Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să le ajutăm pe văduve să facă faţă problemelor

Să le ajutăm pe văduve să facă faţă problemelor

 Să le ajutăm pe văduve să facă faţă problemelor

UNA dintre cele mai cunoscute istorisiri despre văduve este relatarea biblică despre Rut şi soacra ei, Naomi. Ambele femei erau văduve. Totuşi, Naomi îşi pierduse atât soţul, cât şi cei doi fii, dintre care unul fusese soţul lui Rut. Întrucât trăiau într-o societate agrară care depindea în mare măsură de mâna de lucru masculină, situaţia lor era într-adevăr disperată. — Rut 1:1–5, 20, 21.

Cu toate acestea, Naomi avea o prietenă şi o consolatoare deosebită în persoana nurorii ei, care a refuzat să o părăsească. Cu timpul, Rut ajunsese să facă pentru Naomi „mai mult decât şapte fii“ — nu numai datorită iubirii ei profunde pentru Naomi, ci şi datorită iubirii ei pentru Dumnezeu (Rut 4:15). Când Naomi a sfătuit-o să se întoarcă la familia şi la prietenii ei din Moab, Rut i-a răspuns folosind unele dintre cele mai impresionante cuvinte care exprimă loialitatea consemnate vreodată: „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi acolo voi fi  îngropată. Facă-mi DOMNUL ce o vrea, dar numai moartea mă va despărţi de tine“. — Rut 1:16, 17.

Atitudinea lui Rut nu a trecut neobservată de Iehova Dumnezeu. El a binecuvântat mica familie a lui Naomi şi Rut şi, în cele din urmă, Rut s-a căsătorit cu israelitul Boaz. Naomi l-a îngrijit pe copilul lor, un strămoş al lui Isus Cristos, ca pe propriul ei copil. Această istorisire arată cât de mult ţine Iehova la văduvele care stau strâns ataşate de el şi au încredere în el. În plus, Biblia ne spune că el îi preţuieşte pe cei ce le ajută plini de iubire pe văduve să treacă peste încercări. Aşadar, cum putem să le ajutăm pe văduvele din mijlocul nostru? — Rut 4:13, 16–22; Psalmul 68:5.

Concreţi, însă nu dominatori

Când îi oferim ajutor unei văduve, cel mai bine este să fim concreţi, însă nu dominatori. E bine să evităm afirmaţiile vagi de felul: „Spune-mi când ai nevoie de ceva“. E ca şi cum i-am spune cuiva căruia îi e frig şi foame: „încălzeşte-te şi satură-te“, dar nu l-am ajuta cu nimic (Iacov 2:16). Mulţi oameni nu cer ajutor când au nevoie de ceva, ci suferă în tăcere. Pentru a-i ajuta pe aceşti oameni e nevoie de discernământ, intuind necesităţile lor. Contrar acestei atitudini, faptul de a fi foarte dominatori — îndeosebi de a prelua controlul asupra vieţii văduvei respective — ar putea cauza răni afective sau conflicte. Astfel, Biblia scoate în evidenţă necesitatea de a da dovadă de echilibru în relaţiile noastre cu alţii. Deşi ne îndeamnă să manifestăm un interes neegoist faţă de alţii, ea ne aminteşte să nu fim oameni care se amestecă în treburile altora. — Filipeni 2:4; 1 Petru 4:15.

Rut a manifestat o astfel de atitudine echilibrată faţă de Naomi. Rămânând loială soacrei sale, Rut nu a exercitat presiuni asupra ei şi nici nu a încercat să o domine. Ea a întreprins acţiuni înţelepte, cum ar fi procurarea hranei pentru ea şi Naomi, urmând, în acelaşi timp, instrucţiunile lui Naomi. — Rut 2:2, 22, 23; 3:1–6.

