Salt la conţinut

Salt la cuprins

I se aduce glorie lui Dumnezeu în munţii Filipinelor

I se aduce glorie lui Dumnezeu în munţii Filipinelor

I se aduce glorie lui Dumnezeu în munţii Filipinelor

Nu greşiţi dacă vă gândiţi că Republica Filipinelor este un stat insular. În acelaşi timp însă, este o ţară cu un impresionant relief muntos. Martorilor lui Iehova le este, în general, uşor să predice în oraşe şi în regiunile joase, unde lucrarea înregistrează progrese frumoase, dar cu totul altfel stau lucrurile în regiunile montane.

MAGNIFICII munţi ce se înalţă pe teritoriul ţării contrastează izbitor cu plajele de nisip, recifele de corali, satele de pescari şi oraşele fremătând de viaţă din câmpiile insulare. Însă aceşti munţi pot constitui adevărate bariere în calea predicării ‘veştii bune’ despre Regatul lui Dumnezeu. — Matei 24:14.

Insulele Filipinelor sunt situate la punctul de întâlnire a două plăci tectonice. Pe insulele mai mari, încreţirea pământului a dus la formarea unor culmi muntoase cu versanţi abrupţi. Cele peste 7 100 de insule care alcătuiesc arhipelagul Filipinelor sunt situate pe arcul vestic al „Cercului de Foc al Pacificului“. Prin urmare, pe insule există mulţi vulcani, care dau un plus de culoare tabloului alpin. Din cauza acestui teren stâncos, oamenii care locuiesc la munte sunt izolaţi de restul lumii. În plus, relativ puţine drumuri de aici pot fi folosite de autovehicule, ceea ce face ca vizitarea localnicilor să fie dificilă.

În ciuda acestor obstacole, Martorii lui Iehova sunt conştienţi de cât de important este să ajungă la „orice fel de oameni“ (1 Timotei 2:4). Astfel, Martorii din Filipine acţionează potrivit cuvintelor din Isaia 42:11, 12: „Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor! Să dea slavă DOMNULUI şi să vestească laudele Lui în insule!“

În urmă cu 50 de ani au început să se depună eforturi susţinute pentru a le predica oamenilor care locuiesc la munte. După cel de-al doilea război mondial, misionarii au dat un puternic imbold lucrării. Mulţi localnici au acceptat adevărul biblic şi, la rândul lor, au luat parte la răspândirea adevărului în satele situate la mare altitudine. S-au obţinut rezultate excelente. Să luăm un exemplu. În Cordillera Centrală, din nordul insulei Luzon, există peste 6 000 de vestitori ai veştii bune. Mulţi dintre ei fac parte din triburile băştinaşe: ibaloi, ifugao şi kalinga.

Deşi există multe zone greu accesibile pe culmile munţilor, oamenii de aici nu au fost daţi uitării. Cum s-a ajuns până la unii dintre ei şi cum au reacţionat aceştia?

Credinţa adevărată ia locul obiceiurilor

Zonele montane din provincia Abra, aparţinând insulei Luzon, situată în nordul arhipelagului, sunt locuite de populaţia tinggian. Numele provine, probabil, de la vechiul cuvânt malaiez tinggi, care înseamnă „munte“. Cât de bine li se potriveşte acest nume! Locuitorii îşi mai spun itneg, cum denumesc ei, de altfel, şi limba pe care o vorbesc. Ei cred într-un zeu numit Kabunian, iar viaţa cotidiană le este guvernată de superstiţii. De exemplu, dacă o persoană care se pregăteşte de plecare strănută, e semn rău. Ea trebuie să aştepte câteva ore ca pericolul să treacă.

În 1572, pe aceste meleaguri au venit spaniolii, care erau catolici. Însă ei nu i-au învăţat pe tinggieni adevăratul creştinism. Chiar dacă s-au convertit la catolicism, unii au rămas ataşaţi de credinţa în Kabunian şi au continuat să respecte obiceiurile locale. Însă populaţia tinggian a avut prima dată ocazia de a dobândi cunoştinţa exactă din Biblie în anii ’30 ai secolului trecut, când Martorii lui Iehova au început să predice mesajul despre Regat în această zonă de munte. Mulţi tinggieni sinceri îi aduc de atunci glorie lui Iehova „din vârful munţilor“.

