Salt la conţinut

Salt la cuprins

Norme schimbate, încredere înşelată

Norme schimbate, încredere înşelată

 Norme schimbate, încredere înşelată

În zilele regelui Henric I al Angliei (1100–1135) se considera că un yard, o unitate de măsură pentru lungime, este egal cu „distanţa de la vârful nasului regelui până la vârful degetului său mare calculată în timp ce îşi ţinea mâna întinsă în faţă“. Cât de exacte erau riglele de un yard folosite de supuşii monarhului? Singura modalitate prin care se putea verifica era, după cât se pare, o audienţă la rege.

ÎN PREZENT, măsurătorile sunt mult mai exacte graţie etaloanelor. Astfel, prin definiţie, metrul este distanţa parcursă de lumină în vid în 1/299 792 458 secunde. Pentru o şi mai mare precizie, lumina are o lungime de undă fixată şi este emisă de un tip special de laser. În cazul în care dispun de echipamentul ce poate reproduce etalonul, oamenii din orice loc pot verifica dacă instrumentul de măsură folosit de ei corespunde cu cel folosit de ceilalţi.

Oricât de nesemnificative ar putea părea, modificările suferite de etaloane pot provoca nesiguranţă; de aceea se depun eforturi deosebite pentru a le preîntâmpina. De exemplu, în Marea Britanie etalonul pentru masă este o bară dintr-un aliaj de platină şi iridium cu masa de un kilogram. Aceasta este păstrată la Institutul Naţional de Fizică. Poluarea aerului cauzată de traficul rutier şi aerian duce la creşterea zilnică în greutate a kilogramului-etalon. Însă acest cilindru de metal nu este decât o copie a etalonului internaţional păstrat sub trei clopote de sticlă într-un seif subteran de la Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi, aflat în Sèvres (Franţa). Dar chiar şi greutatea acestui obiect fluctuează ca urmare a contaminării microscopice. Până în momentul de faţă, metrologii nu au inventat un etalon mai stabil.

Chiar dacă pentru oamenii de rând modificările foarte mici sunt nesemnificative, înlocuirea completă a unui sistem de unităţi de măsură poate crea confuzie. În Marea Britanie, trecerea de la sistemul imperial de unităţi de măsură pentru masă (livra şi uncia) la cel metric (kilogramul şi gramul) a fost întâmpinată cu multă suspiciune — şi nu fără motive. Unii vânzători lipsiţi de scrupule au profitat de faptul că majoritatea oamenilor nu erau familiarizaţi cu noul sistem înşelându-şi clienţii.

Normele familiale şi morale

Dar ce se poate spune despre schimbările pe care le-au suferit normele familiale şi cele morale? Efectul acestor schimbări poate fi mult mai dăunător. Ştirile actuale despre destrămarea familiilor, promiscuitatea sexuală şi nenumăratele abuzuri asupra copiilor îi îngrozesc pe mulţi şi dovedesc că trăim într-o perioadă de decădere a normelor. Familii monoparentale, copii crescuţi de „părinţi“ de acelaşi sex şi îngrozitorul abuz sexual asupra copiilor aflaţi în grija autorităţilor locale sunt toate rezultate ale respingerii normelor acceptate. Oamenii corespund din ce în ce mai mult descrierii profetice consemnate în Biblie cu aproximativ două mii de ani în urmă: „iubitori  de sine, . . . fără afecţiune naturală, . . . neiubitori de bine, . . . mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“. — 2 Timotei 3:1–4.

Declinul normelor morale merge mână-n mână cu înşelarea perfidă a încrederii. Recent a fost descoperit un caz de încălcare flagrantă a înaltelor norme etice ale profesiunii de medic. În Hyde, un oraş din nordul Angliei, locuitorii considerau că medicul lor de familie este o persoană „respectată şi demnă de încredere“. Din păcate, încrederea le-a fost înşelată. În ce mod? Conform datelor furnizate de tribunal, un medic practician a provocat moartea a cel puţin 15 dintre pacientele sale. De fapt, poliţia a trebuit să reexamineze peste 130 de alte decese în care era implicat medicul. Cât de amarnic le-a fost înşelată încrederea a ieşit în evidenţă când medicul a fost găsit vinovat şi condamnat la închisoare. Doi membri ai personalului penitenciarului, a căror mamă se pare că fusese ucisă de acest medic, au primit alte sarcini, pentru a nu fi nevoiţi să-l supravegheze pe infamul deţinut. Nu este de mirare că, într-un raport prezentat în The Daily Telegraph, practicianul vinovat de aceste fapte a fost numit „medicul «Diavol»“.

Având în vedere decăderea normelor în atât de multe domenii ale vieţii, în cine putem să ne încredem pe deplin? Ce autoritate este capabilă să păstreze neschimbate normele pe care le emite? Următorul articol va răspunde la aceste întrebări.