Bineînţeles, necesităţile unei persoane pot diferi mult de cele ale alteia. Sandra, amintită în articolul anterior, a spus: „Am avut exact ceea ce mi-a trebuit pentru a face faţă suferinţei — prieteni dragi şi iubitori care m-au înconjurat“. Spre deosebire de ea, Elaine, menţionată în articolul precedent, a avut nevoie de intimitate. Aşadar, a-i fi de ajutor cuiva înseamnă a da dovadă de discernământ şi a păstra un echilibru între respectarea intimităţii acelei persoane şi dispoziţia de a-i oferi ajutor în caz de nevoie.

Sprijin din partea familiei

O familie amabilă şi iubitoare, în cazul în care există, poate face mult pentru a o asigura pe o văduvă că va putea face faţă cu succes situaţiei. Deşi unii membri ai familiei reuşesc, probabil, să ofere mai mult ajutor decât alţii, toţi pot contribui cu ceva. „Dacă o văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe mai întâi să practice devoţiunea sfântă în propria lor casă şi să le dea părinţilor şi bunicilor lor compensaţia cuvenită, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.“ — 1 Timotei 5:4.

În numeroase situaţii, sprijinul financiar, sau „compensaţia“, s-ar putea să nici nu fie necesar. Unele văduve au suficiente mijloace băneşti pentru a se îngriji de necesităţile lor, iar altele beneficiază de un ajutor financiar oferit în multe ţări de stat. Dar, acolo unde văduvele se află  în nevoie, membrii familiei trebuie să-şi ofere ajutorul. Dacă o văduvă nu are rude apropiate care să o susţină sau rudele sunt în imposibilitatea de a o ajuta, Scripturile îi îndeamnă pe colaboratorii în credinţă să-i vină în ajutor: „Forma de închinare curată şi neîntinată din punctul de vedere al Dumnezeului şi Tatălui nostru este aceasta: să te îngrijeşti de orfani şi de văduve în necazul lor“. — Iacov 1:27.

Cei ce acţionează potrivit acestor principii biblice într-adevăr ‘le onorează pe văduve’ (1 Timotei 5:3). A onora o persoană înseamnă, de fapt, a demonstra respect faţă de ea. Persoanele cărora li se arată onoare se simt preţuite, îndrăgite şi pline de demnitate. Ele nu simt că alţii le ajută doar din obligaţie. Deşi văduvă şi ea de un anumit timp, Rut a onorat-o cu adevărat pe Naomi asigurându-se de bunăvoie şi cu iubire că necesităţile fizice şi afective ale soacrei sale erau satisfăcute. De fapt, datorită atitudinii de care a dat dovadă, Rut a reuşit în scurt timp să-şi facă o reputaţie excelentă, motiv pentru care viitorul ei soţ i-a spus: „Toată cetatea ştie că eşti o femeie cinstită [excelentă, nota de subsol din NW]“ (Rut 3:11). Totodată, iubirea lui Naomi pentru Dumnezeu, felul ei de a fi — o persoană nepretenţioasă — şi aprecierea ei profundă pentru eforturile depuse de Rut în favoarea ei au determinat-o pe Rut să o ajute cu plăcere pe Naomi. Ce exemplu excelent este Naomi pentru văduve!

Apropiaţi-vă de Dumnezeu

Membrii familiei şi prietenii nu pot, bineînţeles, să umple golul creat de moartea partenerului conjugal. Din acest motiv este important ca persoanele rămase văduve să se ataşeze strâns de „Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre“ (2 Corinteni 1:3, 4). Să ne aducem aminte de exemplul Anei, o văduvă devotată lui Dumnezeu, care era în vârstă de 84 de ani când s-a născut Isus.

Când soţul ei a murit la numai şapte ani de la căsătoria lor, Ana s-a îndreptat spre Iehova pentru mângâiere. „Ea nu lipsea niciodată de la templu, aducând noapte şi zi un serviciu sacru, cu posturi şi implorări“ (Luca 2:36, 37). A răspuns Iehova la devoţiunea sfântă a Anei? Da! El şi-a arătat iubirea pentru ea într-un mod cu totul special, permiţându-i să-l vadă pe copilaşul care, după ce avea să crească, urma să fie Salvatorul lumii. Cât de mult a bucurat-o şi a mângâiat-o pe Ana acest lucru! Bineînţeles, ea a trăit adevărul cuvintelor din Psalmul 37:4: „DOMNUL să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima“.