Să luăm cazul lui Lingbaoan. El era un şef de trib respectat în zonă, iar cultura tinggiană juca un rol foarte important în viaţa lui. „Respectam cu scrupulozitate obiceiurile tinggiene. Dacă o persoană era ucisă, după îngroparea ei executam un dans în ritmul gongurilor. În plus, aduceam jertfe animale. Credeam în Kabunian; nu-l cunoşteam pe Dumnezeul Bibliei.“ Şi totuşi, el era catolic nominal.

Când au venit să predice în această regiune, Martorii lui Iehova l-au întâlnit pe Lingbaoan şi l-au încurajat să citească Biblia. Iată ce ne povesteşte el: „Biblia a fost cea care m-a convins că Iehova este adevăratul Dumnezeu“. Apoi, după ce a studiat Biblia cu un Martor, Lingbaoan a luat decizia de a-i sluji adevăratului Dumnezeu. El şi-a schimbat modul de viaţă şi chiar a renunţat la poziţia sa de şef de trib, ceea ce a stârnit furia foştilor lui colaboratori şi a preotului local. Lingbaoan însă era ferm hotărât să respecte adevărurile pe care le aflase studiind Biblia. În prezent, el slujeşte ca bătrân de congregaţie.

Şapte zile şi şase nopţi

Chiar dacă, în prezent, în unele zone din Abra se predică cu regularitate vestea bună, în alte zone îndepărtate nu se reuşeşte să se depună mărturie decât din când în când. Cu puţin timp în urmă, s-a făcut un efort special pentru a se ajunge în una dintre aceste zone. Un grup format din 35 de Martori a mers să predice în teritoriul nerepartizat din Tineg (Abra), unde nu se mai depusese mărturie de 27 de ani.

Fraţii au mers pe jos timp de şapte zile. Gândiţi-vă la eforturile depuse de ei! Ducându-şi bagajele, ei au trecut punţi suspendate, au traversat râuri adânci şi au mers pe jos ore în şir, urcând şi coborând pantele munţilor — şi toate astea pentru a le predica vestea bună celor care rareori au ocazia să o audă! În patru dintre cele şase nopţi petrecute pe drum, ei au dormit sub cerul liber.

Deşi Martorii care s-au încumetat să facă acest drum şi-au luat cu ei mâncare, ei nu au putut să ia provizii pentru toată călătoria. Însă nici nu au avut nevoie, deoarece oamenii le-au oferit cu multă bucurie alimente în schimbul publicaţiilor biblice. Martorii au primit produse agricole, peşte şi carne de căprioară din belşug. Cu toate că au întâmpinat unele greutăţi, fraţii au spus: „Bucuria care ne-a umplut inimile a făcut să merite toate sacrificiile“.

În cele şapte zile, aceşti miniştri au depus mărturie în 10 sate, distribuind 60 de cărţi, 186 de reviste, 50 de broşuri şi multe tracte. Ei le-au arătat la 74 de grupuri de persoane cum se conduce un studiu biblic. În oraşul Tineg, la cererea autorităţilor locale şi a unor oameni importanţi, s-a ţinut o întrunire creştină, la care au asistat 78 de persoane, majoritatea lor fiind profesori şi poliţişti. Sperăm ca mult mai mulţi tinggieni să li se alăture celor ce ‘strigă’ şi îi aduc laude lui Iehova din vârful munţilor.

Mai preţios decât aurul

În partea sudică a Filipinelor se află câteva insule unde spaniolii au găsit zăcăminte de aur. Aceste insule au ajuns să fie numite Mindoro, o formă contrasă a expresiei spaniole mina de oro, adică „mină de aur“. Însă, în prezent, pe aceste insule se găseşte ceva mai preţios decât aurul: persoane care doresc să-i slujească adevăratului Dumnezeu, Iehova.

Aproximativ 125 000 de aborigeni aparţinând populaţiei mangian locuiesc în pădurea izolată din Mindoro. Ei duc o viaţă simplă, departe de lume; în plus, vorbesc o limbă proprie. Majoritatea sunt animişti şi politeişti; ei cred în mai multe spirite ale naturii.

Uneori, când li se termină hrana sau alte lucruri necesare, unii coboară în regiunile de coastă ca să-şi caute un loc de muncă. Aşa a fost şi în cazul lui Pailing, care aparţine unui subgrup al populaţiei mangian, numit batangan. El a crescut în pădurile montane, în mijlocul tribului său, împărtăşind convingerile şi practicile acestuia. Membrii tribului umblau îmbrăcaţi sumar, având acoperite doar coapsele. Pentru a avea o recoltă bună, conform tradiţiei, sacrificau un pui de pasăre şi lăsau sângele să se scurgă în apă, timp în care rosteau rugăciuni.

