Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să ne temem de Iehova şi să păzim poruncile sale

Să ne temem de Iehova şi să păzim poruncile sale

 Să ne temem de Iehova şi să păzim poruncile sale

„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.“ — ECLESIASTUL 12:13.

1, 2. a) În ce fel ne ocroteşte din punct de vedere fizic teama? b) De ce se străduiesc părinţii prevăzători să le inoculeze copiilor lor o teamă sănătoasă?

„AŞA cum curajul îţi poate pune viaţa în pericol, tot aşa teama ţi-o poate ocroti“, a remarcat Leonardo da Vinci. Curajul nesăbuit îl face pe om să nu fie conştient de pericol, în vreme ce teama îi aminteşte să fie atent. De pildă, dacă am ajunge la marginea unei prăpastii şi am vedea cât de adâncă este, majoritatea ne-am da instinctiv înapoi. Tot aşa, teama sănătoasă nu numai că promovează bune relaţii cu Dumnezeu, aşa cum am înţeles din articolul precedent, dar ne şi ocroteşte de suferinţă.

2 Dar teama de multele pericole care există în lumea de azi trebuie învăţată. Întrucât copiii mici nu sunt conştienţi de pericolele pe care le prezintă curentul electric sau traficul rutier, ei ar putea să devină cu uşurinţă victime ale unor accidente grave. * Părinţii prevăzători se străduiesc să le inoculeze copiilor lor o teamă sănătoasă, avertizându-i de repetate ori cu privire la pericolele din jur. Părinţii ştiu că acest gen de teamă le poate chiar salva viaţa copiilor lor.

3. De ce şi în ce fel ne avertizează Iehova asupra pericolelor de natură spirituală?

3 În mod asemănător, Iehova ne doreşte binele. Ca un Tată iubitor, el ne învaţă prin intermediul Cuvântului său şi al organizaţiei sale, spre folosul nostru (Isaia 48:17). În cadrul acestui program de instruire divină suntem avertizaţi „de repetate ori“ asupra capcanelor de natură spirituală, putând astfel să cultivăm o teamă sănătoasă de aceste pericole (2 Cronici 36:15, NW; 2 Petru 3:1). De-a lungul istoriei s-ar fi putut evita multe dezastre spirituale şi multă suferinţă dacă oamenii ‘şi-ar fi dezvoltat inima ca să se teamă de Dumnezeu şi să respecte poruncile sale’ (Deuteronomul 5:29, NW). Întrucât trăim ‘timpuri critice cărora cu greu li se face faţă’, cum putem să ne dezvoltăm inima ca să se teamă de Dumnezeu şi cum putem să ne ţinem departe de pericolele de natură spirituală? — 2 Timotei 3:1.

Să ne depărtăm de rău

4. a) Ce fel de ură trebuie să cultive creştinii? b) Cum consideră Iehova conduita păcătoasă (vezi nota de subsol)?

4 Biblia spune că „frica de DOMNUL te face să urăşti răul“ (Proverbele 8:13). Un dicţionar biblic defineşte această ură drept „sentiment puternic faţă de persoanele şi lucrurile pe care le detestăm şi le dispreţuim şi cărora ne opunem, nedorind să avem nici un contact sau legătură cu ele“. Aşadar, teama de Dumnezeu include o profundă aversiune, sau dezgust, faţă de tot ceea ce este rău din punctul de vedere al lui Iehova  (Psalmul 97:10). * Ea ne îndeamnă să ne depărtăm de rău, aşa cum, ajunşi la marginea unei prăpastii, ne-am retrage când teama noastră instinctivă ne dă un semnal avertizator. Biblia afirmă că „prin frica de DOMNUL se abate [cineva] de la rău“. — Proverbele 16:6.

5. a) Cum putem să ne intensificăm teama de Dumnezeu şi ura faţă de ceea ce este rău? b) Ce învăţăm în acest sens din istoria naţiunii Israel?

