Salt la conţinut

Salt la cuprins

Este real Dumnezeul în care vă puneţi încrederea?

Este real Dumnezeul în care vă puneţi încrederea?

 Este real Dumnezeul în care vă puneţi încrederea?

Membrii grupului ce lua parte la expediţia organizată de Muzeul American de Istorie Naturală erau în drum spre un ţinut arctic. Ei aflaseră de existenţa acestui ţinut de la Robert E. Peary, un explorator care declarase că-l văzuse cu aproximativ şapte ani mai înainte, în 1906.

DE LA Cape Colgate până la extremitatea nord-vestică a Americii de Nord, Peary observase ceva ce păreau a fi piscurile înzăpezite ale unui ţinut îndepărtat. El l-a numit Crocker Land, după numele unuia dintre susţinătorii lui financiari. Cât de emoţionaţi au fost membrii următorului grup care a plecat în expediţie când au văzut la orizont o zonă cu dealuri, văi şi culmi înzăpezite! Însă curând şi-au dat seama că ceea ce vedeau nu era altceva decât un miraj arctic. Acest fenomen optic produs în atmosferă îl înşelase pe Peary şi, în consecinţă, grupurile pornite în expediţie dedicaseră timp, energie şi resurse pentru a explora ceva ireal.

În prezent, mulţi oameni îşi oferă timpul şi devoţiunea unor dumnezei pe care-i consideră reali. În timpul apostolilor lui Isus, oamenii se închinau la zei cum ar fi Hermes şi Zeus (Faptele 14:11, 12). Astăzi, numărul dumnezeilor la care se închină şintoiştii, hinduşii şi membrii altor religii a ajuns de ordinul milioanelor. Într-adevăr, aşa cum spune Biblia, „există mulţi «dumnezei» şi mulţi «domni»“ (1 Corinteni 8:5, 6). Pot fi oare toţi aceştia reali?

Dumnezei care ‘nu pot salva’

Să luăm, de pildă, folosirea imaginilor sau a simbolurilor în închinare. Pentru cei ce-şi pun încrederea în ei ori se roagă prin intermediul lor, idolii par a fi nişte salvatori care prin puterile lor supraomeneşti îi pot răsplăti sau îi pot ocroti pe oameni. Însă pot ei cu adevărat să salveze pe cineva? Iată ce a spus psalmistul despre astfel de obiecte: „Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor. Au gură, şi  nu vorbesc; au ochi, şi nu văd; au urechi, şi n-aud; nici o suflare nu este în gura lor“. Într-adevăr, ei sunt dumnezei care ‘nu pot salva’. — Psalmul 135:15–17; Isaia 45:20, NW.

Este adevărat, cei ce fac idoli pot considera că lucrările pe care le făuresc cu mâinile lor sunt vii şi au putere. Iar cei ce se închină la idoli îşi pun încrederea în ei. „Poartă [un idol], îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne“, a spus profetul Isaia, după care a adăugat: „Nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din necaz“ (Isaia 46:7). Adevărul este că, indiferent cât de zeloşi sunt cei care îşi pun încrederea în el, un idol rămâne tot neînsufleţit. Imaginile cioplite şi statuile turnate sunt „dumnezei fără valoare“. — Habacuc 2:18, NW.

Şi idolatrizarea, venerarea sau adorarea personalităţilor din lumea divertismentelor, a starurilor din lumea sportului, a sistemelor politice şi a anumitor conducători religioşi este la ordinea zilei. Mai mult decât atât, pentru mulţi, banii reprezintă un dumnezeu. În fiecare dintre aceste cazuri, se consideră că idolii posedă calităţi pe care de fapt nu le au. Ei sunt incapabili să le satisfacă aşteptările celor care se încred în ei. De exemplu, o stare materială prosperă poate părea soluţia la multe probleme, însă puterea bogăţiilor este înşelătoare (Marcu 4:19). Un cercetător a pus următoarea întrebare: „Cum se explică faptul că un lucru dorit cu atâta ardoare de aşa de mulţi oameni, şi despre care se crede că este un fel de panaceu la problemele vieţii, atunci când este dobândit produce dezamăgire şi suferinţă?“ Într-adevăr, goana după bogăţie poate determina o persoană să sacrifice ceea ce este cu adevărat valoros: sănătatea, fericirea familiei, o prietenie strânsă sau preţioasele relaţii cu Creatorul. Acest dumnezeu al bogăţiei nu se dovedeşte altceva decât un ‘idol deşert’! — Iona 2:8.

‘Nu s-a auzit nici un răspuns’

E absurd să spui că ceva inexistent este real. Închinătorii la Baal din zilele profetului Ilie au învăţat acest lucru printr-o experienţă dureroasă. Ei credeau cu tărie că Baal putea să trimită foc din cer ca să mistuie jertfele animale. De fapt, ei „au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: «Baale, răspunde-ne!»“. Avea Baal urechi să audă şi gură să vorbească? Relatarea continuă: „Nu s-a auzit nici glas, nici răspuns“. Într-adevăr, nu s-a observat ‘nici un semn de luare aminte’ (1 Împăraţi 18:26, 29). Baal nu avea cum să răspundă deoarece, în realitate, nici nu exista.

Cât de important e să ajungem să cunoaştem un Dumnezeu care este real şi să ne închinăm lui! Dar care Dumnezeu este real? Şi cum ne poate ajuta faptul de a ne încrede în el?

[Legenda fotografiilor de la pagina 3]

Însoţitorul lui Peary, Egingwah, scrutând orizontul

Robert E. Peary

[Provenienţa fotografiilor]

Egingwah: Din cartea The North Pole: Its Discovery in 1909 Under the Auspices of the Peary Arctic Club, 1910; Robert E. Peary: NOAA

[Legenda fotografiilor de la pagina 4]

Mulţi se lasă înşelaţi de idolii acestei lumi