Dumnezeu lucrează prin intermediul colaboratorilor creştini

Iată ce a spus Elaine: „După moartea lui David am simţit mult timp o durere fizică; parcă un cuţit îmi sfredelea pieptul. Credeam că făcusem indigestie. Într-o zi mi-a fost atât de rău, încât m-am gândit să merg la doctor. O soră spirituală plină de discernământ, care-mi este şi prietenă, mi-a spus că o cauză putea fi durerea mea sufletească şi m-a sfătuit să-l rog pe Iehova să mă ajute şi să mă consoleze. I-am ascultat chiar atunci sfatul şi am rostit în tăcere o rugăciune sinceră, implorându-l pe Iehova să mă ajute în suferinţa mea. Şi m-a ajutat!“ Elaine a început să se simtă mai bine şi, după puţin timp, chiar şi durerea fizică i-a dispărut.

Bătrânii de congregaţie trebuie să fie în primul rând prietenoşi şi amabili faţă de văduvele îndurerate. Oferindu-le în mod regulat sprijin spiritual şi mângâiere cu tact şi discernământ, bătrânii le pot ajuta să stea aproape de Iehova în pofida încercărilor. Când e necesar, bătrânii pot, de asemenea, să ia măsuri pentru a le susţine din punct de vedere material. Aceşti bătrâni plini de compasiune şi de discernământ devin cu adevărat „un adăpost împotriva vântului“. — Isaia 32:2; Faptele 6:1–3.

Mângâiere permanentă din partea noului rege al pământului

Cel pe care vârstnica Ana a avut bucuria să-l vadă cu aproximativ două mii de ani în urmă  este acum Regele mesianic al Regatului ceresc al lui Dumnezeu. Acest guvern va elimina în curând toate cauzele suferinţei, printre care şi moartea. În acest sens, Revelaţia 21:3, 4 spune: „Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii . . . Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“. Aţi remarcat că acest pasaj se referă la ‘oameni’? Într-adevăr, oamenii vor fi eliberaţi de povara morţii şi de jalea şi vaietele pe care le aduce ea cu sine.

Dar mai există o veste bună! Biblia ne promite şi o înviere a morţilor. „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa [a lui Isus] şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). Întocmai ca Lazăr, pe care Isus l-a înviat din morţi, ei vor ieşi afară ca oameni, nu ca fiinţe spirituale (Ioan 11:43, 44). Cei care după aceea vor face „lucruri bune“ vor fi aduşi la starea de perfecţiune umană şi vor simţi personal grija părintească a lui Iehova când ‘îşi va deschide mâna şi va sătura după dorinţă tot ce are viaţă’. — Psalmul 145:16.

Pentru cei ce şi-au pierdut în moarte o persoană dragă, această speranţă sigură în care îşi pun încrederea este o sursă de mare mângâiere (1 Tesaloniceni 4:13). Aşadar, dacă eşti văduvă, ‘roagă-te neîncetat’ pentru mângâierea şi ajutorul de care ai nevoie zilnic ca să-ţi poţi duce poverile (1 Tesaloniceni 5:17; 1 Petru 5:7). Fă-ţi timp în fiecare zi să citeşti din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca gândurile lui Dumnezeu să te mângâie. Dacă vei face toate acestea, vei simţi personal cum, în pofida tuturor problemelor şi a provocărilor cu care te confrunţi ca văduvă, Iehova te poate ajuta într-adevăr să găseşti pacea.

[Text generic pe pagina 5]

A-i fi de ajutor cuiva înseamnă a păstra un echilibru între respectarea intimităţii acelei persoane şi dispoziţia de a-i oferi ajutor în caz de nevoie

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Vârstnica văduvă Ana a fost binecuvântată de Dumnezeu