5 Putem cultiva o şi mai profundă teamă sănătoasă şi o ură mai mare faţă de ceea ce este rău dacă ne gândim la consecinţele dureroase pe care le aduce în mod inevitabil cu sine păcatul. Biblia ne asigură că vom secera ceea ce semănăm — indiferent că semănăm potrivit cărnii sau potrivit spiritului (Galateni 6:7, 8). Iată de ce Iehova a prezentat cu claritate urmările inevitabile ale desconsiderării poruncilor sale şi ale abandonării închinării adevărate. Dacă nu ar fi beneficiat de protecţie divină, Israelul, o naţiune mică şi vulnerabilă, ar fi fost la discreţia duşmanilor săi cruzi şi puternici (Deuteronomul 28:15, 45–48). Deznodământul tragic al neascultării israeliţilor a fost descris în detaliu în Biblie „ca avertizare“, ca să învăţăm lecţia şi să cultivăm teama de Dumnezeu. — 1 Corinteni 10:11.

6. Menţionaţi câteva exemple biblice pe care le-am putea analiza pentru a învăţa teama de Dumnezeu (vezi şi nota de subsol).

6 Pe lângă faptul că arată ce i s-a întâmplat naţiunii Israel ca întreg, Biblia conţine episoade reale din viaţa unor oameni care au căzut pradă geloziei, imoralităţii, lăcomiei şi mândriei. * Unii îi slujeau de mult timp lui Iehova, însă, într-un moment de răscruce, teama lor faţă de Dumnezeu nu s-a dovedit a fi suficient de puternică, ei ajungând să culeagă o recoltă amară. Meditarea asupra acestor exemple biblice ne poate întări hotărârea de a nu comite greşeli asemănătoare. Ce trist ar fi dacă nu am acorda atenţie sfatului lui Dumnezeu decât după ce am ajunge personal într-o situaţie tragică! Contrar opiniei generale, experienţa — îndeosebi cea acumulată în urma satisfacerii exagerate a plăcerilor — nu este cel mai bun profesor. — Psalmul 19:7.

7. Pe cine invită Iehova în cortul său figurativ?

7 Un alt motiv important de a cultiva teama sfântă este dorinţa noastră de a păstra relaţii bune cu Dumnezeu. Nouă ne este teamă ca nu cumva să-i displăcem lui Iehova deoarece preţuim prietenia sa. Pe cine consideră Dumnezeu a-i fi prieten, o persoană pe care o va invita în cortul său  figurativ? Numai pe cel „care umblă în neprihănire, . . . care face ceea ce este drept“ (Psalmul 15:1, 2). Dacă preţuim aceste relaţii privilegiate cu Creatorul nostru, vom avea grijă să fim neprihăniţi din punctul său de vedere.

8. În ce fel au arătat unii israeliţi din zilele lui Maleahi că preţuiau prea puţin prietenia cu Dumnezeu?

8 Din nefericire, unii israeliţi din zilele lui Maleahi au preţuit prea puţin prietenia cu Dumnezeu. În loc să se teamă de Iehova şi să-l onoreze, ei ofereau pe altarul său animale bolnave şi şchioape. Faptul că le lipsea teama de Dumnezeu a fost evident şi în atitudinea lor faţă de căsătorie. Pentru a se putea căsători cu femei mai tinere, ei divorţau de soţiile tinereţii lor pe motive neînsemnate. Maleahi le-a spus că Iehova ura „divorţul“ şi că spiritul lor trădător îi înstrăinase de Dumnezeu. Cum putea Dumnezeu să le aprobe jertfele când altarul era, figurativ vorbind, acoperit cu lacrimile amare ale soţiilor lor părăsite? Această desconsiderare flagrantă a normelor sale l-a determinat pe Iehova să întrebe: „Unde este teama de Mine?“ — Maleahi 1:6–8; 2:13–16, NW.

9, 10. Cum putem demonstra că preţuim prietenia lui Iehova?

9 Şi în prezent, Iehova vede inimile zdrobite ale multor copii şi parteneri conjugali nevinovaţi care sunt victime ale unor taţi sau soţi, ori chiar ale unor mame sau soţii, egoişti şi imorali! Cu siguranţă, acest lucru îl întristează. Un prieten al lui Dumnezeu va adopta întotdeauna punctul de vedere al lui Dumnezeu, străduindu-se să-şi consolideze căsnicia, să respingă modul de gândire lumesc ce subminează legătura conjugală şi să ‘fugă de fornicaţie’. — 1 Corinteni 6:18.

