Iehova, nota de subsol]“. — Exodul 6:2, 3.

Iehova, numele unic al lui Dumnezeu, apare numai în textul originar al Scripturilor ebraice de aproape 7 000 de ori. Isus Cristos le-a făcut cunoscut altora acest nume şi l-a glorificat (Ioan 17:6, 26). Numele se regăseşte în ultima carte a Bibliei în expresia „Aleluia“, care înseamnă „lăudaţi-l pe Iah“, „Iah“ fiind forma prescurtată a numelui „Iehova“ (Apocalipsa 19:1–6, Biblia Cornilescu revizuită în 1991). Totuşi, acest nume este rareori folosit în traducerile moderne ale Bibliei. Ele utilizează deseori cuvântul „DOMNUL“, scris cu majuscule, pentru a-l diferenţia de titlul obişnuit „Domnul“. Unii erudiţi sunt de părere că numele lui Dumnezeu s-a pronunţat, probabil, „Iahve“.

De ce există concepţii atât de diferite cu privire la numele celei mai importante Persoane din  univers? Problemele au început cu secole în urmă, când, din cauza unei superstiţii, evreii au încetat să pronunţe numele divin, înlocuindu-l cu termenul ebraic pentru „Domn Suveran“ ori de câte ori îl întâlneau în Scripturi. În ebraica biblică nu se scriau vocalele şi, prin urmare, nu putem şti cu exactitate cum pronunţau Moise, David şi alte persoane din antichitate literele care intră în componenţa numelui divin. Cu toate acestea, pronunţia „Iehova“ din limba română este folosită de secole, iar echivalentul ei din multe limbi e larg acceptat în prezent. — Exodul 6:3 şi Isaia 26:4, Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, 1911.

Deşi nu se ştie cu exactitate cum se pronunţa numele lui Dumnezeu în ebraica veche, semnificaţia lui nu este un mister pentru noi. Numele lui înseamnă „El face să devină“. Prin aceasta, Iehova Dumnezeu se identifică drept Marele Dumnezeu care-şi duce la îndeplinire scopurile. Întotdeauna el face ca scopurile şi promisiunile sale să devină realitate. Numai adevăratul Dumnezeu, care are puterea să le îndeplinească, poate să poarte în mod legitim acest nume. — Isaia 55:11.

Fără îndoială, numele Iehova îl deosebeşte pe Dumnezeul Atotputernic de toţi ceilalţi dumnezei. Acesta este motivul pentru care numele divin apare atât de des în Biblie. Deşi multe traduceri nu-l folosesc, Psalmul 83:18 afirmă fără echivoc: „Tu, al cărui Nume este DOMNUL [Iehova, NW], Tu eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pământul“. Iată ce i-a învăţat Isus Cristos pe discipolii lui în timpul ministerului său: „Trebuie deci să vă rugaţi astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău»“ (Matei 6:9). Prin urmare, trebuie să folosim numele lui Dumnezeu când ne rugăm, când vorbim despre el şi când îl lăudăm înaintea altora.

Este Isus Dumnezeu?

Însuşi Iehova Dumnezeu ne arată în mod clar cine este Fiul său. Din relatarea evanghelică a lui Matei aflăm că, după botezul lui Isus, „a fost . . . o voce din ceruri, care zicea: «Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat»“ (Matei 3:16, 17). Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.

Totuşi, unele persoane evlavioase susţin că Isus este Dumnezeu. Alţii spun că Dumnezeu este o Trinitate. Potrivit acestei învăţături, „Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu şi Spiritul Sfânt este Dumnezeu, totuşi nu sunt trei dumnezei, ci unul singur“. Se crede că cei trei sunt „eterni şi egali“ (The Catholic Encyclopedia). Sunt aceste idei corecte?

Iată ce spun Scripturile inspirate referitor la Iehova: „Din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu“ (Psalmul 90:2). El este ‘Regele eternităţii’; nu are nici început, nici sfârşit (1 Timotei 1:17). În ce îl priveşte pe Isus, el este „întâiul născut din toată creaţia“, „începutul creaţiei lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:13–15; Revelaţia 3:14). Referindu-se la Dumnezeu ca fiind Tatăl său, Isus a spus: „Tatăl este mai mare decât mine“ (Ioan 14:28). Isus a mai spus că existau unele lucruri pe care nici el, nici îngerii nu le ştiau, ci numai Dumnezeu (Marcu 13:32). Mai mult decât atât, Isus s-a rugat Tatălui său folosind aceste cuvinte: „Să se facă nu voinţa mea, ci a ta“ (Luca 22:42). Cui se ruga el dacă nu unei Persoane superioare? În plus, Dumnezeu este cel care l-a înviat pe Isus; acesta nu s-a înviat singur. — Faptele 2:32.

Prin urmare, Biblia arată că Iehova este Dumnezeul Atotputernic, iar Isus, Fiul său. Ei nu au fost egali înainte ca Isus să vină pe pământ sau în timpul vieţii sale pământeşti şi nici după ce a fost înviat şi s-a înălţat la cer Isus nu a devenit egal cu Tatăl său (1 Corinteni 11:3; 15:28). Aşa cum am văzut deja, cea de-a treia componentă a Trinităţii, spiritul sfânt, nu este o persoană, ci forţa pe care o foloseşte Dumnezeu pentru a realiza ceea ce doreşte. Aşadar, Trinitatea nu este o învăţătură biblică. * Biblia spune că „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova“. — Deuteronomul 6:4NW.

Să-l cunoaştem mai bine pe Dumnezeu

Pentru a-l iubi pe Dumnezeu şi a-i acorda cuvenita devoţiune exclusivă trebuie să-l cunoaştem aşa cum este el în realitate. Cum îl putem  cunoaşte mai bine pe Dumnezeu? Biblia spune: „Calităţile sale invizibile, da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute“ (Romani 1:20). O metodă de a-l cunoaşte mai bine pe Dumnezeu este aceea de a examina creaţia sa şi de a medita cu apreciere la ea.

Totuşi, creaţia nu ne dezvăluie tot ceea ce e necesar să ştim despre Dumnezeu. De exemplu, pentru a înţelege că el este o Persoană spirituală reală, care are un nume unic, trebuie să apelăm la Biblie. Studierea acestei cărţi este, de fapt, cea mai bună metodă de a-l cunoaşte pe Dumnezeu. În Scripturi, Iehova ne spune mult mai multe despre ce fel de Dumnezeu este el. De asemenea, el ne dezvăluie scopurile sale şi ne instruieşte în căile sale (Amos 3:7; 2 Timotei 3:16, 17). Cât de fericiţi trebuie să fim că Dumnezeu doreşte ca noi să ‘ajungem la o cunoştinţă exactă a adevărului’ pentru a putea trage foloase de pe urma măsurilor iubitoare luate de el (1 Timotei 2:4)! Prin urmare, să nu precupeţim nici un efort pentru a învăţa cât mai multe despre Iehova!

[Notă de subsol]

^ par. 19 Pentru o analiză mai amănunţită a acestui subiect, vezi broşura Trebuie să crezi în Trinitate?, publicată de Martorii lui Iehova.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Dumnezeu s-a folosit de spiritul sfânt pentru a crea pământul şi pentru a-i inspira pe scriitorii Bibliei

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

S-a auzit o voce din ceruri care zicea: „Acesta este Fiul meu“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Isus s-a rugat lui Dumnezeu, Persoana superioară lui

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Isus le-a făcut cunoscut altora numele lui Dumnezeu

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Putem să-l cunoaştem mai bine pe Dumnezeu