Pailing nu mai urmează acum aceste obiceiuri. De ce? Când a coborât în zona de câmpie, el a găsit de lucru la câteva familii de Martori ai lui Iehova. Una dintre acestea s-a folosit de ocazie şi i-a vorbit despre adevărul biblic. Pailing a reacţionat favorabil, recunoscând valoarea faptului de a învăţa despre scopul lui Iehova cu privire la om şi la pământ. S-au luat măsuri ca Pailing să urmeze şcoala elementară şi să studieze Biblia. La vârsta de 24 de ani, el a devenit un Martor al lui Iehova botezat. La 30 de ani, când Pailing era în al doilea an de liceu, şcoala reprezenta teritoriul lui de predicare. Acum toţi îi spun Rolando, un nume specific zonei de câmpie.

Dacă l-aţi întâlni în prezent pe Rolando, aţi fi impresionaţi să vedeţi un ministru religios bine îmbrăcat şi cu zâmbetul pe buze; el activează ca evanghelizator cu timp integral şi ca slujitor ministerial într-o congregaţie din Mindoro. Nu cu mult timp în urmă, Rolando s-a întors în munţi, însă nu pentru a se alătura batanganilor în respectarea obiceiurilor lor, ci pentru a le împărtăşi adevărurile dătătoare de viaţă din Biblie.

Nerăbdători să aibă o Sală a Regatului

Provincia Bukidnon, al cărei nume înseamnă în cebuană „oamenii munţilor“, se află pe insula Mindanao, situată în sudul arhipelagului. Relieful acestei zone este format din munţi, canioane, văi şi platouri. Solul este fertil şi se cultivă ananas, porumb, cafea, orez şi bananieri. În ţinuturile muntoase de aici trăiesc membrii triburilor talaandig şi higaonon. Şi aceşti oameni trebuie să audă despre Iehova. De puţin timp, în apropierea oraşului Talakag, localnicilor li s-a ivit ocazia de a afla aceste lucruri într-un mod cu totul inedit.

Martorii care au urcat în aceste ţinuturi au trebuit să înfrunte o vreme rece, însă au avut parte de o primire călduroasă. Localnicii pretindeau că cred în Dumnezeul atotputernic, Tatăl, dar nu-i cunoşteau numele. Întrucât îşi petrec cea mai mare parte a timpului în inima pădurii, era prima dată când întâlneau Martori ai lui Iehova. Li s-a arătat care este numele lui Dumnezeu şi li s-a vorbit despre minunatul scop divin cu privire la Regat. Localnicii au fost încântaţi de cele învăţate; aşadar, s-a stabilit să se revină în acest sat.

S-au făcut mai multe vizite, iar sătenii au oferit un teren pentru o „casă“ a Martorilor lui Iehova. Martorii au acceptat cu bucurie. Terenul era pe cel mai înalt deal din zonă, loc de unde se putea vedea drumul. În trei luni şi zece zile s-a construit o clădire din lemn, bambus şi frunze de palmier. Pe o inscripţie mare din faţa clădirii se putea citi „Sala Regatului a Martorilor lui Iehova“. Gândiţi-vă: O Sală a Regatului construită înainte de a se forma o congregaţie!

De atunci, un bătrân de congregaţie, care este şi ministru cu timp integral, împreună cu un slujitor ministerial s-au mutat aici. Alături de Martorii din zonele învecinate, ei au depus eforturi pentru a întemeia o congregaţie, ceea ce s-a şi întâmplat în luna august a anului 1998. În prezent, o mică congregaţie foloseşte din plin Sala Regatului, ajutându-i pe munteni să înveţe adevărurile biblice.

Într-adevăr, Iehova şi-a folosit într-un mod extraordinar slujitorii din Filipine ca să răspândească adevărul despre Regat chiar şi în ţinuturile greu accesibile din munţi. Ne vin în minte cuvintele din Isaia 52:7, unde se spun următoarele: „Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui care aduce veşti bune“.

[Harta de la pagina 11]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

ABRA

MINDORO

BUKIDNON

[Provenienţa hărţii]

Globul pământesc: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Pentru a predica în munţi trebuie să mergi pe jos ore în şir prin regiuni sălbatice

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Botez făcut într-un pârâu de munte