10 În căsnicie, ca, de altfel, şi în alte domenii ale vieţii, ura faţă de ceea ce este rău în ochii lui Iehova împletită cu o profundă apreciere a prieteniei sale ne va aduce favoarea şi aprobarea sa. Apostolul Petru a afirmat cu hotărâre: „Cu certitudine, îmi dau seama că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el“ (Faptele 10:34, 35). Avem multe exemple biblice care arată în ce fel i-a îndemnat teama sfântă pe unii oameni să acţioneze în mod corect atunci când s-au găsit în situaţii dificile.

Trei oameni care s-au temut de Dumnezeu

11. În ce situaţie s-a spus despre Avraam că ‘se teme de Dumnezeu’?

11 Există un personaj biblic pe care Iehova însuşi l-a numit prietenul său: patriarhul Avraam (Isaia 41:8). Teama sfântă a lui Avraam a fost pusă la încercare când Dumnezeu i-a cerut să-l ofere ca jertfă pe Isaac, singurul său fiu, prin care Dumnezeu avea să-şi îndeplinească promisiunea că descendenţii lui Avraam vor deveni o naţiune mare (Geneza 12:2, 3; 17:19). Avea oare să treacă „prietenul lui Iehova“ cu bine peste această încercare dureroasă (Iacov 2:23)? În momentul în care Avraam a ridicat cuţitul ca să-l ucidă pe Isaac, îngerul lui Iehova i-a spus: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine“. — Geneza 22:10–12.

12. Ce anume l-a îndemnat pe Avraam să manifeste teamă sfântă, şi cum putem da şi noi dovadă de un spirit asemănător?

12 Avraam demonstrase şi mai înainte că se temea de Iehova, însă cu acea ocazie el şi-a manifestat teama sfântă într-un mod cu totul deosebit. Faptul că a fost dispus să-l jertfească pe Isaac a constituit mai mult decât o dovadă de ascultare plină de respect. Ceea ce l-a motivat pe Avraam în acest sens a fost încrederea absolută că Tatăl său ceresc avea să-şi ţină promisiunea chiar înviindu-l pe Isaac, dacă era necesar. Aşa cum a scris Pavel, Avraam era „pe deplin convins că ceea ce [Dumnezeu] promisese era în stare şi să facă“ (Romani 4:16–21). Suntem şi noi gata să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu chiar şi atunci când aceasta pretinde mari sacrificii? Suntem noi pe deplin încrezători că ascultarea ne va aduce foloase de durată, ştiind că Iehova este „răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6)? Aceasta înseamnă cu adevărat teamă de Dumnezeu! — Psalmul 115:11.

13. De ce a putut Iosif să spună despre sine că ‘se temea de Dumnezeu’?

 13 Să analizăm un alt exemplu de persoană care a manifestat teamă sfântă: Iosif. În perioada în care a fost sclav în casa lui Potifar, Iosif s-a confruntat zilnic cu tentaţia de a comite adulter. După cât se pare, Iosif nu avea cum să o evite pe soţia stăpânului său, care îi făcea în permanenţă avansuri imorale. În cele din urmă, când „ea l-a apucat de haină“, el „a fugit afară“. Ce anume i-a dat putere să se depărteze imediat de rău? Fără îndoială, principalul factor a fost teama de Dumnezeu, dorinţa de a nu comite ‘un rău atât de mare păcătuind împotriva lui Dumnezeu’ (Geneza 39:7–12). Pe bună dreptate, Iosif a putut spune despre sine că ‘se temea de Dumnezeu’. — Geneza 42:18.

14. În ce fel a reflectat îndurarea lui Iosif o teamă de Dumnezeu autentică?

