Salt la conţinut

Salt la cuprins

Iehova: exemplul suprem de bunătate

Iehova: exemplul suprem de bunătate

 Iehova: exemplul suprem de bunătate

„Lăudaţi pe DOMNUL oştirilor, căci DOMNUL este bun!“ — IEREMIA 33:11.

1. De ce ne simţim îndemnaţi să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru bunătatea sa?

IEHOVA Dumnezeu este bun în sens absolut. „O! Cât de mare îi este bunătatea!“, a exclamat profetul Zaharia (Zaharia 9:17). Da, bunătatea lui Dumnezeu se vede în tot ce a făcut el pentru a pregăti pământul ca noi să ne putem bucura de viaţă (Geneza 1:31). Nu vom putea înţelege niciodată toate legile complexe pe care le-a aplicat Dumnezeu când a creat universul (Eclesiastul 3:11; 8:17). Dar puţinul pe care îl ştim despre univers ne îndeamnă să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru bunătatea sa.

2. Cum aţi defini bunătatea?

2 Ce este bunătatea? Este desăvârşire morală, sau virtute. Totuşi, ea înseamnă mai mult decât lipsă de răutate. Ca rod al spiritului sfânt, bunătatea este o calitate care te îndeamnă la acţiuni bune (Galateni 5:22, 23). Noi manifestăm bunătate când le facem bine altora. În acest sistem de lucruri, ce e considerat bun de unii poate fi considerat rău de alţii. Însă, pentru a ne bucura de pace şi pentru a fi fericiţi, avem nevoie de un etalon al bunătăţii. Cine are dreptul să stabilească acest etalon?

3. Ce anume indică textul din Geneza 2:16, 17 referitor la etalonul bunătăţii?

3 Dumnezeu stabileşte etalonul bunătăţii. La începutul istoriei omenirii, Iehova i-a poruncit primului om: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit“ (Geneza 2:16, 17). Da, oamenii trebuie să apeleze la Creatorul lor pentru a şti ce e bine şi ce e rău.

O nemeritată dovadă de bunătate

4. Ce a făcut Dumnezeu pentru omenire după ce Adam a păcătuit?

4 Perspectiva omenirii de a avea parte de fericire eternă în perfecţiune a fost ameninţată  când Adam a păcătuit şi a refuzat să mai recunoască dreptul lui Dumnezeu de a stabili un etalon al bunătăţii (Geneza 3:1–6). Totuşi, înainte ca descendenţii lui Adam să se nască în sclavia păcatului şi a morţii, Dumnezeu a profeţit venirea unei Seminţe perfecte. De fapt, adresându-se ‘şarpelui originar’, Satan Diavolul, Iehova a declarat: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Revelaţia 12:9; Geneza 3:15). Scopul lui Iehova era să răscumpere omenirea păcătoasă. Dând o nemeritată dovadă de bunătate, Iehova a luat această măsură pentru salvarea celor care exercită credinţă în jertfa de răscumpărare a Fiului său iubit. — Matei 20:28; Romani 5:8, 12.

5. Deşi am moştenit o înclinaţie greşită a inimii, cum se explică faptul că putem manifesta bunătate într-o anumită măsură?

5 Desigur, din cauza păcatului lui Adam, noi am moştenit o înclinaţie greşită a inimii (Geneza 8:21). Din fericire însă, Iehova ne ajută să manifestăm şi noi bunătate într-o anumită măsură. Faptul de a rămâne în lucrurile învăţate din preţioasele sale scrieri sfinte nu numai că ‘ne face înţelepţi pentru salvare’ şi ‘ne echipează pentru orice lucrare bună’, dar ne şi ajută să facem ce este bine în ochii săi (2 Timotei 3:14–17). Însă pentru a beneficia de instruirea biblică şi pentru a manifesta bunătate, trebuie să imităm atitudinea psalmistului care a cântat: „Tu [Iehova] eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!“ — Psalmul 119:68.

Bunătatea lui Iehova este preamărită

6. Ce se spunea într-o cântare intonată de leviţi când arca legământului a fost adusă la Ierusalim la porunca regelui David?

6 Regele David al Israelului antic a vorbit despre bunătatea lui Dumnezeu şi a căutat îndrumarea Sa. „DOMNUL este bun şi drept“, a spus David, „de aceea El va arăta păcătoşilor calea“ (Psalmul 25:8, NW). Dumnezeu le-a arătat israeliţilor calea instruindu-i, de exemplu, prin intermediul a zece legi importante — cele Zece Porunci —, scrise pe două table de piatră şi păstrate într-o ladă sacră numită arca legământului. Când, la porunca lui David, arca a fost adusă la Ierusalim, capitala Israelului, leviţii au cântat o cântare în care, printre altele, se spunea: „Lăudaţi pe DOMNUL, căci este bun, căci îndurarea lui [bunătatea sa iubitoare, NW] ţine în veac“ (1 Cronici 16:34, 37–41). Cât de plăcut trebuie să fi fost să auzi aceste cuvinte de pe buzele cântăreţilor leviţi!

7. Ce s-a întâmplat după ce arca a fost adusă în Locul Preasfânt şi după rugăciunea de dedicare rostită de Solomon?

7 Aceleaşi cuvinte de laudă au fost scoase în evidenţă la dedicarea templului lui Iehova construit de Solomon, fiul lui David. După ce arca legământului a fost pusă în Locul Preasfânt al noului templu, leviţii au început să-l laude pe Iehova, „căci este bun, căci îndurarea Lui [bunătatea sa iubitoare, NW] ţine în veci!“. Cu acea ocazie, templul s-a umplut în mod miraculos de un nor care simboliza prezenţa glorioasă a lui Iehova (2 Cronici 5:13, 14). După rugăciunea de dedicare rostită de Solomon, „s-a coborât foc din ceruri şi a consumat arderea-de-tot şi jertfele“. Văzând aceasta, „toţi fiii lui Israel . . . şi-au plecat faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au lăudat pe DOMNUL, zicând: «Căci este bun, căci îndurarea Lui [bunătatea sa iubitoare, NW] ţine în veac!»“ (2 Cronici 7:1–3). După o sărbătoare care a durat 14 zile, israeliţii s-au întors acasă ‘veseli şi cu inima fericită pentru binele pe care DOMNUL  Îl făcuse lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel’. — 2 Cronici 7:10.

8, 9. a) Deşi israeliţii l-au lăudat pe Iehova pentru bunătatea sa, ce linie de conduită au adoptat ei până la urmă? b) Ce s-a profeţit despre Ierusalim prin intermediul lui Ieremia, şi cum s-a împlinit această profeţie?

8 Din nefericire, israeliţii nu au continuat să trăiască în armonie cu cântările de laudă pe care i le adresaseră lui Dumnezeu. Cu timpul, poporul lui Iuda a ajuns să-l ‘cinstească pe Iehova numai cu buzele’ (Isaia 29:13). În loc să se conformeze normelor de bunătate ale lui Dumnezeu, cei din Iuda au început să practice ce era rău. Cum anume? Ei au ajuns să se facă vinovaţi de idolatrie, de imoralitate, de oprimarea săracilor şi de alte păcate grave! Prin urmare, în 607 î.e.n. Ierusalimul a fost distrus, iar locuitorii lui Iuda au fost luaţi captivi în Babilon.

9 Astfel, Dumnezeu şi-a disciplinat poporul. Totuşi, prin intermediul profetului Ieremia, el a prezis că în Ierusalim avea să se audă din nou vocea celor care spun: „Lăudaţi pe DOMNUL oştirilor, căci DOMNUL este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui [bunătatea sa iubitoare, NW]“ (Ieremia 33:10, 11)! Şi într-adevăr aşa s-a întâmplat. După 70 de ani în care ţara a fost pustie, în 537 î.e.n., o rămăşiţă a evreilor s-a întors la Ierusalim (Ieremia 25:11; Daniel 9:1, 2). Aceşti evrei au reconstruit altarul pe locul templului, pe muntele Moria, şi au început să aducă acolo jertfe. După un an de la întoarcerea lor a fost pusă temelia templului. Ce moment plin de bucurie! Iată ce a spus Ezra: „Când lucrătorii au pus temelia templului DOMNULUI, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trompete, şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe DOMNUL, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel. Cântau, răspunzând unii altora, mărind şi lăudând pe DOMNUL prin aceste cuvinte: «Căci este bun, căci îndurarea Lui [bunătatea sa iubitoare, NW] pentru Israel ţine în veac»“. — Ezra 3:1–11.