14 După câţiva ani, Iosif s-a văzut faţă-n faţă cu fraţii săi, care îl vânduseră fără milă ca sclav. El ar fi putut să privească nevoia lor disperată de hrană ca pe o posibilitate de a se răzbuna pentru răul pe care i-l făcuseră. Însă faptul de a te purta în mod tiranic cu oamenii nu reflectă teamă de Dumnezeu (Leviticul 25:43). Astfel, după ce a avut suficiente dovezi că în inima fraţilor lui se produsese o schimbare, el i-a iertat cu mărinimie. Ca şi în cazul lui Iosif, teama sfântă ne va îndemna să învingem răul prin bine şi ne va ajuta să nu cădem pradă vreunei tentaţii. — Geneza 45:1–11; Psalmul 130:3, 4; Romani 12:17–21.

15. Cum i-a bucurat Iov inima lui Iehova prin conduita sa?

15 Iov este un alt exemplu remarcabil de persoană care s-a temut de Dumnezeu. Iehova i-a spus Diavolului: „Ai văzut pe slujitorul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om integru şi drept, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău“ (Iov 1:8). Mulţi ani, prin conduita lui ireproşabilă, Iov îi bucurase inima Tatălui său ceresc. Iov s-a temut de Dumnezeu deoarece ştia că acesta era modul corect de a acţiona şi de a-şi trăi viaţa. El a exclamat: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău este pricepere“ (Iov 28:28). Fiind căsătorit, Iov nu le-a arătat o atenţie nepotrivită altor femei, nici nu şi-a făcut planuri imorale în inima sa. Deşi era bogat, el nu şi-a pus încrederea în bogăţii; în plus, a respins orice formă de idolatrie. — Iov 31:1, 9–11, 24–28.

16. a) Cum a dat dovadă Iov de bunătate iubitoare? b) Cum a demonstrat Iov că nu a refuzat să acorde iertare?

16 Aşadar, teama de Dumnezeu înseamnă a face ceea ce este bine şi a ne depărta de ceea ce este rău. În armonie cu aceasta, Iov a dat dovadă de bunătate, manifestând interes faţă de orbi, şchiopi şi nevoiaşi (Leviticul 19:14; Iov 29:15, 16). Iov a înţeles că „cel care refuză să-i acorde semenului său bunătate iubitoare va abandona chiar şi teama de Cel Atotputernic“ (Iov 6:14, NW). A refuza să-i acorzi cuiva bunătate iubitoare ar putea însemna, printre altele, a refuza să ierţi sau a purta ranchiună. La îndemnul lui Dumnezeu, Iov s-a rugat pentru cei trei tovarăşi ai săi, care îi cauzaseră foarte multă suferinţă (Iov 42:7–10). Am putea şi noi să manifestăm un spirit similar faţă de un colaborator în credinţă care poate că ne-a rănit în vreun fel? Rugăciunea sinceră pentru cel care ne-a rănit poate fi un mijloc eficient de a ne învinge resentimentele. Binecuvântările de care s-a bucurat Iov deoarece a manifestat teamă sfântă ne ajută să întrevedem ‘marea bunătate pe care Iehova o păstrează  pentru cei ce se tem de el’. — Psalmul 31:19; Iacov 5:11.

Teama de Dumnezeu şi teama de oameni

17. Ce efect poate avea asupra noastră teama de oameni, şi de ce reflectă ea un punct de vedere îngust?

17 În timp ce teama de Dumnezeu ne poate îndemna să facem ce este drept, teama de oameni ne poate submina credinţa. Iată de ce, când i-a încurajat pe apostoli să fie predicatori zeloşi ai veştii bune, Isus le-a spus: „Nu vă înfricoşaţi de cei care ucid corpul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să distrugă atât sufletul, cât şi corpul în Gheenă“ (Matei 10:28). Isus a arătat că teama de oameni reflectă un punct de vedere îngust, deoarece oamenii nu ne pot distruge perspectivele de viaţă. În plus, noi ne temem de Dumnezeu deoarece suntem conştienţi de puterea sa impresionantă; în comparaţie cu ea, puterea naţiunilor este nesemnificativă (Isaia 40:15). Asemenea lui Avraam, avem încredere absolută în puterea lui Iehova de a-i învia pe slujitorii Săi fideli (Revelaţia 2:10). Astfel, putem spune cu convingere: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?“ — Romani 8:31.