10. Cu ce expresie plină de semnificaţie începe şi se încheie Psalmul 118?

 10 Exprimări de laudă similare cu privire la bunătatea lui Iehova găsim în mai mulţi psalmi. Printre aceştia se numără şi Psalmul 118, care era cântat de israeliţi la sfârşitul sărbătoririi Paştelui. Acest psalm începe şi se încheie cu cuvintele: „Mulţumiţi DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui [bunătatea sa iubitoare, NW]“ (Psalmul 118:1, 29). Probabil că acestea au fost ultimele cuvinte de laudă pe care Isus Cristos le-a intonat împreună cu apostolii săi fideli în noaptea dinaintea morţii sale, în anul 33 e.n. — Matei 26:30.

„Arată-mi, Te rog, slava Ta!“

11, 12. Ce declaraţie a auzit Moise când i s-a oferit posibilitatea de a-şi face o idee despre gloria lui Dumnezeu?

11 Bunătatea lui Iehova a fost pusă pentru prima dată în legătură cu bunătatea sa iubitoare cu secole mai înainte de Ezra. La scurt timp după ce israeliţii s-au închinat unui viţel de aur în pustie, iar răufăcătorii au fost executaţi, Moise l-a implorat pe Iehova: „Arată-mi, Te rog, slava Ta“. Ştiind că Moise nu putea să-i vadă faţa şi să rămână în viaţă, Iehova a spus: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea“. — Exodul 33:13–20.

12 Bunătatea lui Iehova a trecut pe dinaintea lui Moise ziua următoare pe muntele Sinai. Atunci lui Moise i s-a oferit posibilitatea de a-şi face o idee despre gloria lui Dumnezeu. Tot atunci a auzit următoarea declaraţie: „Iehova, Iehova, un Dumnezeu îndurător şi binevoitor, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare şi adevăr, care ţine bunătatea iubitoare pentru mii, care iartă eroarea şi transgresarea şi păcatul, dar care în nici un caz nu va acorda scutire de pedeapsă, făcând să vină pedeapsa pentru eroarea taţilor asupra fiilor şi asupra nepoţilor, peste a treia şi a patra generaţie“ (Exodul 34:6, 7, NW). Aceste cuvinte arată clar că bunătatea lui Iehova are legătură cu bunătatea sa iubitoare şi cu alte faţete ale personalităţii sale. Analizarea acestor idei ne va ajuta să manifestăm şi noi bunătate. Să examinăm mai întâi calitatea care este menţionată de două ori în această declaraţie minunată referitoare la bunătatea lui Dumnezeu.

„Un Dumnezeu . . . bogat în bunătate iubitoare“

13. Ce calitate este menţionată de două ori în declaraţia privitoare la bunătatea lui Dumnezeu, şi de ce este potrivit acest lucru?

13 Iehova [este] un Dumnezeu . . . bogat în bunătate iubitoare . . ., care ţine bunătatea iubitoare pentru mii.“ Termenul ebraic tradus prin „bunătate iubitoare“ mai înseamnă „iubire loială“. Este singura calitate menţionată de două ori în declaraţia lui Dumnezeu pe care a auzit-o Moise. Acest lucru e cât se poate de potrivit, întrucât calitatea dominantă a lui Iehova este iubirea (1 Ioan 4:8). Cuvintele de laudă atât de cunoscute „căci este bun, căci îndurarea Lui [bunătatea sa iubitoare, NW] ţine în veci“ scot în evidenţă această calitate.

14. Îndeosebi cine beneficiază de bunătatea şi de iubirea loială a lui Dumnezeu?

14 Iehova este „bogat în bunătate iubitoare“. Aceasta constituie o faţetă a bunătăţii sale. Putem observa cu claritate acest lucru îndeosebi dacă ne gândim la grija tandră pe care le-o poartă el oamenilor care îi sunt dedicaţi şi care îi slujesc  cu fidelitate (1 Petru 5:6, 7). Martorii lui Iehova pot confirma că el „ţine bunătatea iubitoare“ pentru aceia care îl iubesc şi îi slujesc (Exodul 20:6). Naţiunea Israel nu a mai avut parte de bunătatea iubitoare, sau iubirea loială, a lui Iehova deoarece l-a respins pe Fiul Său. Însă bunătatea şi iubirea loială a lui Dumnezeu faţă de creştinii fideli din toate naţiunile vor dăinui veşnic. — Ioan 3:36.

Iehova: un Dumnezeu îndurător şi binevoitor

15. a) Cu ce expresie începea declaraţia pe care a auzit-o Moise pe muntele Sinai? b) Ce presupune îndurarea?

15 Declaraţia pe care Moise a auzit-o pe muntele Sinai începea astfel: „Iehova, Iehova, un Dumnezeu îndurător şi binevoitor“. Cuvântul ebraic tradus prin „îndurare“ poate însemna „intestine“ şi este foarte apropiat de termenul tradus prin „uter“. Aşadar, îndurarea include sentimente de compasiune tandră, care provin din adâncul fiinţei. Dar îndurarea presupune mai mult decât un sentiment autentic de milă. Ea ar trebui să ne îndemne să facem ceva pentru a alina suferinţa altora. De pildă, bătrânii creştini iubitori înţeleg că trebuie să fie îndurători faţă de colaboratorii lor în credinţă, ‘manifestând îndurare cu bucurie’ când este potrivit să procedeze aşa. — Romani 12:8; Iacov 2:13; Iuda 22, 23.

16. De ce se poate afirma că Iehova este binevoitor?

16 O altă faţetă a bunătăţii lui Dumnezeu este bunăvoinţa sa. O persoană binevoitoare este plină de consideraţie faţă de sentimentele celorlalţi şi manifestă amabilitate şi căldură îndeosebi faţă de cei aflaţi în subordinea sa. Iehova oferă exemplul suprem în manifestarea bunăvoinţei faţă de slujitorii săi fideli. De pildă, prin intermediul unor îngeri, Dumnezeu a manifestat bunăvoinţă când l-a întărit pe vârstnicul profet Daniel şi i-a adus la cunoştinţă tinerei fecioare Maria că urma să aibă privilegiul de a-i da naştere lui Isus (Daniel 10:19; Luca 1:26–38). Ca slujitori ai lui Iehova, noi apreciem, desigur, modul binevoitor în care ne sensibilizează el prin intermediul paginilor Bibliei. Noi îl lăudăm pentru această manifestare a bunătăţii sale şi ne străduim să fim binevoitori în relaţiile cu alţii. Când cei care sunt calificaţi spiritualiceşte îl redresează pe un colaborator în credinţă „în spiritul blândeţii“, ei se străduiesc să fie amabili şi binevoitori. — Galateni 6:1.

Un Dumnezeu încet la mânie

17. De ce suntem recunoscători că Iehova este „încet la mânie“?

17 „Un Dumnezeu . . . încet la mânie.“ Aceste cuvinte scot în evidenţă o altă faţetă a bunătăţii lui Iehova. Iehova suportă cu răbdare greşelile noastre, acordându-ne timp să ne învingem slăbiciunile grave şi să progresăm pe plan spiritual (Evrei 5:12—6:3; Iacov 5:14, 15). Răbdarea lui Dumnezeu le este de folos şi celor ce nu sunt încă închinători ai săi, deoarece, datorită ei, mai au timp să reacţioneze favorabil la mesajul despre Regat şi să se căiască (Romani 2:4). Însă, deşi Iehova este răbdător, bunătatea sa îl îndeamnă uneori să-şi manifeste mânia, aşa cum a făcut când israeliţii s-au închinat unui viţel de aur la muntele Sinai. În curând, Dumnezeu îşi va manifesta mânia într-un mod şi mai măreţ când va pune capăt sistemului nelegiuit al lui Satan. — Ezechiel 38:19, 21–23.