18. În ce fel îi răsplăteşte Iehova pe cei care se tem de el?

18 Fie că cel care ni se opune este un membru al familiei, fie că este vreun bătăuş de la şcoală, noi constatăm că „în temerea de DOMNUL este o încredere tare“ (Proverbele 14:26). Îl putem ruga pe Dumnezeu să ne dea putere, ştiind că el ne aude (Psalmul 145:19). Iehova nu îi va uita niciodată pe cei care se tem de el. Prin intermediul profetului său Maleahi, el ne asigură: „Atunci cei care se tem de DOMNUL au vorbit adesea unul cu altul; DOMNUL a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei care se tem de DOMNUL şi cinstesc Numele Lui“. — Maleahi 3:16.

19. Ce sentimente de teamă vor dispărea, şi ce fel de teamă va rămâne pentru totdeauna?

19 Se apropie timpul când toţi oamenii de pe pământ i se vor închina lui Iehova şi când teama de oameni va dispărea (Isaia 11:9). Teama că nu va exista hrană, precum şi teama de boli, de criminalitate şi de războaie vor dispărea şi ele. Însă teama de Dumnezeu va rămâne pentru eternitate în timp ce slujitorii săi fideli din cer şi de pe pământ vor continua să-i acorde respectul, ascultarea şi onoarea care i se cuvin (Revelaţia 15:4). Între timp, fie ca toţi să acordăm atenţie sfatului consemnat de Solomon sub inspiraţie divină: „Să nu-ţi invidieze inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de DOMNUL; căci este o răsplată şi nu ţi se va tăia aşteptarea“. — Proverbele 23:17, 18.

[Note de subsol]

^ par. 2 Unii adulţi ajung să nu se mai teamă de pericole dacă genul de muncă pe care o prestează îi expune mereu unor situaţii periculoase. Întrebat fiind de ce multor tâmplari le lipseşte un deget, un meseriaş cu experienţă a răspuns simplu: „Nu le mai este frică de ferăstrăul electric de mare viteză“.

^ par. 4 Iehova însuşi simte acest dezgust. De exemplu, în Efeseni 4:29, cuvintele obscene sunt numite în mod generic „cuvânt stricat“. Termenul grecesc tradus prin „stricat“ se referă literalmente la fructe, peşte sau carne aflate în stare de putrefacţie. Acest termen ilustrează în mod cât se poate de sugestiv repulsia pe care ar trebui să o avem faţă de limbajul vulgar sau obscen. În mod asemănător, despre idoli se spune deseori în Scripturi că sunt „de baligă“ (Deuteronomul 29:17, NW; Ezechiel 6:9, NW). Luând în considerare repulsia pe care o simţim în mod firesc faţă de baligă, sau excremente, înţelegem sentimentul de dezgust pe care îl are Dumnezeu faţă de orice formă de idolatrie.

^ par. 6 Pentru exemplificare, analizaţi relatările biblice despre Cain (Geneza 4:3–12); David (2 Samuel 11:2—12:14); Ghehazi (2 Împăraţi 5:20–27) şi Uzia (2 Cronici 26:16–21).

Vă amintiţi?

• Cum putem învăţa să urâm ce este rău?

• În ce fel au arătat unii israeliţi din zilele lui Maleahi că preţuiau prea puţin prietenia lui Iehova?

• Ce putem învăţa din exemplul lui Avraam, al lui Iosif şi al lui Iov despre teama de Dumnezeu?

• Ce gen de teamă va rămâne pentru totdeauna, şi de ce?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Părinţii prevăzători le inoculează copiilor lor o teamă sănătoasă

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Aşa cum teama ne face să ne depărtăm de pericol, teama de Dumnezeu ne determină să ne depărtăm de ceea ce este rău

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Iov a dat dovadă de teamă sfântă chiar şi atunci când a avut de-a face cu trei prieteni falşi

[Provenienţa ilustraţiei]

Din traducerea Bibliei Vulgata Latina 1795