18. Cum se deosebeşte Iehova de conducătorii umani când este vorba despre adevăr?

18 „Iehova [este] un Dumnezeu . . . bogat în . . . adevăr.“ Cât de mult se deosebeşte Iehova de conducătorii umani, care promit lucruri mari, dar care nu se ţin de cuvânt! Închinătorii lui Iehova pot avea încredere în toate declaraţiile consemnate în Cuvântul său inspirat. Dat fiind că Dumnezeu este bogat în adevăr, putem avea încredere în toate promisiunile sale. Datorită bunătăţii sale, Tatăl nostru ceresc răspunde întotdeauna rugăciunilor în care cerem să ne binecuvânteze cu adevăr spiritual, dându-ni-l din abundenţă. — Psalmul 43:3; 65:2.

19. În ce mod remarcabil a manifestat Iehova bunătate faţă de păcătoşii penitenţi?

 19 „Iehova [este] un Dumnezeu . . . care iartă eroarea şi transgresarea şi păcatul.“ Datorită bunătăţii sale, Iehova este dispus să-i ierte pe cei care se căiesc de păcatele comise. Suntem, desigur, foarte recunoscători că iubitorul nostru Tată ceresc ne-a oferit posibilitatea de a fi iertaţi datorită jertfei lui Isus (1 Ioan 2:1, 2). De asemenea, suntem nespus de fericiţi că toţi cei ce exercită credinţă în răscumpărare pot avea aprobarea lui Iehova şi perspectiva de a trăi veşnic în lumea nouă promisă de el. Într-adevăr, avem motive deosebite de a-l lăuda pe Iehova pentru bunătatea pe care o manifestă faţă de oameni! — 2 Petru 3:13.

20. De unde ştim că Dumnezeu nu tolerează răutatea?

20 „În nici un caz [Iehova] nu va acorda scutire de pedeapsă.“ Iată, de fapt, un alt motiv de a-l lăuda pe Iehova pentru bunătatea sa. De ce? Deoarece un aspect esenţial al bunătăţii este că aceasta nu tolerează sub nici o formă răutatea. În plus, „la revelarea Domnului Isus din cer cu îngerii săi plini de putere“ va fi adusă răzbunarea „asupra celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi a celor care nu ascultă de vestea bună“. Aceştia „vor suferi pedeapsa judecătorească a distrugerii veşnice“ (2 Tesaloniceni 1:6–9). Apoi, închinătorii lui Iehova care vor supravieţui vor putea să se bucure din plin de viaţă, fără să mai fie tulburaţi de oamenii lipsiţi de pietate, „neiubitori de bine“. — 2 Timotei 3:1–3.

Să imităm bunătatea lui Iehova

21. De ce trebuie să manifestăm bunătate?

21 Cu certitudine, avem multe motive să-l lăudăm pe Iehova şi să-i mulţumim pentru bunătatea sa. Nu ar trebui ca şi noi, slujitorii săi, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a manifesta această calitate? Bineînţeles, deoarece apostolul Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă astfel: „Deveniţi . . . imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi“ (Efeseni 5:1). Tatăl nostru ceresc manifestă în permanenţă bunătate, şi la fel trebuie să facem şi noi.

22. Ce vom analiza în articolul următor?

22 Dacă ne-am dedicat din toată inima lui Iehova, vom simţi, fără îndoială, o dorinţă fierbinte de a-i imita bunătatea. Dat fiind că suntem descendenţi ai păcătosului Adam, nu ne este uşor să facem ce e bine. În articolul următor vom vedea ce motive avem să credem că putem manifesta bunătate. De asemenea, vom analiza unele modalităţi prin care putem şi trebuie să-l imităm pe Iehova — exemplul suprem de bunătate.

Cum aţi răspunde?

• Ce este bunătatea?

• Ce expresie biblică scoate în evidenţă bunătatea lui Dumnezeu?

• Care sunt unele faţete ale bunătăţii lui Dumnezeu?

• De ce trebuie să imităm exemplul de bunătate dat de Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Iehova şi-a disciplinat poporul din antichitate deoarece acesta nu a acţionat în armonie cu cântările de laudă pe care i le adresase lui

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

O rămăşiţă fidelă s-a întors la Ierusalim

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Moise a auzit o minunată declaraţie despre bunătatea lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Bunătatea lui Iehova este evidentă în modul în care ne sensibilizează prin intermediul paginilor Bibliei